Decizia civilă nr. 11203/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11203/2013
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul S. F. împotriva sentinței civile nr. 1423 pronunțată la data de_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE
A. DE S. B. -N., având ca obiect - anulare act administrativ - decizie CAS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform dovezii aflată la fila 5 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile Legii nr. 95/2006, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina..
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1423 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul S. F. în contradictoriu cu intimata C. J. de A. de S. B. -N. .
S-a luat act că nu se insistă în cererea de suspendare a executării formulată de reclamant.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, C. de A. de S. B. -N. a procedat la emiterea deciziilor de impunere nr. 10058.1 (f. 15) și 10058.2 (f. 13) prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului S. F. obligația achitării sumelor de 1.996 lei
și 436 lei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate estimată pentru perioada anilor_, 2011 și respectiv 2012. La aceeași dată a fost emisă și Decizia nr. 10058.3 (f. 17) referitoare la obligațiile de plată accesorii, sens în care a fost calculată suma totală de 1.626 lei cu acest titlu.
Sumele menționate au fost stabilite în baza veniturilor transmise de către ANAF prin Protocolul nr. 5282/95896/_ (depus în extras la fila 28 dosar), iar din această situație rezultă situația veniturilor realizate de reclamant din cedarea folosinței bunurilor în perioada 2007 - 2012.
Prin decizia nr. 29/_ (f. 8) C. de A. de S. B. -N. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant (înregistrată sub nr. 11443/_ ).
Tribunalul a reținut că potrivit art. 208 alin. 1 și 3 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit art. 211 alin. 1 și 2 din aceeași lege, "Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, (…), în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație. (2) Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România";.
Prin urmare, legea instituie ca regulă asigurarea obligatorie pentru fiecare român cu domiciliul în țară. Asigurarea atrage plata unei contribuții, cu anumite excepții stricte, prevăzute de art. 213.
Obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuția sub pretextul că nu au încheiat un contract cu casa de asigurări.
Încheierea respectivului contract este o obligație derivată din obligativitatea asigurării.
Temeiul obligației reclamantului de a achita contribuția la FNUASS rezidă în prevederile art. 257 alin. 2 lit. f, din Legea nr. 95/2006, conform alin.5 lit. c al aceluiași articol, în ipoteza prevăzută la litera f - a persoanelor ce realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor - contribuția se plătește anual sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceștia, obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revenind asiguraților.
Nu are suport interpretarea reclamantului potrivit cu care legea, deși stabilește obligativitatea asigurării, lasă la aprecierea persoanelor vizate ca și asigurați încheierea contractului cu casa de asigurări.
Este real că, potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, "persoanele care nu fac dovada calității de asigurat"; (potrivit art. 212 alin. 1 "documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt, după caz, adeverința de asigurat sau carnetul de asigurat eliberate prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul";) "beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico- chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru";.
Aceasta însă nu înseamnă că persoanele respective nu au obligația plății contribuției legale către FNUASS. Reducerea serviciilor medicale de cate
beneficiază aceste persoane este doar consecința neplății contribuției și/sau a nedovedirii calității de asigurat.
Un argument în plus al obligativității asigurării îl constituie și acela că, potrivit art. 305 din Legea nr. 95/2006, constituie contravenție refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF și ale caselor de asigurări a documentelor justificative și a actelor de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.
Prin urmare, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală.
Totodată, este de menționat că reclamantul, contrar opiniei exprimate în motivarea cererii de chemare în judecată, nu face parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 213 alin. 1 din același act normativ, exceptate de la plata contribuției menționate sau pentru care contribuția se plătește din alte surse (în speță reclamantul nu a indicat în care categorie dintre cele prevăzute de art. 213 se încadrează, referirea acestuia la activitatea independentă de taximetrist nefiind relevantă sub aspectul incidenței prevederilor art. 213 invocat de reclamant).
Probabil reclamantul a vrut să se refere la teza finală a art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, care impune obligația de plată a contribuției ca procent care se aplică asupra veniturilor din veniturile din cedarea bunurilor "numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar";, în condițiile în care lit. a la care face trimitere, printre altele textul legal citat, vizează și veniturile realizate din desfășurarea unei activități independente.
Însă reclamantul nu a făcut dovada realizării veniturilor din activități independente, la dosar nefiind depus nici un înscris care să confirme teza susținută de reclamant și nici nu a probat plata contribuției în temeiul prevederilor art. 257 alin. 2 lit. a, dimpotrivă, așa cum s-a menționat în decizia de soluționare a contestației administrative, acesta figurează în lista de asigurați ai unui medic de familie aflat în relație contractuală cu CAS B. -N. din anul 2000, declarându-se coasigurat, acest stat fiind conferit de prevederile art. 213 alin. 1 lit. b teza finală. Însă, aceste din urmă prevederi conferă dreptul de a fi asigurat fără plata contribuției doar pentru perioada în care ipoteza legală este întrunită, respectiv lipsa veniturilor proprii. Or, atâta timp cât reclamantul realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, acesta nu se poate prevala de scutirea prevăzută de art. 213 alin. 1 lit. b, dobândind deplină aplicabilitate prevederile art. 257 alin. 2 lit. f, în temeiul cărora a fost emisă creanța.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice";.
Potrivit art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 "Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări";.
Conform art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, "În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003
, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație";
Astfel, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede masuri de colectare, cât timp reclamantul, care are obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul a mai reținut că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordinul nr. 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, cum este și cazul în speță.
Nici criticile vizând lipsa caracterului cert lichid și exigibil al creanțelor stabilite prin deciziile de impunere contestate de reclamant nu se fondează, criteriile de individualizare fiind stabilite prin însăși Legea nr. 956/2006, aceasta în condițiile în care actele administrativ fiscale conțin toate elementele prevăzute expres de art. 43 C.pr.fiscală, permițând totodată analizarea aspectelor de fond privind cuantumul contribuției, perioada de referință, baza de raportare, procentul aplicat, modul de calcul al accesoriilor, menționat în anexa la Decizia nr._ .
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată, art.111 (1) Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede că "(1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. F. solicitând sa se admită recursul formulat in termen, sa se caseze in totalitate sentința atacata si rejudecand cauza sa se admită contestația formulata in termen, sa se anuleze deciziile atacate ca fiind netemeinice si nelegale precum si sa se anuleze toate actele de impunere contestate; cu obligarea la plata
cheltuielilor de judecata a celor ce se opun admiterii acțiunii.
Aceasta sentinta este una netemeinica si nelegala, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 punctele 8 si 9 cod de proc civila, in sensul ca instanța de judecata a interpretat greșit actele deduse judecații, a schimbat intelesul lor si prin aplicarea greșita a legii a pronunțat o sentința lipsita de temei legal.
Decizia emisa de CAS BN la contestația la primele acte de impunere este una netemeinica si nelegala, nu respecta nici una din dispozitiile legii speciale a sanatatii, nu respecta de asemenea nici una din dispozițiile codului de procedura fiscala si in opinia reclamantului, aceasta contestație nu a fost soluționata pe fondul ei. Ulterior in instanța de fond, cele cinci critici invocate in contestatie, nefiind o creanța certa, lichida si exigibila, nefiind delimitat clar si corecta perioada pentru care se solicita contribuțiile accesoriu inexistenta contractului de asigurare, nerespectarea obligației Casei de sănătate de informare a plătitorului si lipsurile evidente in completarea deciziei, nu au fost analizate si conduc spre unica soluție de anulare a acestei decizii si in consecința, reținerea spre soluționare de către instanța de recurs si anularea ei ca fiind netemeinic si nelegal emis.
Consideră ca si normele din codul de proc. fiscala au fost grav incalcate cu emiterea acestei decizii si mai mult au fost incalcate dispozițiile legii sanatatii, care au stabilit niște orientări generale, dand putere atat obligațiilor plătitorilor, respectiv contribuabililor cat si drepturilor acestora cu privire la informare, dreptul de a alege liber casa si altele, obligații ale casei care au fost flagrant incalcate si astfel nu se pot emite decizii de impunere accesorii, care este termenul de la care curg aceste penalități... fiind astfel grav incalcate si normele si directivele UE in acest domeniu.
Este un non sens ca o persoana sa fie obligata sa fie solidar cu alte persoane doar dupa trecerea unei perioade de aproximativ 5 ani, inainte ca sumele sa fie prescrise, si sa fie obligat la plata unor sume atâta timp cat ordonatorul principal nu si-a indeplinit obligația.
Nu a beneficiat de serviciile - medicului de familie, neavand nici un control medical efectuat la acest cabinet si nesolicitand nici un serviciu medical. Este asigurat in baza unui contract de asigurare privata la ING, astfel ca aceste servicii de proasta calitate si lipsa unui contract semnat si a unui minim de servicii garantate nu pot conduce a achita sume necuvenite.
Modalitatea de motivare a acestei sentinte este una nefondata, nu cuprinde o analiza minuțioasa a criticilor aduse ci este canalizata a motiva sentinta pe niște dispoziții legale prezentate de parata, fara a analiza si izvorul nașterii contribuțiilor.
O alta critica, adusa aceste sentințe este lipsa diligentele din partea magistratului, care a menționat ca aceasta creanța s-a născut in urma inactivității recurentului, pasivitatea acestuia fiind catalogata de lege ca fiind una neconforma.
O alta critica, este aceea, ca instanța in cadrul analizării starii de fapt a aplicat incorect legea a stabilit un cadru de fapt neconform realității, astfel ca nu a mai putut observa criticile reale aduse actelor emise, aplicând greșit legea in
prisma analizații contestatiei doar in lumina art. 216, 256, 261 din legea 95/2006 in coroborare cu art. 110,111,141 cod de proc fiscala.
A fost analizat protocolul de predare baza de date intre AFP BN si CAS BN, ca având valențe de contract nenumit, astfel ca prejudiciul creat in dauna recurentului este unul cert si legal, urmând ca după reanalizarea stării de fapt sa reparați aceasta nedreptate creata.
In drept, s-au invocat prevederile art. 112,242 alin. 2, 274299,304, punct 8, 9, 312 cod de proc civ., legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, codul de proc fiscala.
Prin întâmpinarea formulată pârâta intimată C. de asigurări de sănătate a jud. B. -N.
a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se respingă recursul ca neîntemeiat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt existentă în cauză și necontestată de părți vizează realizarea de către reclamantul recurent, începând cu anul 2007, a unor venituri din cedarea folosinței bunurilor, fără a depune vreo declarație la CAS B. -N. cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS B. -N. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acesteia Deciziile de impunere din oficiu nr. 10058.1/_ și 10058.1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2007-2012 .
Contestația formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 11443/_ a fost respinsă prin Decizia nr. 29/_ emisă de pârâtă.
Curtea reține că prevederile art.208 din Legea 95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care realizează venituri inclusiv din cedarea folosinței bunurilor, din această perspectivă, pârâta realizând o corectă aplicare a prevederilor art.208, 215, 216, 257 alin. 2 lit. f din L.95/2006.
Reclamantul a realizat venituri impozabile din închirieri, fără a realiza venituri din altă sursă, astfel încât are obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile.
Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 92/2003 și art.215 din Legea 95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare. Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
Astfel, reclamantul nu putea invoca necunoașterea legii, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce privește obligația principală de a contribui la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Legea reglementează si categoria persoanelor scutite de la plata contribuției, acestea regăsindu-se la art.213 din L.95/2006. Contestatorul nu a indicat in care categorie dintre cele prevăzute la acest articol s-ar încadra iar referirea la activitatea de taximetrie nu a fost probată, nedepunându-se nici un
înscris care sa confirme teza realizării de venituri din taximetrie și plății de contribuții aferente aceste activități.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, organul fiscal putea emite deciziile de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea 95/2006, Casele de A. de
S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 92/2003.
Curtea reține, de asemenea, că art.259 din Legea nr.95/2006, stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.
Rezultă, așadar, că toate persoanele care realizează venituri din activități precum cedarea folosinței bunurilor au obligația legală de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate, iar persoanele care au obligația de a se asigura trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă de prescripție, legiuitorul nefăcând nici o distincție.
Conform art. 2 alin. 9 din Legea nr. 95/2006, asistența de sănătate publică este garantată de stat si finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că C. Națională de A. de S. este abilitată de Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
Potrivit art. 35 din Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. :
,, (1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice
care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate
fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.,,
Potrivit legii, scadenta obligației de plata este menționata de art.257(5) lit.c din Legea 95/2006, iar nerespectarea termenului legal de plata determina ope legis curgerea accesoriilor creanței principale, începând cu ziua imediat următoare scadentei, neachitarea in termen precum si nedeclararea veniturilor la
C. de asigurări de sănătate nefiind imputabila Casei, astfel ca in mod legal s-a statuat in considerente ca accesoriile creanței principale se datorează in temeiul legii, si ca, in raport de prevederile art.43 din C.P.fiscala, deciziile emise conțin toate elementele care permit analizarea aspectelor pe fond legate de cuantumul creanței, perioada de referința, baza de raportare, procentul aplicat si modul de calcul al accesoriilor.
Instanța a analizat in mod corect împrejurările de fapt ale cauzei, cu referire la probele care au stat la baza reținerii acesteia, fiind neîntemeiate afirmațiile potrivit cărora motivarea ar fi incompletă sau judecătorul fondului nu ar fi dat dovadă de rol activ.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va Respinge recursul declarat de S. F. împotriva sentinței civile nr. 1423 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S. F. împotriva sentinței civile nr. 1423 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. P. M.
