Sentința civilă nr. 15180/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15180/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC I. T. S. L. P. A. și pe pârât M. C. N. -D. T. SI I. L., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 218 Cod Proc. Fiscală, invocată din oficiu de instanță
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr de mai sus pe rolul Tribunalului C. reclamanta SC I. n T. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N.
,anularea deciziei de impunere emisă de pârât sub nr 5203/_ si obligarea pârâtului la plata cheluielilor de judecată..
În motivarea acțiunii reclamantul a invederta, in esență, că decizia de impunere a carei nulitate se invocă este nelegală in conditiile in care controlul Cuții de Conturi finalizat prin intocmirea procesului-verbal nr 1919/_ a vizat exclusiv activitatea pârâtului iar culpa incadrării fiscale eronate( astfel cum a fost constatată de Curtea de Conturi) aparține in exclusivitate acestuia din urmă.Prin urmare, decizia de impunere emisă in sarcina unui terț in vederea acoperirii prejudiciului provocat de angajații pârâtului,a apare ca fiind nelegala.
In drept s-au invocat dispozitiile Legii nr 554/2004, codul fiscal, Codul de procedură fiscală si Noul Cod de procedură civilă.
Prin intâmpinarea depusă la filele 19-22 dosar paratul M. C. -N. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că prin decizia de impunere nr.5203/0_, reclamanta a fost înstiintata cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art.263 lin.4 C. fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
Pârâtul a mai arătat că actul administrativ atacat de reclamantă a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr.44/_, general obligatorie, a cărei legalitate a fost confirmată prin decizia civilă nr.8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
A mai arătat pârâtul că semiremorcile deținute de reclamantă, prin decizia de impunere atacată, a fost reîncadrată de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, față de impozitul anual de 55 lei stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal.
În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite.
Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90, art.91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului
C. în Decizia nr.44/_ .
La termenul de judecată din data de_ instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozitiile art 205 si 218 Cod procedură fiscală.
Din actele și lucrările dosarului, deliberand cu precadere asupra exceptiei inadmisibilitatii, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală,
Or, în prezentul litigiu, instanta constată că reclamantul a solicitat, direct în fața instanței de judecată anularea deciziei de impunere emisă de pârât sub nr 5203/_, cu consecința exonerării sale de la plata sumelor cuprinse în această decizie. Reclamantul i s-a acordat termen pentru a raspund excepției, insăa acesta nu si-a precizat poziția procesuală și nu a precizat acțiunea in sensul formulării unui petit distinct de anulare a dispoziției nr 242/_ .
Procedura contencioasa este reglementata de o serie de principii generale, printre care si principiul disponibilitatii, prin care se intelege faptul ca partile pot determina nu numai existenta ci si continutul procesului ( prin stabilirea cadrului procesual, in privinta obiectului si a participantilor la process, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge).Dreptul partilor de a determina limitele procesului este, in principiu, neangradit.
Rolul activ al judectorului in procesul civil nu poate fi aplicat facand abstractie de principiul disponibilitatii.Astfel, cu toate ca instanta nu este tinuta de calificarea juridica a actiunii data de parte, nu poate, totusi, interveni asupra obiectului actiunii .
În consecință, in baza art. 205 alin. 2, 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cererea reclamantului de anulare a deciziei de impunere emisă de M. C. -N.
, apare ca fiind inadmisibilă.
In temeiul art 274 Cod procedura civila instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu de instanță. Respinge ca fiind inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC I. T.
S. cu sediul in in contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. cu sediul in C. -N. privind anularea deciziei de impunere nr 5203/_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată in ședința publică din 15 noiembrie 2013.
Președinte Grefier
M. -F. B. R. I. P.
Red.tehnored MFB/4 ex/ _
