Decizia civilă nr. 9556/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9556/2013
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul L. I. F. împotriva sentinței civile nr. 1726 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. J.
S. - S. R., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant prin avocat Liana Giurgiu, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului solicită ca, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., să fie admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1726 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, modificarea hotărârii recurate în sensul constatării că dispoziția nr. 1. din_ emisă de I. de P. al Județului S. prin care s-a luat măsura complementară a prelungirii interdicției de a conduce un autoturism de la 90 de zile la 120 zile este una nelegală și neîntemeiată.
Se susține că în fapt reclamantului nu i-a fost comunicată nicio adresă emisă de către organele de poliție prin care să i se aducă la cunoștință că are obligația de preda carnetul de conducător auto. De altfel reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a îndeplini această obligație întrucât a fost plecat din țară. Mai mult, reclamantul și-a manifestat buna-credință prin aceea că ulterior întoarcerii în țară, imediat ce a luat cunoștință de faptul că are obligația de a preda carnetul de conducător auto s-a prezentat personal în vederea predării.
Raportat la toate aceste aspecte, apreciază că dispoziția I. de P. al Județului S., prin care s-a luat măsura complementară a interdicției de a conduce un autoturism este nelegală.
De asemenea arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.726 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L. I. F., în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. J. S. - SERVICIUL R., pentru anularea dispoziției nr.1. /_
, prin care măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice este de 116 zile, începând cu data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 1. /_ emisă de I. de P. J. S. - Serviciul
R., privind aplicarea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, față de reclamantul L. I. F., s-a constatat că la data de_, a fost respinsă irevocabil plângerea formulată de acesta, în dosarul civil nr._ a Judecătoriei Jibou, că în conformitate cu prev. art.118 alin.2 din OUG nr. 195/2002, rep., s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule o perioadă de 86 zile și că, în temeiul art.118 alin. 4 și 5 din același act normativ, s-a dispus majorarea perioadei de suspendare comunicată anterior, cu 30 de zile. Astfel, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, începe cu data de_ și expiră la data de_ (f.23). Această măsură, a fost comunicată personal reclamantului la data de_, prin I. de P. J. Maramureș (f.24) și în urma plângerii prealabile formulată de reclamant, prin adresa nr. 129572/_ s-a comunicat acestuia că se mențin măsurile aplicate potrivit dispoziției nr. 1.
/_, prin care măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice este de 116 zile, începând cu data de_ (f.14).
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul nu contestă legalitatea măsurii de majorarea a perioadei de suspendare comunicată anterior, cu 30 de zile, ci doar temeinicia acesteia, pe motiv că nu fost în țară în perioada_ -_, fiind plecat cu automobilul propriu în Franța (Paris), în căutarea unui loc de muncă, așa cum rezultă din declarația autentică a numitului Indrecan A. C.
, depusă la dosar în ședința din_ (f.15) și ca atare nu a fost în măsură să predea carnetul de conducere in termen de 15 zile, de la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea formulată de acesta, împotriva procesului verbal de contravenție.
Analizând cauza sub acest aspect, instanța de fond a considerat că măsura dispusă de pârâtul I. de P. J. S. - Serviciul R., prin dispoziția atacată este temeinică, atâta vreme cât reclamantul a cunoscut că împotriva sa a fost luată anterior măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 86 de zile și că asupra acestei măsuri urma să se pronunțe instanța de judecată, la data de_ . Or, în această situație, reclamantul plecând în Franța (Paris), în căutarea unui loc de muncă, la data de_, trebuia să i-a în considerare posibilitatea respingerii plângerii și implicit menținerea măsurii de suspendare, sens în care trebuia să informeze I. de
P. J. S. -Serviciul R., despre această împrejurare, pentru ca o eventuală măsură de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule, să poată fi pusă în aplicare. Altfel, părăsirea teritoriului țării, cu două zile înainte de a se pronunța instanța de judecată asupra acestei măsuri, poate fi interpretată și ca o modalitate de a se sustrage de la executarea măsurii, astfel că reclamantul nu poate invoca în apărarea sa, propria culpă, motiv pentru care tribunalul, în baza art.18 din Legea nr. 554/2004, a respins ca nefondată acțiunea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul L. I. F. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul constatării
2
faptului că dispoziția nr. 1. /_ emisă de pârâtul I.P.J. Z. prin care s-a luat măsura complementară a prelungirii interdicției de a conduce un autoturism de la 90 de zile la 120 de zile este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamantul a arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond că prin cererea introductivă nu a contestat legalitatea măsurii de majorare a perioadei de suspendare cu 30 de zile, ci doar temeinicia acesteia, deoarece a specificat în cererea introductivă faptul că prin nicio adresă emisă de organele de poliție nu a fost înștiințat că trebuia să predea carnetul de conducere, raportat la faptul că era plecat în străinătate.
Cu privire la concluzia instanței de fond potrivit căreia recurentul s-ar fi sustras de la luarea măsurii suspendării dreptului de a conduce un autoturism timp de 90 de zile, acesta arată că nu avea de unde să cunoască că instanța de judecată va rămâne în pronunțarea unei sentințe la acel termen de judecată și cauza respectivă nu se va amâna pentru un nou termen.
Susține că a fost de bună-credință deoarece la câteva zile după ce a ajuns în țară și a aflat de faptul că trebuia să predea carnetul de conducere l-a și predt din proprie inițiativă la secția de poliție.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Măsura contestată de către reclamant a fost luată de către pârât în considerarea dispozițiilor art. 118 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 195/2002. Acest text legal nu instituie un drept de opțiune, după anumite circumstanțe particulare, de a dispune sau de a nu dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule cu o perioadă suplimentară de 30 de zile față de cea dispusă anterior.
Dimpotrivă, acest text legal instituie obligația suspendării pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile aplicabilă în toate situațiile în care cel în privința căruia s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru un anumit interval de timp, nu a predat în intervalul de timp stabilit carnetul de conducere.
Măsura prevăzută de art. 118 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 195/2002 are un caracter sancționator față de cei care nu respectă dispoziția legală prev. de art.
118 alin. 2 din același act normativ de predare efectivă a permisului de conducere în situația în care s-a dispus măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe un anumit interval de timp.
Fiind o dispoziție legală prevăzută într-un act normativ publicat în Monitorul Oficial, în privința ei operează, pe lângă prezumția de legalitate, și cea de cunoaștere efectivă de către toți cei interesați.
În speță, această prezumție operează și în ceea ce-l privește pe reclamant, motivele enunțate de către acesta neputând fi reținute ca temei al exonerării de răspundere și deci a înlăturării măsurii dispuse.
Această dispoziție legală exista în actul normativ la data la care s-a luat față de reclamant măsura suspendării dreptului de a conduce un autovehicul, astfel încât în temeiul prezumției de cunoaștere a legii, reclamantul avea posibilitatea de a-și adapta conduita pentru a nu se expune riscului prelungirii perioadei de suspendare.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
3
Respinge recursul declarat de reclamantul L. I. F. împotriva sentinței civile nr. 1.726 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./ _ | . | |
Dact.H.C./2 ex. | ||
Jud.fond: M. | S. | . |
4
