Decizia civilă nr. 1226/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1226/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L.
Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul M. C. -N.
, DP L. împotriva Sentinței civile nr.22583/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimatul K. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsa recurentul Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimata .
Intimata solicita respingerea recursului si menținerea hotărâri instanței de fond ca fiind temeinica si legala.
T. ul reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 22583/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă plângerea formulată de petenta K. R., domiciliată în com. Chinteni, F., nr. 141, în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., D.
P. L., cu sediul în str. M., nr. 1-3, și în consecință:
A fost reindividualizată sancțiunea aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției seria PL nr. 0003672, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr. de mai sus, petenta K. R., în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., D.
P. L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze procesul verbal de constatare a contravenției seria PL nr. 0003672, întrucât este lipsită de mijloacele financiare necesare pentru achitarea amenzii aplicată.
Pentru termenul din data de_ intimatul a formulat întâmpinare (fil. 7-8) prin care a invocat excepția nulității plângerii, întrucât aceasta nu a fost semnată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept și nu a fost susținută printr-o cerere în probațiune.
Aspecte procedurale, la termenul din data de_ (fil.11) instanța a constatat faptul că nulitatea invocată de către intimat a fost acoperită în condițiile art.133 alin. 2 C.Pr.Civ., prin semnarea plângerii de către petentă.
La termenul din data de_ instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din analiza actelor depuse la dosar, instanța de fond a constatat următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției seria PL nr. 0003672 (fil. 5), petenta K. R. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 lit. b din legea 12/1990, art. 2 pct. 8 din HCL 150/2009. În sarcina petentei s-a reținut faptul că la data de_, ora 11:55, a comercializat ciuperci în locuri neautorizate de autoritățile locale.
Probele administrate în cauză confirmă starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat relevând, însă, un grad de pericol social redus al faptei săvârșită.
În drept, din analiza prevederilor cuprinse în art. 1 din O.G. 2/2001 se desprinde definiția noțiunii de contravenție, aceasta reprezentând fapta tipică și antijuridică, comisă cu vinovăție, prevăzută și sancționată ca atare de lege.
Din această definiție se pot desprinde elementele constitutive ale unei contravenții, printre care și antijuridicitatea care reprezintă caracteristica unei fapte de a contraveni ordinii juridice existente. Tipicitatea, reprezentând corespondența care trebuie să existe între fapta concretă săvârșită de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de încriminare este un indiciu de antijuridicitate, însă ea nu este suficientă pentru a atrage răspunderea contravențională, impunându-se ca fapta reținută în concret în sarcina contravenientului să prezinte un grad de pericol social ridicat.
În speța analizată, instanța de fond a reținut că fapta comisă de către petentă prezintă un grad scăzut de pericol social, fiind comisă în condițiile unei constrângeri care, deși nu întrunește condițiile unei cauze justificative în sensul art. 11 din OG. 2/2011, este de natură să releve un caracter antijuridic scăzut.
Astfel, petenta a acționat în sensul interzis de norma contravențională în scopul asigurării mijloacelor necesare pentru asigurarea subzistenței celor doi copii minori avuți în întreținere. Instanța de fond a reținut faptul că, activitatea contravențională constând în comercializarea de ciuperci, s-a desfășurat în contextul în care petenta nu beneficiază de ajutor social și nici de alte venituri necesare întreținerii familiei sale.
De reținut este faptul că, justa aplicare a sancțiunilor contravenționale presupune cu necesitate respectarea principiului proporționalității, desprins atât din prevederile art. 21 alin. 3 OG. 2/2001, cât și din jurisprudența CEDO.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 OG 2/2001 "sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";. Or, din aspectele reținute în cuprinsul stării de fapt, se poate desprinde faptul că toate elementele indicate de către legiuitor pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, relevă o periculozitate scăzută față de care sancțiunea aplicată apare ca fiind excesivă.
Totodată, privitor la amenda aplicată, în valoare de 1.000 lei, reprezentând minimul special prevăzut de art. 4 din HCL 170/2009, instanța
de fond a apreciat faptul că aceasta este disproporționată în raport cu pericolul social concret al faptei. Necesitatea unei proporționalități între fapta comisă și sancțiunea aplicată este una din cerințele cele mai importante desprinse din jurisprudența CEDO în materia aplicării oricărei măsuri restrictive de drepturi, care se impune să fie respectată în mod corespunzător.
De precizat este faptul că amenzii, având un caracter administrativ, nu i se pot aplica prin asemănare dispozițiile Codului P. privitoare la circumstanțe atenuante, prevederile legale aflate în vigoare neîngăduind scăderea amenzii sub minimul special. În aceste condiții, dacă gradul de pericol social al faptei și existența circumstanțelor atenuante impun o altă sancțiune, se va proceda la reindividualizare, înlocuindu-se sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Pentru considerentele care preced, instanța de fond a admis cererea și a reindividualizat sancțiunea aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției seria PL nr. 0003672, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivare s-a arătat că raportat la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, sancțiunea amenzii contravenționale aplicate este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilita la nivelul minim prevăzute de lege pentru contravenția reținuta, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea petentului de a se conforma conduitei prescrisă de normele legale, motiv pentru care recurentul arată că se impune păstrarea sancțiunii amenzii și nu înlocuirea cu avertismentul.
In drept au fi fost indicate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art.299 și urm. C.pr.civ, tribunalul reține următoarele:
În temeiul art. 34 din Ordonanța Guvernului numărul 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, prima instanță a considerat că poate aprecia și reindividualiza sancțiunea aplicată, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite descrise în procesul verbal atacat.
În baza art. 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului numărul 2/2001, tribunalul reține că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite. În baza art 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa și alte circumstanțe personale ale contravenientului.
La fel ca și prima instanță, tribunalul apreciază că gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, nu justifica aplicarea unei amenzi contravenționale, datorită lipsei urmărilor, mai potrivită în acest caz fiind aplicarea sancțiunii avertismentului.
Atâta timp cât prima instanța a aplicat în cauza dispozițiile legale care permit înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, tribunalul nu poate găsi o justificare pentru a proceda la modificarea soluției primei instanțe.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Fara cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N., cu sediul în
C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C. împotriva Sentinței civile nr. 22583/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
