Decizia civilă nr. 940/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 940/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Judecător R. M. Judecător L. F.
Grefier L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta B. K. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., DP L., împotriva Sentinței civile nr. 20782 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, av. Silye I. A., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art. 159 indice 1 alin.4 Cod pr.civilă, tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art. 2 pct.3 Cod pr. civilă.
Se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
Se constată că la data de 05 septembrie 2013 recurenta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită admiterea recursului la care a anexat planșe foto; decizia civilă nr. 202/R/2013 a T. ului C. (f.13-22).
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului în sensul anulării procesului-verbal de contravenție nr. 253 din data de_, ca fiind nelegal și neîntemeiat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 20782/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă plângerea formulată de petenta Banyai K. domiciliată în C. -N., str. O.
P., nr.18, ap.13, jud. C. împotriva intimatului M. C. -N. - P. L.
, cu sediul în C. -N., str. M., nr.1-3, jud. C. pentru anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr.253 din_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată de petenta B. K. în contradictoriu cu intimatul M.
-N. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr.253 încheiat la_ și exonerarea petentei de plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii. S-a solicitat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petenta arată că prin procesul verbal de constatare a contravenției atacat i s-a aplicat amenda pentru că nu a întreținut și reparat imobilul situat în C. -N., str. O. P., imobil care se află în stare de degradare, în special fațada de la apartamentul său.
Procesul atacat este lovit de nulitate absolută întrucât potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 acesta trebuia semnat de cel puțin un martor, în condițiile în care contravenienta nu a fost prezentă la întocmire. Simpla menționare a agentului constatator potrivit căreia persoanele de față refuză implicarea nu poate înlătura viciul procesului verbal de contravenție.
Procesul verbal de contravenție este și neîntemeiat întrucât potrivit CF Col nr.2. -C1/C. -N., fațadele imobilului de pe str. O. P. nr.18, constituie p.i.c, iar potrivit dispozițiilor art.44 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 cheltuielile părților indivize comune trebuie suportate de coproprietari. În aceste condiții, pentru degradarea fațadei imobilului nu poate fi sancționat doar un coproprietar.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001, art.663 și urm, cod civil și art.44 din HG nr.1588/2007.
Prin scriptul denumit ";note de ședință"; intimatul M. C. -N. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentă. Arată că potrivit prevederilor HCL nr.191/2009 petenta avea obligația de a întreține și repara fațada imobilului î care locuiește, iar la data efectuării controlului imobilul era parțial deteriorat, în special pe fațada de pe str. Gh. Barițiu, fașa corespunzătoare apartamentului petentei. Dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001 trebuie coroborate cu cele ale alin.3 ale aceluiași articol. În situația în care petenta susține contrariul, trebuie să facă dovada conform prevederilor art.129 alin. teza finală Cod de procedură civilă.
Întrucât fapta a fost constatată personal de agent, procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie, dovada contrară trebuind a fi făcută de petentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constare a contravenției nr.253 încheiat la_ de intimatul M. C. -N., petentei B. K. i s-a aplicat amenda de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de HCL nr.191/2009 constând aceea că acesta, în calitate de coproprietar al imobilului situat în C. -N., str. O. P.
, nr.18, ap.13, jud. C. nu a întreținut și reparat imobilul amintit, care se află într- o stare avansată de degradare în special fațada de pe str. Gh. Barițiu. Procesul
verbal a fost încheiat în lipsă, iar la rubrica martor s-a făcut mențiunea că " persoanele prezente refuză implicarea";.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de "acuzație in materie penala";, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natura penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța a reținut că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul că, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petenta susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de forma prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabilă în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției a constatat
că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește nulitatea absolută a procesului verbal invocată de petentă pentru lipsa martorului la încheierea procesului verbal, instanța de fond a reținut că excepția nulității este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din analiza textului art.17 din OG nr.2/2001 rezultă că lipsa martorului nu este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal. per a contrario, nuliatea este una relativă, iar pentru ca lipsa mențiunii unui martor la încheierea procesului verbal să atragă anularea procesului verbal era necesar ca petenta să sufere o vătămare, vătămare care nu se putea înlătura decât prin anularea procesului verbal. În speță, petenta nu a invocat o asemenea vătămare, astfel că excepția a fost respinsă.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentei sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, legal citată petenta nu a contestat starea de fapt reținută de agentul constatator, ci a invocat faptul că de starea de degradare sunt vinovați toți coproprietarii și că nu au fost cu toții sancționați. Astfel, potrivit dispozițiilor art.10 alin.3 din OG nr.2/2001 în cazul în care la săvârșirea unei contravenții au participat mai multe persoane, sancțiunea s-a aplicat fiecăreia separat. Neaplicarea sancțiunii tuturor persoanelor vinovate nu constituie o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
Prin urmare, deși există mai mulți coproprietari, faptul că au fost sancționați doar doi pentru lipsa lucrărilor de întreținere și repare a fațadei nu constituie un motiv de înlăturare a răspunderii petentei.
În fine, în ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, la stabilirea sancțiunii, agentul constatator a ținut cont de toate criteriile de individualizare prevăzute de art.21 din OG nr.2/2001.Susținerea că fapta prezintă un grad de pericol social scăzut este neîntemeiată întrucât prin neîntreținerea și repararea
fațadei se pot desprinde bucăți de tencuială și accidenta trecătorii, imobilul fiind situat într-o zonă intens circulată.
Față de cele expuse anterior, reținând că sancțiunea aplicată este nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al pedepsei contravenționale, în temeiul dispoz. art. 21 și 32 și urm. Din O.G. nr. 2/2001 instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea petentei.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petentul B. K., solicitând anularea procesului verbal de contravenție nr. 253 din data de_, încheiat de Druță A., ca fiind nelegal și neîntemeiat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că procesul verbal nu este legal întocmit în condițiile în care s-a reținut răspunderea contravențională doar în sarcina sa și a surorii acesteia iar imobilul degradat este locuit de 13 persoane. În subsidiar s-a arătat că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator.
Analizând recursul formulat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat pe parcursul cercetării judecătorești, constând în înscrisuri, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu cea reținută prin procesul verbal contestat precum și legalitatea și temeinicia acestuia.
În fapt, prin procesul verbal contestat, recurenta B. K. fost sancționată contravențional cu suma de 1000 lei pentru că, în calitate de coproprietar al imobilului situat în C. -N., str. O. P., nr.18, ap.13, jud.
C. nu a întreținut și reparat imobilul amintit, care se află într-o stare avansată de degradare în special fațada de pe str. Gh. Barițiu.
M. ivul de nelegalitate invocat în cauză nu poate fi reținut întrucât fațada imobilului bun comun face parte din cota indiviză ce aparține tuturor coproprietarilor și prin urmare, tuturor le revine obligația de a proceda la întreținerea imobilului, în întregul său și nu doar pe cote părți.
Potrivit art.21 al.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Or,contrar opiniei primei instanțe, față de criteriile de mai sus prev. de art.21 al.3 din OG nr.2/2001, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, starea de fapt reținută în procesul verbal, în sensul că fațada respectivului imobil a fost doar parțial deteriorată precum și atitudinea ulterioară a recurentei care a procedat între timp la refacerea acesteia prin lucrări de reparații, tribunalul apreciază că în cauză nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat astfel că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu aceea a avertismentului .
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul constată că sentința civilă este nelegală și netemeinică astfel că va admite recursul formulat, va modifica sentința civilă formulată în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu aceea a avertismentului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta B. K., dom. în C. -N., str.
O. P. nr. 18, ap. 13, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 20782 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că înlocuiește amenda contravențională aplicată cu avertisment.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. R. | Judecător, R. M. | Judecător, L. F. |
Grefier, L. C. |
Red. 2 ex./R.M./D.M.
_
Jud.fond: Ana SS
