Decizia civilă nr. 124/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - prin C.E.S.T.R.I.N., împotriva
sentinței civile nr. 7138/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, și în contradictoriu cu intimatul R. N., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul recurentului, av. C. C. V., lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității recursului invocată din oficiu la termenul de judecată din_ .
Mandatarul intimatului arată că este de acord cu admiterea excepției tardivității recursului.
Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor existente la dosar. Tribunalul reține recursul în pronunțare cu privire la excepție.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 7138/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul R. N., în contradictoriu cu intimata C. SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C. și pe
cale de consecință s-a dispus anularea proceselor-verbale de contravenție seria R12 nr.0220956/_
, R12 nr.0224025/_, R12 nr.0226354/_, R12 nr.0228811/_ și R12 nr.0229520/_
, ca nelegal întocmite și a fost obligată intimata să plătească petentului, cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, la data de_ au fost emise procesele-verbale de constatare a contravențiilor atacate, prin care s-a reținut în sarcina petentului că a circulat cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestuia, pe drumul național DN 17, km. 85+380m, Tiha Bârgăului, fără a deține rovinietă valabilă.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptelor era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul proceselor - verbale atacate, a constatat că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptelor constatate ca fiind contravenții, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul - verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul
- verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea proceselor - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor contestate, instanța a reținut că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actelor constatatoare, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.
Astfel, art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";.
De asemenea, art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului";, dând așadar caracter administrativ proceselor - verbal de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a
semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată";.
Actele constatatoare atacate în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina petentului în format electronic cinci procese - verbale de constatare a contravențiilor pe care nu le-a comunicat petentului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001. Ori, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.
Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesele-verbale de constatare a contravenției seria R12 nr.0220956/_, R12 nr.0224025/_, R12 nr.0226354/_, R12 nr.0228811/_ și R12 nr.0229520/_
, emise de către CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C., ca
fiind nelegal întocmite.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, a fost obligată intimata la cheltuieli de judecată în favoarea petentului, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta C. - C. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurată și pe fond respingerea plângerii
contravențională și menținerea proceselor verbale atacate, ca temeinice și legale.
În motivare s-a arătat că potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în forma electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura și efectele înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe proprie răspundere.
Nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 al. 1 din OG nr. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau după caz se va comunica, în copie contravenientului.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumarea celor consemnate în acestea.
În plus, O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept " ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin S. ul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date al Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Se consideră că nu se poate reține culpa C.N.A.D.N.R. S.A.-C.E.S.T.R.I.N., în condițiile în care autovehiculul intimatului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete
valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovignieta.
Prin obligarea recurentei la cheltuieli de judecată nu se obține altceva decât descurajarea agenților constatatori de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, adică de a mai constata faptele contravenționale și de a mai genera procesele verbale de constatare a contravenției.
În drept s-au invocat disp. art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, OG 15/2002 și OG 2/2001.
Intimatul R. N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului,
ca nefondat și menținerea sentinței recurată, ca temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că prin sentința recurată s-a admis plângerea contravențională și s-au anulat ca nelegale procesele-verbale de contravenție, seria R12 nr. 0220956 încheiat la_ ora 08:18; seria R12 nr. 0224025 încheiat la_ ora 08:33; seria R12 nr. 0226354 încheiat la_ ora 08:45; seria R12 nr. 0228811 încheiat la_ ora 08:57; seria R12 nr. 0229520 încheiat la_ ora 09:00; toate încheiate, astfel, la aceeași dată de_, însă la ore diferite și comunicate la data de_, înlăturându-se și sancțiunile aplicate în temeiul lor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata C. C. solicitând "casarea"; hotărârii recurate și respingerea pe fond a plângerii contravenționale cu menținerea proceselor- verbale atacate.
In motivare se arată că instanța ar fi reținut faptul că procesele-verbale nu ar fi semnate și se continuă motivarea cu dovedirea faptului (necontestat de altfel) că acestea au fost semnate electronic, lucru total nereal, instanța dispunând anularea lor ca urmare a nerespectării condițiilor de formă prevăzute de disp. OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In mod corect instanța de fond reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
Ca orice act administrativ, procesul-verbal de contravenție trebuie să îmbrace forma scrisă, aceasta fiind una din condițiile de validitate; nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG 15/2002 nu prevăd în mod expres posibilitatea de a întocmi un act constatator în formă electronică.
Mai mult decât atât, având în vedere dispozițiile art. 16 alin.7 și art. 19 din OG 2/2001, înscrisul trebuie să fie apt de a putea fi semnat, cu sau fără obiecțiuni și de către contravenient sau de martor și nu doar de agentul constatator, ceea ce exclude chiar forma electronică.
In conformitate cu prevederile art.4 pct.2 din Legea nr.455/2001, înscrisul în formă electronică este destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic sau a altui procedeu similar, din economia legii desprinzându-se ideea că atât înscrisurile electronice cât și semnătura electronică atașată acestora se aplică doar raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor de autoritate. In acest sens a se vedea disp. art. 5 din Legea 455/2001 care prevede că înscrisul conținând semnătura electronică este asimilat înscrisului sub semnătură privată.
Prin urmare, înscrisurile depuse la dosar nu constituie procese-verbale de constatare a contravenției valide, ci reprezintă o dovadă a faptului că intimata a întocmit înscrisuri în formă electronică, pe care însă nu le-a comunicat subscrisei în modalitatea prevăzută în Legea nr.455/2001, respectiv prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută de OG nr.2/2001.
Față de aceste aspecte, se consideră că, în speță nu își are aplicabilitatea principiul de drept invocat de către recurentă, "Ubi lex non distinguit...", dat fiind încălcarea de către aceasta a unor norme imperative, sancționate cu anularea formelor în acest fel.
Ori, în mod corect instanța de fond a apreciat că neîndeplinirea condițiilor de formă cerute procesului-verbal atrage anularea acestuia ca nelegal întocmit, criticile formulate prin motivele de recurs fiind neîntemeiate.
In ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art.275 Cod de procedură civilă, doar partea ce recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile adverse nu va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată (și doar dacă anterior nu a fost pusă în întârziere), ori recurenta nu s-a exprimat ca fiind de acord cu plângerea noastră contravențională, aspect ce rezultă inclusiv din promovarea și susținerea prezentul recurs.
Căzând în pretenții în sensul art. 274 Cod de procedură civilă, în mod corect s-a dispus la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat disp. art. 115, 242 al. 2 și 274 și 299 și urm. C. proc.civ.
Tribunalul, examinând cu prioritate excepția tardivității
recursului invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, având în vedere că hotărârea recurată a fost comunicată la data de_, iar plicul prin care a fost trimisă instanței declarația de recurs poartă data de_, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod proc. civilă.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul va admite excepția tardivității recursului și în consecință îl va respinge ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității formulării recursului invocată din oficiu.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta C.N.A.D.N.R. SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în B., sector 6, b-dul I.
M., nr. 401A, împotriva sentinței civile nr. 7138/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, | Judecători, | G. ier, | |||||
B. L. | T. | M. | A. P. | L. D. E. | M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex
Jud. fond: B. V.
