Decizia civilă nr. 1246/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1246/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L.
Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul C. D. M. împotriva Sentinței civile nr.20318/2012, pronunțată de Judecătoria C. N. privind și pe intimatul M. C. -N., DP L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat în termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimatul și reține cauza în pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 20318/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta C. D. domiciliată în C. -N., str. V., nr. 23, ap. 26, jud. C., în contradictoriu cu intimata P. L. C. -N., cu sediul în C. -N., str. M.
, nr. 1-3, jud. C. având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție nr. 23254/484/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr._, petenta Corchis D. M., a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L., anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr. 23254/4484
încheiat la data de_ ; în subsidiar să se dispună repunerea în termenul de 48 de ore, pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege.
Arată că prin procesul verbal de contravenție indicat mai sus, s-a reținut în sarcina petentei că la data de_, orele 10,36, pe domeniul public aparținând mun. C. -N., str. Dorobanților, amenajat la loc de parcare cu plată, a încălcat prev. HCL nr. 26/2010 art. 10 lit. a aplicându-i- se amenda cuprinsă între 200 și 400 lei,.
Petenta a parcat în data de_ pe str. Dorobanților nr. 5 autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea tatălui său,
S-a deplasat la aparatul care eliberează tichetele de parcare, cu scopul de a achiziționa un tichet de parcare pentru perioada cât urma să staționeze cu autovehiculul în locul de parcare amenajat pe str. Dorobanților. Însă aparatul care eliberează tichetele de parcare nu funcționa.
La întoarcerea la autoturism a găsit Nota de constatare seria CJ nr. 0023254 pe parbriz. Petenta a înregistrat contestație la registratura Primăriei mun. C. -N., indicând faptul că este persoana care conduce autoturismul la momentul constatării faptei tocmai pentru a se evita sancționarea proprietarului autoturismului.
Contestația a fost soluționată prin adresa nr. 52959/484/_ .
Încălcarea dispozițiilor legale privitoare la comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției. Prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Potrivit art. 25 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal se comunică în copie contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii.
Data aplicării sancțiunii este data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției respectiv data de_ .
Petenta a găsit procesul verbal în căsuța poștală, la data de_, adică la mai mult de o lună de zile de la data aplicării sancțiunii, fapt pentru care invocă prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale.
În conformitate cu art. 14 din OG 2/2001, rezultă că executarea sancțiunii amenzii de prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Mai mult decât atât, procesul verbal nu a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor legale. În primul rând, fiind vorba despre un proces verbal încheiat în lipsa contravenientului, conform art. 26 comunicarea acestuia se face în termen de cel mult o lună de la data încheierii. În al doilea rând, art. 27din OG 2/2001 dispune: "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează intr- un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.";
Or, în situația de față, avizul de primire nu a fost semnat personal și nici nu a fost afișat procesul verbal de constatare a contravenției. Dacă se afișa procesul verbal contestat, ar fi existat un proces verbal care să ateste afișarea. Or, acest proces verbal de consemnare la care face referire art. 27 nu există, prin urmare, nu a fost îndeplinită procedura de comunicare a actului sancționator.
Astfel procedura de comunicare a procesului verbal este viciată, iar petenta nu și-a însușit faptele pentru care a fost sancționată, prin nesemnarea de primire a actului constatator.
Consideră că acest proces verbal este nul absolut pentru următoarele argumente:
Potrivit prev. art. 16 din OG 2001, procesul verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu - în ceea ce privește contravenientul - datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă.
Din lecturarea procesului verbal de contravenție se poate lesne observa că acesta nu cuprinde nici ocupația și nici locul de muncă al petentei.
Mai mult potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, "în cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia";.
Or, procesul verbal în discuție nu cuprinde mențiunea vreunui martor care să confirme împrejurările menționate de către agentul constatator, datele personale și semnătura acestuia.
De asemenea, alin. 3 al aceluiași articol prevede că "în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod";, or, aceste motive lipsesc din procesul verbal atacat.
Așadar, consideră procesul verbal de contravenție nr. 23254/484 nul absolut pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de lege, având în considerare disp. art. 17 și 19 din OG 2/2001.
Atâta timp cât aparatul nu funcționa, consideră că este injustă sancționarea sa pentru staționarea fără tichet, mai ales că petenta nu a avut intenția de a staționa fără tichet valabil, ci intenția de a-și cumpăra acest tichet.
Pentru ca o persoană să fie trasă la răspundere contravențională, aceasta trebuie să săvârșească fapta cu vinovăție. Or, în acest caz, elementul intențional lipsește.
Menționează că se află la prima abatere de acest sens. În drept: art. 17, art. 31 și urm. din OG 2/2001.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 23254/4484 încheiat la data de_ s-a reținut în sarcina petentei că la data de_, orele 10,36, pe domeniul public aparținând mun. C. -N., str. Dorobanților, amenajat la loc de parcare cu plată, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a avea tichet de parcare sau abonament valabil. Astfel, s-a reținut că a încălcat prev. HCL nr. 26/2010 art. 10 lit. a aplicându-i-se amenda de 200 lei.
Referitor la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale, invocată de petentă instanța de fond a reținut că, potrivit mențiunilor din procesul verbal de contravenție, fapta a fost constatată la data de_, ora 1036iar procesul verbal a fost încheiat la data de_ .
Potrivit dispozițiilor art. 14 OG nr. 2/2001 executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu se comunică petentului în decurs de o lună de la data întocmirii lui. De la data de_, corespunzătoare datei la care a fost întocmit, până la data afișării lui,_, cum se menționează pe copia procesului verbal atacat, nu a trecut o lună, motiv pentru care excepția a fost respinsă. Nu are relevanță împrejurarea că abia la data de_ petenta a găsit procesul verbal în cutia sa poștală deoarece susținerile sale nu sunt probate, iar modalitatea comunicării lui prin afișare este confirmată de mențiunile care se regăsesc pe însăși procesul verbal de contravenție.
Referitor la nulitatea procesului verbal pentru lipsa mențiunilor locului de muncă și a ocupației petentei, instanța de fond a reținut că aceste date nu sunt obligatoriu a fi consemnate, sub pedeapsa nulității prevăzute de art. 17 OG 2/2001. Aceste elemente sunt necesare pentru identificarea fără echivoc a unui petent ale cărui nume și prenume sunt comune mai multor persoane. Devreme ce identificarea petentei a avut loc prin nume, prenume și, mai ales cod numeric personal, care este unic fiecărei persoane, restul rubricilor destinate identificării contravenientului devin de prisos. Prin urmare, lipsa elementelor de identificare a petentei după ocupație și loc de muncă nu atrag nulitatea procesului verbal de contravenție
Nici lipsa martorului nu atrage sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție, deoarece petenta nu a fost împiedicată, în procedura desfășurată în fața instanței, să-și dovedească nevinovăția.
Cât privește lipsa intenției, ca element subiectiv al faptei reținută în sarcina sa, instanța de fond a constatat că pentru a fi în prezența contravenției reținute în sarcina petentei, nu este nevoie ca fapta să fie săvârșită cu intenție, culpa, ca element subiectiv, fiind necesară și suficientă pentru a atrage răspunderea contravențională. Nici din acest motiv procesul verbal de contravenție nu poate fi anulat.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din
O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța de fond a arătat că, deși petenta a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În raport de cele expuse, având în vedere că petenta nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că petentul prin parcare autoturismul pe trotuar a îngreunat în mod real circulația pietonilor în zonă determinându-i să circule pe stradă, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională
formulată de petenta C. D. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N.
- DP Comunitară și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției 23254/484/_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta C. D. M. solicitând, în principal, admiterea recursului cu modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de constatare a contravenției nr. 23254/484 din data de_, în subsidiar, admiterea recursului cu modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată de către prima instanță cuprinde motive străine de natura cererii.
Sentința pronunțată a fost motivata în raport de motivele invocate în plângere, însă prima instanța a evocat și motive străine de speța dedusa judecății.
În considerentele hotărârii atacate, rezulta de fapt că prima instanța a reținut în mod greșit săvârșirea unei alte contravenții decât cea efectiv reținută prin procesul verbal de contravenție.
În plus, instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției executării sancțiunii și tot în mod greșit a considerat că procesul verbal atacat a fost încheiat în condiții de legalitate.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 7 Cod de procedură civilă.
Nu s-a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă, tribunalul reține că acesta este fondat.
Astfel, tribunalul a constatat că din considerentele hotărârii atacate rezulta faptul că instanța de fond a reținut o alta contravenție decât cea efectiv descrisa in procesul verbal de contravenție.
Prima instanță reține că, în ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 RON, apreciază că amenda a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea aplicată fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că petentul, prin parcarea autoturismului pe trotuar a îngreunat în mod real
circulația pietonilor în zonă, determinandu-i să circule pe stradă, neimpunându-se astfel înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Contravenția reținută însă în sarcina contravenientei și pentru care a fost aceasta sancționată a fost referitoare la fapta de staționare fără tichet sau abonament de parcare valabil la data de_, orele 10:36 pe domeniul public aparținând M. ui C. -N. Calea Dorobanților, amenajat ca loc de parcare cu plată.
Având în vedere cele menționate, tribunalul apreciază în cauză că prima instanță s-a raportat la o altă faptă contravențională decât cea efectiv reținuta în sarcina contravenientei astfel încât petenta nu a primit un răspuns pe fond
la cele invocate în raport cu fapta săvârșită.
Prin urmare, ținând cont ca prima instanță nu a soluționat în mod corect cauza pe fond, se impune în baza art. 312 alineatul 3 raportat la art.
304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, admiterea recursului,casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere această soluție a instanței de recurs, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate, urmand ca la noua analiză pe fond plangerea să fie judecată sub toate aspectele.
Fara cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta C. D. -M., domiciliată în
C. -N., str. V., nr. 23, ap. 26, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 20318 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond Judecătoria Cluj-Napoca.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
