Decizia civilă nr. 1278/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1278/2013
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
A. M. C. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza privind recursul declarat de recurentul- reclamant C. I., împotriva sentinței civile nr. 10.536 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. de A. de S. a J. C., având ca obiect anulare act administrativ- Decizia nr. 3. /2011 emisă de CAS C. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 28 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10536/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins acțiunea exercitată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu C. de A. de S. C., ca neîntemeiată.
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta C. de A. de
S. C., solicitând instanței anularea deciziei de imputare din oficiu nr. 3. din_ .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, fiind pensionar, plătește lunar CASS, că nu are încheiat un contract de asigurare cu pârâta, că nu a fost
informat asupra obligației de a plăti asigurare de sănătate și din câștigurile obținute ca și persoană fizică autorizată, că suplimentarea contribuției de asigurare nu schimbă gradul de asigurare de sănătate și că veniturile obținute din profesii libere în perioada anilor 2006 - 2011, pe baza cărora pârâta a calculat valorile de asigurare nu sunt cele reale, ci sunt plafoane de câștig apreciate la început de an fiscal.
În drept, cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată pe nicio dispoziție legală.
La data de_, pârâta C. de A. de S. C. a depus prin serviciul Registratură al instanței întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și a arătat că a procedat la stabilirea din oficiu a obligației de plată a CASS în sarcina reclamantului, deoarece a descoperit, în urma informațiilor furnizate de către ANAF, că acesta
realizat venituri din profesii libere în cadrul termenului de prescripție a plății acestor contribuții.
În cursul cercetării judecătorești a fost încuviințată, considerându-se pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisuri.
Analizând întreg probatoriu administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
În fapt, începând cu anul 2006, reclamantul C. I. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 3.
/1/_ și nr. 3. /2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2011.
Prin prezenta cerere, reclamantul solicită anularea deciziilor de impunere mai sus menționate întrucât nu are încheiat un contract cu pârâta, iar în ceea ce privește sumele calculate cu titlu de debit principal, acestea sunt calculate greșit, veniturile menționate nefiind cele reale.
Instanța a reținut, preliminar, că reclamantul nu a contestat deciziile de impunere din oficiu conform procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
În drept, s-a reținut că, potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că, în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216). Art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 lit. b din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obligația de a se asigura (obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate să achite pe întreaga
perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiil e
fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată aceasta perioadă.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul instituirii obligației de achitare a contribuției și a accesoriilor pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, astfel că solicitarea reclamantului de a fi exonerat de la plata accesoriilor calculate urmare a neachitării în termenele legale a contribuției nu este justificată.
Cât privește alegațiile reclamantului în sensul că veniturile avute în vedere de pârâtă la stabilirea bazei de impunere nu ar fi cele reale, instanța reține că, deși potrivit regulii actor incumbit probatio reclamantul era ținut să își probeze afirmațiile, acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligația, astfel că se constată că, și sub acest aspect, acțiunea formulată apare ca neîntemeiată. Mai mult, veniturile avute în vedere de către pârâtă la stabilirea contribuției în sarcina reclamantului au fost cele declarate estimativ de acesta la organele fiscale în vederea supunerii acestor venituri impozitului pe venit.
Referitor la alegațiile reclamantului că nu a fost informat că are obligația de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate și din veniturile realizate ca persoană fizică autorizată, instanța reține că nu exista o asemenea obligație în sarcina organelor statului, atâta timp cât dispozițiile legale amintite care instituie în sarcina acestuia obligația de plată sunt clare, iar reclamantul nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, s- a respins ca nefondată prezenta cerere formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu C. de A. de S. C. .
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. I., solicitând anularea sentinței civile nr._ a Tribunalului C., Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și A. Sociale și anularea Somației nr. 10237/2011 modificată în Decizie de Impunere cu numerele 3. /1 și 3. /2 din_ a Casei de A. de S. C., pe perioada 2006-2011.
În motivarea recursului reclamantul arată că, în calitate de pensionar plătește lunar asigurarea de sănătate iar ca Persoană Fizică Autorizată ( PFA ) nu a fost niciodată atenționat, perioada 2006-2011, de C. de A. de S. C. așa cum am fost acum prin scrisoarea nr. 38835/_ .
Pe perioada celor 5 ani reclamați de C. de A. de S. reclamantul nu a avut niciun contract de asigurare sau de orice formă de comunicare cu respectiva instituție și chiar și Tribunalul Cluj în justificarea Sentinței Civile nr.
10.536 în penultimul aliniat de la pagina 2 scrie, redau exact: "În acest sens, art. 215 alin.3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au Încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond".
Recurentul învederează faptul că și-a plătit totdeauna toate obligațiile față de stat dar constatând numărul foarte mare de persoane în această situație considera o lacună în organizarea caselor de A. de S. când toate
veniturile PFA sunt comunicate Direcțiilor de Finanțe P. e care rețin impozitul de 16 % și puteau reține și asigurarea de sănătate.
Faptul că atât Somația cât și Deciziile de Impunere i-au fost comunicate prin scrisori obișnuite, fără trimitere recomandată, poate fi considerată o formă puțin importantă pentru emitent, de altfel într-un caz similar hotărârea civilă nr. 15069/2012 a Judecătoriei C. -N. a fost favorabilă reclamantului.
Prin întâmpinarea formulata, parata C. DE A. DE S. A J. C. a solicitat respingerea recursului, ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a Sentinței Civile nr. 10536/2012 din următoarele motive:
În fapt, recurentul susține că nu a fost informat asupra obligativității de a depune declarațiile obligatorii pentru stabilirea contribuțiilor la FNUASS, și că nu datorează aceste contribuții în calitate de persoană fizică autorizată deoarece nu are încheiat nici un contract cu CAS-C. .
Așa cum în mod corect instanța de fond a reținut, potrivit art.208 alin.(3) lit. e) al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, participarea la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este obligatorie pentru toți cetățenii români cu domiciliul în România, iar re curentul nu a declarat și nu și-a plătit contribuția datorată, aferentă acestor venituri.
Prin intermediul art.213 alin.(1) al legii sunt nominalizate expres categoriile de persoane asigurate fără plata contribuției, ori acesta nu face parte dintr-o asemenea categorie, deci are obligația legală de a plăti contribuția la FNUASS, potrivit art. 215 alin.(3) coroborat cu art.257 alin.(2) lit. b), respectiv art. 259 alin.(7) lit.b) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Neperfectarea contractului cu CAS, nu îl exonerează pe reclamant de obligația contribuției la sănătate atâta timp cât este cetățean român ( art.211 alin. l din Legea nr.95/2006). Pe de altă parte, realizând venituri din profesii libere și comerciale are calitatea de asigurat prin efectul legii, fără necesitatea existenței unui contract încheiat cu C. de A. de S., având obligația de a plăti contribuția de asigurare de sănătate, potrivit art. 208, 211 ,215, 216 din Legea nr.95/2006.
Încheierea contractului de asigurare este complementară obligației plății la asigurările sociale de sănătate, neperfectarea acestuia neavând drept consecință scutire a de la o obligație prevăzută expres de lege. Prin urmare, obligația plății există și în lipsa unui contract, reclamantul având o obligație izvorâtă din lege de a plăti contribuție la sistemul public de asigurări de sănătate, independent de încheierea unui contract cu CAS-C. .
Chiar dacă reclamantul plătește asigurări în calitate de pensionar, acesta are obligația plății contribuției asupra tuturor veniturilor impozabile, potrivit prevederilor art. 215 alin. (3) care stipulează că "persoanele care realizează în același timp venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri din activități independente supuse impozitului pe venit, din agricultură și silvicultură, venituri din șomaj, precum și venituri din pensii, au obligația plătii contribuției asupra tuturor acestor venituri."
Cu referire la susținerea acestuia că nu a fost informat, se învederează instanței că nu se poate vorbi nici de o culpă a CAS C., drepturile și obligațiile asiguraților fiind stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial, atât a contractului Cadru cât și a Normelor Metodologice de aplicare a acestuia. Faptul că asiguratul are dreptul de a fi
informat prin casele de asigurări de sănătate, nu înseamnă că aceasta este
obligată să poarte corespondență cu fiecare asigurat în parte. Informarea poate avea loc prin mass-media, emisiuni televizate, site-ul casei de asigurări de sănătate, unde se regăsesc toate aceste informații.
In plus, principiul « nemo censetur ignorare legem » exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța în drept, adică necunoașterea legii.
Cu privire la pct. 4 din motivele de recurs trimiterea deciziilor de impunere prin scrisori obișnuite, se precizează că acest aspect nu a fost menționat în cererea introductivă a reclamantului, ca urmare pârâta solicită să se constate inadmisibilitatea acestui motiv de recurs.
Având în vedere toate aceste aspecte, intimata pârâtă solicită în mod respectuos, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 prevede obligația contribuabililor de a se asigura). Din această perspectivă, contribuția de asigurări sociale se datorează în considerarea materiei impozabile și nu a unor chestiuni legate de contribuabil, cum este încheierea formală a unui contract de asigurare. Calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 259 alin. 7 lit. b din Legea nr. 95/2006 persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate sa achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completările ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura și constituie, totodată, temeiul legal pentru perceperea de accesorii.
Art. 257 alin. 3 din Legea nr.95/2006 prevede în mod expres că persoanele care realizează în același timp venituri din salarii și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit au obligația plății contribuției asupra tuturor acestor venituri. Față de acest aspect, apărarea reclamantului recurent vizând existența deja a unui raport de asigurare derivând din calitatea sa de pensionar devine fără relevanță.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr.10536 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. A. C.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.I.
