Decizia civilă nr. 1281/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1281/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | A. | M. |
JUDECĂTORI: S. | L. R. |
M. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant C. D.
R. împotriva sentinței civile nr. sentinței civile nr.2816 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă U.
B. B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului-reclamant C. D. R., avocat Stregăroiu Călin și reprezentantul intimatei- pârâte U. B. B., avocat L. ciu Nelu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentul-reclamant C. D. R. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-reclamant C. D. R., avocat Stregăroiu Călin solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Apreciază că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu este motivată. Instanța de fond nu a analizat aspectele invocate de către părțile litigante, ci a analizat înscrisuri, stări de fapt și de drept care privesc alte părți, astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
La prima instanță a fost invocată excepția lipsei plângerii prealabile, iar reclamantul a invocat decăderea din dreptul de a invoca o astfel de excepție, însă instanța nu a soluționat această excepție.
În motivele de recurs a invocat o decizie pronunțată de aceeași instanță, respectiv de către același magistrat care a spus că în anumite condiții nu este necesară urmarea fazei procedurii prealabile pentru că ea ar fi inutilă.
La data de_ reclamantul a formulat o precizare a primului petit al acțiunii introductive, solicitând anularea în parte a statelor de funcții ale personalului didactic aferente anului universitar 2010-2011 și 2011-2012.
Susține că exista o plângere prealabilă, aspect reținut chiar în preambulul hotărârii de către prima instanță cu mențiunea că plângerea este înregistrată sub alt număr și cu toate acestea prima instanță a admis excepția lipsei procedurii prealabile, excepție care a fost invocată de pârâtă doar la termenul de judecată din data de_, fără a analiza apărările reclamantului cu privire la aplicabilitatea art. 109 alin. 3 Cod pr.civ., respectiv cu privire la existența unei plângeri prealabile ce viza anularea statelor de funcții emise cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Consideră că nu este vorba de o două acte administrative distincte și că cel de al doilea act reprezintă o continuare în timp a primului act, prezentând aceleași vicii, însă aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de fond.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentantul intimatei- pârâte U. B. B., avocat L. ciu Nelu solicită respingerea recursului cu toate că hotărârea recurată cuprinde mai multe nereguli.
În ce privește legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, apreciază că recursul ar trebui respins pentru că nu s-a emis aceeași decizie, nu s-a emis același act. Articolul 84 din Legea 128/1997 prevede că statele de funcții se întocmesc anual. Faptul că procesul s-a întins pe mai multe luni și a depășit anul contestat nu este imputabil pârâtei.
Reclamantul a solicitat anularea unui nou stat de funcții și în aceste condiții a apreciat că procedura trebuie aplicată, respectiv trebuia soluționată mai întâi pe cale administrativă și apoi să se adreseze instanței.
Consideră că această ultimă solicitare nu este tardivă, având în vedere că completarea de acțiune a fost introdusă la al treilea termen de judecată, după ce a fost adoptat un nou stat de funcții.
În subsidiar, achiesează la poziția recurentului în măsura în care se va aprecia că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2816/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis excepția invocată de pârâta UNIVERSIATEA B. -
B. și, în consecință:
S-a respins acțiunea precizată, formulată reclamantul C. D. R., în contradictoriu cu pârâta U. B. -B., pe excepția lipsei procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. D. R. a chemat în judecată pârâta U. B. - B., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea în parte a statelor de funcții ale personalului didactic ce conține postul de profesor pentru care reclamantul este titularizat în cadrul UBB,Facultatea de Fizică Catedra Fizică Biomedicală pentru necuprinderea în norma didactică prevăzută de statele de funcții pentru postul de profesor al reclamantului a disciplinei "Prelucrarea automată a datelor fizice";; recunoașterea dreptului ca în norma didactică a reclamantului să se regăsească disciplina "Prelucrarea automată a datelor fizice"; disciplină pentru care reclamantul a dat concurs la ocuparea postului de profesor, post scos la concurs și publicat în M.O. 631/_, ocuparea fiind confirmată prin Anexa nr. 1 la OM nr. 3571/2002, obligarea pârâtei ca în norma didactică aferentă anului universitar 2010-2011 dar si normele didactice ce for fi prevăzute în statele de
funcții aferente anilor universitari ulteriori, aferentă postului de profesor al
căprui titular este să cuprindă disciplina " Prelucrarea automată a datelor fizice";, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că ocupă din anul 2002 funcția didactică de profesor universitar, funcție ocupată prin concurs.
În norma didactică a reclamantului a fost cuprinsă de la titularizare disciplina pentru care a dat concurs, respectiv PADF. Astfel, norma didactică pentru anul universitar 2004-2005 aferentă postului de profesor al reclamantului cuprindea disciplinele "tehnici de proiectare vizuală a imaginilor";, "Reactori și materiale nucleare"; și "Prelucrarea automată a datelor fizice";.
Norma didactică a reclamantului nu mai cuprinde disciplina Informatică aplicată - PADF, fiind compusă din disciplinele "Tehnici de proiectare, vizualizare și prelucrare a imaginilor în fizică", "Reactori și materiale nucleare" și "Energetică nucleară".
Cu toate că, pe de o parte, pentru disciplina PADF reclamantul a susținut și promovat concurs, și deci are dreptul ca acesta disciplină să facă parte din norma didactică, iar pe de altă parte, a constatat că această disciplină continuă să facă parte din programa Facultății de fizică, așa cum rezultă din orarul semestrului II al anului 2010 ea a fost cuprinsă în norma didactică a altui cadru didactic, regăsindu-se în prezent la Catedra de Fizică Teoretică și Computațională.
Așadar disciplina PADF continuă să facă obiect de studiu, fiind cuprinsă în programă, însă este inclusă într-o altă normă didactică fiind predată de altcineva, fiindu-i încălcat dreptul de a preda această disciplină ca parte a normei didactice aferente postului ocupat de reclamant.
Constatând aspectele relevate, a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 3620/_, solicitând revocarea statelor de funcții de așa manieră încât drepturile reclamantului să fie respectate prin includerea disciplinei PADF în norma acestuia.
Drepturile specifice ale personalului didactic cuprind dreptul de a fi respectată funcția didactică ocupată prin concurs, inclusiv în ceea ce privește constituirea normei didactice în acord cu criteriile prevăzute de către lege precum si în acord cu p,anul de învățământ si disciplinele de titularizare, cu observarea profilului si a specializării.
In opoziție cu cele prevăzute de către lege și de regulamentul pentru întocmirea Statelor de funcții ale personalului didactic, statele de funcții actuale au fost întocmite fără consultarea membrilor catedrei și cu încălcarea dreptului reclamantului.
S-a adresat pârâtei pentru a-i acorda statutul de deținut politic cu toate drepturile și beneficiile ce rezultă din acesta, depunând în susținere sentința penală nr.350/_ pronunțată de Tribunalul Militar C. în dosar nr.328/1975. Menționează că această hotărâre judecătorească atestă că a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare, executată în perioada_ -_ însă pârâta a apreciat că această infracțiune nu are caracter politic.
Susținerea pârâtei este neîntemeiată, deoarece în realitate a fost condamnat politic, fapt ce rezultă din însăși judecarea cauzei de către o instanța militară, și datorită regimului existent i s-a încălcat dreptul la libertatea de conștiință ca un drept fundamental al cetățeanului, care era prevăzută expres de Constituție.
Din aceste considerente apreciază că se încadrează în prevederile art.1 lit.a din Decretul-Lege nr.118/1990, iar acordarea drepturilor conferite de acest act normativ ar reprezenta un act de echitate, față de alte persoane aflate în aceeași situație și care beneficiază de aceste drepturi.
În susținerea acțiunii se invocă practica judiciară a altor instanțe de contencios administrativ din țară, precum și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului privind soluționarea cererilor nr.__ __ __ __ __ __ _ 7/00 și 70551/01.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C., prin întâmpinarea depusă la dosar, invocă excepția lipsei procedurii prealabile întemeiată in drept pe prevederile art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, arătând în esență că reclamantul nu a depus contestație împotriva hotărârii atacate prin prezenta acțiune nici la conducătorul autorității emitente și nici la autoritatea ierarhic superioară acesteia.
Având în vedere că excepția invocată de pârâtă este o excepție procesuală absolută, dirimantă sau peremptorie, tribunalul in baza art.137 pct.1 C.pr.civ., a reținut cauza în pronunțare pe această excepție.
Examinând excepția lipsei procedurii plângerii prealabile prin prisma actelor și lucrărilor dosarului raportat la normele juridice in materie, tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004: " înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia, plângerea putându-se adresa in egala măsura organului ierarhic superior, daca acesta exista";.
In consecința, prin dispoziția legala citata, s-a instituit ca o condiție de admisibilitate a unei acțiuni in anularea actului administrativ nelegal, indeplinirea in termen a procedurii administrative prealabile, reclamantul fiind obligat in conformitate cu dispozițiile art.12 din Legea nr.554/2004 sa facă dovada indeplinirii acestei proceduri.
Față de cele expuse, reținând că procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu al dreptului la acțiune, iar reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dedusă judecății pentru lipsa procedurii plângerii prealabile si, pe cale de consecință, in conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 raportat la dispozițiile art.12 din Legea nr.554/2004 combinat cu dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată reclamantul Rognean V. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. D. R., solicitând admiterea recursului cu consecința casării în întregime a hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând recursul, recurentul a învederat următoarele:
Nulitatea hotărârii. Hotărârea instanței de fond prin care a fost dezlegată prezenta pricină este lovită de nulitate absolută, din considerentele hotărârii comunicate reclamantului rezultând că instanța de fond nu a analizat aspectele invocate de către părțile prezentului litigiu ci a analizat aspecte si înscrisuri
străine de prezenta cauză si care privesc cu totul alte părți decât reclamantul si intimata pârâtă.
Astfel, cu toate că instanța de fond a evocat o parte din aspectele susținute de către reclamant - fără însă a proceda la o analiză a acestora - inclusiv aspectele privitoare la formularea plângerii prealabile nr. 3620/_, în cuprinsul considerentelor hotărârii face vorbire despre "acordarea statutului de deținut politic" respectiv depunerea în probațiune a "sentinței penale nr.
350/1976 pronunțată de către Tribunalul Militar C. ", aspecte străine de prezenta cauză. Instanța de fond a reținut în mod complet eronat susținerile părților, făcând referire la aspecte ce nu țin de prezentul litigiu respectiv analizând o cu totul altă stare de fapt privind alte părți decât pe reclamantului și intimata U. B. -B. .
Instanța de fond a reținut de asemenea invocarea de către pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C. a excepției lipsei plângerii prealabile arătând că reclamantul (reclamantului???) nu a depus contestație împotriva hotărârii atacate nici la conducătorul autorității emitente nici la autoritatea ierarhic superioară (???). În urma analizei acestei excepții (ne punem întrebarea dacă excepția analizată este cea invocată de Direcția de Muncă și Protecție Socială C. sau excepția invocată de către pârâta intimată U. B. B. ???), instanța de fond o apreciază ca întemeiată întrucât reclamantul nu ar fi făcut dovada parcurgerii acestei proceduri, cu toate că menționează în debutul motivării hotărârii pronunțate existența plângerii prealabile înregistrată sub nr. 3620/2010.
Împrejurarea că instanța de fond a analizat o altă stare de fapt existentă între alte persoane rezultă inclusiv din cuprinsul paragrafului ultim al considerentelor hotărârii recurate, respingerea acțiunii în contencios administrativ realizându-se în contradictoriu cu reclamantul Rognean V. si pârâta Direcția de Muncă si Protecție Socială C. . Din cele mai sus arătate rezultă fără niciun dubiu că analiza instanței de fond a avut în vedere alte aspecte decât cele invocate de către părți, echivalând cu o lipsă de motivare chiar procesul de deliberare fiind astfel viciat.
Existența în cuprinsul aceleași hotărâri judecătorești a analizei unei stări de fapt privind persoane străine de respectivul litigiu atrage în mod evident nulitatea hotărârii judecătorești nefiind acceptat ca prin hotărârea judecătorească - act autentic - să se pronunțe instanța de judecată asupra unei cauze analizând o cu totul altă stare de fapt care privește alte persoane decât părțile acelui litigiu.
. Netemeinicia hotărârii instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 2816/2012 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul cu numărul_, a fost admisă excepția invocată de către pârâta intimată U. B. B. și respinsă acțiunea formulată și precizată de către reclamant. Hotărârea pronunțată de către instanța de fond este pe deplin netemeinică și nelegală, aceasta fiind pronunțată cu greșită aplicare și interpretare a prevederilor legale aplicabile.
In cauză sunt prezente motivele de casare prevăzute de art. 304 alin. 7 și alin. 9 C.pr.civ., impunându-se admiterea prezentului recurs și casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond. Modalitatea de soluționare a excepției invocate de către pârâtă cu privire la lipsa procedurii prealabile este rezultatul unei greșite aplicări a normelor legale incidente.
În cuprinsul hotărârii recurate a reținut instanța de fond faptul că reclamantul, constatând neregulile privind modalitatea de întocmire a statelor de funcții am formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 3620/_ solicitând revocarea statelor de funcții astfel încât drepturile reclamantului să fie respectate prin includerea disciplinei PADF în normă. Cu toate acestea, instanța de fond admite excepția lipsei procedurii prealabile, excepție invocată abia la termenul de judecată din data de_, trecând fără nicio analiză peste apărările subsemnatului cu privire la aplicabilitatea art. 109 alin. 3 C.pr.civ. respectiv cu privire la existența unei plângeri prealabile ce viza anularea statelor de funcții emise cu nerespectarea dispozițiilor legale.
La solicitarea instanței de fond reclamantul a formulat la data de_ o precizare a primului petit al acțiunii introductive, solicitând anularea în parte a statelor de funcții ale personalului didactic aferente anului universitar 2010-2011 și 2011-2012. Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune depusă de către reclamant, excepția lipsei procedurii prealabile admisă de către instanța de fond fiind invocată verbal abia la termenul de judecată din data de_, contrar dispozițiilor exprese ale art. 109 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cărora lipsa plângerii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Reclamantul a arătat în fata instanței de fond că a intervenit sancțiunea decăderii în ceea ce privește momentul procedural până la care se putea invoca această excepție respectiv faptul că solicitarea de anulare vizează același act administrativ pentru care reclamantul a formulat plângere prealabilă iar statele de funcții aferente anului 2011-2012 constituie în fapt o consecință a încălcării prevederilor legale invocate pentru statele de funcții aferente 2010-2011, nefiind vorba despre două acte administrative distincte ci cel de-al doilea act reprezintă o continuare în timp a primului act prezentând aceleași vicii, însă toate aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de fond.
Prevederile art. 109 alin. 3 C.pr.civ. aplicabile în prezentul dosar nu pot fi ignorate de către instanța de fond fără a prezenta părților un temei în acest sens. Astfel, dacă ar fi să acceptăm necesitatea formulării unei plângeri prealabile chiar dacă astfel cum a arătat în concret nu se impunea o astfel de procedură, lipsa îndeplinirii acesteia nu putea fi invocată decât în modalitatea expres prevăzută de art. 109 alin. 3 C.pr.civ. sub sancțiunea decăderii.
Instanța de fond era datoare să analizeze apărările reclamantului respectiv sancțiunea intervenită, aspect nerealizat în cauză.
Este de reținut faptul că în practica aceleași instanțe s-a arătat faptul că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 Legea 554/2004 este "inutilă".
Nu în ultimul rând, prima instanță nu numai că nu analizează apărările formulate de către reclamant cu privire la excepția invocată în cauză dar nici măcar nu observă că astfel de apărări au fost formulate.
Astfel din lecturarea considerentelor se constată că prima instanță nici nu binevoiește să observe (de analizat nici nu poate fi vorba) împrejurarea că reclamantul a formulat apărări în cauză, apărări care ar trebui analizate de către instanță.
Este evident că a fost încălcat flagrant dreptul nostru la apărare, la un proces just și echitabil, nefiind păstrat echilibrul între părțile împrocesuate, judecătorul fondului primind necondiționat și fără nicio cercetare reală și efectivă exclusiv susținerile pârâtei cu privire la excepția invocată.
Nu în ultimul rând, prima instanță nu numai că nu analizează apărările formulate de către reclamant, cu privire la excepția invocată, dar nici măcar nu observă că astfel de apărări au fost formulate.
Din lecturarea considerentelor se constată că prima instanță nici nu binevoiește să observe împrejurarea că reclamantul a formulat apărări în cauză, care ar fi trebuit fi analizate de instanță.
Este evident că a fost încălcat flagrant dreptul reclamantului la apărare, la un proces just și echitabil, nefiind păstrat echilibrul între părțile împrocesuate, judecătorul fondului primind necondițional și fără nicio cercetare reală și efectivă exclusiv susținerile pârâtei cu privire la excepția invocată.
Hotărârea trebuie să fire motivată iar motivarea constă într-un raționament logico-juridic care permite a se forma convingerea că cererile și apărările părților au fost "auzite" de către instanță, care le-a primit ori înlăturat după o cercetare și pe baza unor argumente juridice și nu discreționar și arbitrar.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că motivarea unei hotărâri judecătorești, în condițiile în care nu sunt analizata raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, nu se circumscrie exigentelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. În acest sens, Î. Curte a precizat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Î. Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (decizia nr. 3338 din 11 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția civilă si de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Pentru motivele mai sus arătate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare în fața instanței de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, plângerea putându-se adresa în egală măsură organului ierarhic superior, daca acesta există.
Prima instanță a considerat că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri și a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 raportat la dispozițiile art.12 din Legea nr.554/2004 combinat cu dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul a solicitat prin acțiune anularea în parte a statelor de funcții ale personalului didactic ce conține postul de profesor pentru care se consideră titularizat în cadrul Facultății de Fizică, UBB C. -N. ; recunoașterea dreptului ca în norma sa didactică să se regăsească disciplina "Prelucrarea automată a datelor fizice";; obligarea pârâtei ca în norma didactică aferentă anului universitar 2010-2011 și în cele ulterioare, aferente postului al cărui titular se pretinde, să cuprindă și disciplina menționată.
La data de_ reclamantul a formulat o precizare a primului petit al acțiunii introductive, în sensul că acesta a devenit solicitarea de anulare a în parte a statelor de funcții ale personalului didactic aferente anului universitar 2010-2011 și 2011-2012, în privința postului al cărui titular se pretinde.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă înregistrată la Rectoratul UBB sub nr. 3620/_ solicitând, în temeiul art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea "în tot sau în parte a statelor de funcții ale catedrelor de Fizică Biomedicală și Fizică Teoretică și Computațională pentru reconstituirea disciplinei
"Prelucrarea automată a datelor fizice"; … care se găsește în prezent la catedra de
Fizică teoretică și computațională
";.
Din această perspectivă, Curtea observă că reclamantul a indicat în cererea introductivă și acte viitoare similare actului atacat, urmărind instituirea indirectă a unei obligații de a nu face în sarcina pârâtei sub sancțiunea anulării oricăror acte ulterioare similare. Fără să încalce limita temporală a demersului său, a
precizat toate actele de gen existente până la momentul în care i s-a cerut o astfel de precizare de către tribunal, respectiv anii 2010-2011 și 2011-2012.
Având în vedere modul în care primul petit a fost formulat și actualizarea la un moment anume a componentei viitoare inițiale prin concretizarea actului emis pendente litis, Curtea consideră că procedura prealabilă parcursă la început de către reclamant este suficientă pentru considerarea ca îndeplinită a acestei cerințe prealabile introducerii acțiunii.
Existând acest temei de casare, Curtea este dispensată de analiza celorlalte motive cuprinse în recurs.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze în întregime hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecare, tribunalul nu va fi ținut decât de soluția Curții în sensul existenței procedurii prealabile pentru actele în discuție la acest moment, având toată libertatea să analizeze cauza sub toate aspectele pe care însuși le-ar sesiza, inclusiv a unor eventuale alte posibile excepții, mijloace de probă și considerente în fapt și drept pe care instanța le-ar identifica ca pertinente în demersul său de judecare a dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C. D. R. împotriva sentinței civile nr. 2816 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. D.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: G.G.
