Sentința civilă nr. 72/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 72
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte:P. R. M., judecător
O. Ana, grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul O. N. A., cu domiciliul în B., nr.166, jud. S. în contradictoriu cu pârâtele MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. S. ȘI A.
F. P. Z.,
având ca obiect obligația de a face - anulare act administrativ - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa
părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu
prevederile art. 85 Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Instanța pe baza actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa, reclamantul O. N. A. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.
G. A F. P. S. ȘI A. F. P. Z., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea adresei nr. 34535/2012 obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3146 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată este motivată în esență cu aceea că a achitat această taxă pentru înmatricularea definitivă în România a unui autoturism, care a fost înmatriculat inițial într-un stat membru al Uniunii Europene. Sunt invocate apoi prevederi ale Tratatului Comunității Europene și jurisprudența CJCE.
Prin întâmpinare D. G. a F. P. S. invocă excepția inadmisibilității, susținând că instanța trebuie să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii condițiilor specifice de exercitare rezultate din dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În acest context, demersul judiciar al reclamantului nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desființat.
Fără o analiză a actului administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, în speță, decizia de restituire, instanța nu poate trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitate.
Pe fond se solicită respingerea acțiunii motivat, în esență, cu aceea că prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acțiunii reclamantului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare la diferența dintre taxa de poluare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății, așa cum a procedat organul fiscal .
Asupra cauzei de față:
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, tribunalul reține
următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei
persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată
.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, de 1 an de zile.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într- un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A.
C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că
:"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de DGFP S. este nefondată și va fi respinsă.
De asemenea se mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a
ui F. P. prin DGFP S. pe considerentul că aceasta nu a fost implicată în procedura de emitere a deciziei de calcul a taxei de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP S. este întemeiată și va fi admisă întrucât această entitate nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare și cea de restituire a sumei achitată de reclamant, suma nefiind virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. va fi respinsă.
Asupra cauzei pe fond:
La data de_ reclamantul a achitat suma de 5728 lei taxă de primă înmatriculare (fila 6) cu chitanța de TS3A nr.2347291.
La data de_, reclamantului i-a fost restituită suma de 2582 din suma de 5728 lei, achitată ca taxă de primă înmatriculare(f.7).
Ulterior reclamantul a solicitat restituirea și a sumei de 3146 lei, reținută cu titlu de taxă de poluare.
Cererea de restituire a taxei reținute cu titlu de taxă de poluare a fost respinsă. Tribunalul reține că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare pentru autovehicule.
Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141- 2143
Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 2143din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene
: Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964)
, CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, se reține că potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H.G. nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, drept pentru care, pentru
toate cele ce preced, acțiunea de față urmează a fi admisă, astfel cum a fost formulată.
Cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale urmează a fi respinsă, întrucât prevederile art. 124 Cod procedură fiscală nu este aplicabil, având în vederea faptul că repararea integrală a prejudiciului pentru lipsirea de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG. Nr.13/2011, pretenții pe care acesta nu le-a formulat.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin
D. G. A F. P. S., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite acțiunea reclamantului O. N. A., cu domiciliul în B., nr.166, jud. S. împotriva pârâtei A. F. P. Z. și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3146 lei, reprezentând diferență taxă primă înmatriculare.
Fără cheltuieli de judecată.
Respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,10 ianuarie 2013.
Președinte, Grefier,
P. R. M. O. Ana
Red.PRM/_
Dact. OA/_ /5ex
