Decizia civilă nr. 1317/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1317/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul I. T. DE M. C. împotriva Sentinței civile nr.20688/2012 pronunțată de Judecătoria C. -NapoCa în dosar nr._ privind și pe intimatul SC C. S. PRIN L. HIDATOR J. A. C. S., SC C. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică,se constată lipsa părților . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsă și reține cauza in pronunțare pe actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 20688/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. V. D. R., nr. 25, ap. 1, jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. C., cu sediul în C. -N., str. G. C., nr. 2, jud. C. .
S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat seria CJ nr. 0., încheiat la data de_ de către intimat.
A fost reindividualizată sancțiunea contravențională principală aplicată și s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 18.000 lei cu avertismentul.
S-a atras atenția petentei asupra prevederilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, modificată și completată, precum și i s-a pus în vedere acesteia necesitatea de a-și ralia conduita potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificată și completată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus, petenta S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. C., anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor seria CJ nr. 0., încheiat la data de_, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate.
În motivare, petenta a arătat că, deși persoanele identificate în activitate cu ocazia controlului efectuat de inspectorii ITM, existau încheiate contracte de colaborare cu acestea.
În drept: OG nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, Intimatul I. T. de M. C. a solicitat instanței, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică cu consecința menținerii în întregime a procesului verbal de constatare a contravenției contestat.
În apărare, intimatul a arătat că societatea petenta nu are abilitarea de a opta între încheierea unor contracte individuale de muncă și a unor contracte de coloborare, dispozițiile legale în vigoare impunând întocmirea primului tip de contracte. De altfel, ulterior controlului efectuat, petenta a procedat la întocmirea unor contracte individuale de muncă cu toate persoanele identificate în activitate, însă această împrejurare nu este de natură să o excepteze pe petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 si urm. C.proc.civ. În dovedire, a anexat înscrisuri (f. 23-49).
Instanța a administrat și încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 0., întocmit la data de_ de către intimatul I.
T. de M. C., petenta S.C. C. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 18.000 lei, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de_ la punctul de lucru al petentei, s-a constatat că petenta a primit la muncă mai multe persoane, fără a le întocmi acestora în formă scrisă, în limba română și anterior începerii activității, contracte individuale de muncă, fiind încălcate dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificată. Săvârșirea faptei rezultă din declarațiile de proprie răspundere dată de cele 6 persoane, precum și din documentația aferentă perioadei iulie 2010 - februarie 2011 verificată de inspectorii ITM și pusă la dispoziția acestora de către petenta.
În drept, fapta petentei a fost calificată ca delict contravențional, potrivit art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din același act normativ, fapt pentru care s-a stabilit în sarcina petentei o amendă contravențională, în cuantum de 18.000 lei (3.000 lei/persoana identificată fără contract individual de muncă).
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A.
c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța a reținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța de fond a considerat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt ce constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța, procedând potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța de fond a reținut că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, în raport de prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Legea 53/2003, cu modificările sale ulterioare (Codul muncii), reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii (art. 1 alin. 1). În acest sens, art. 16 alin. 1 stabilește că obligația de încheiere a contractului de muncă revine angajatorului, în formă scrisă, această obligație fiind anterioară începerii raporturilor de muncă. Contractul individual de muncă conține înțelegerea dintre persoana fizică care se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații (art. 10). Primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională, conform art. 276 alin. 1 lit. e din C. muncii.
Cu toate că art. 16 alin. 2 din același act normativ stipulează că, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor prin orice alt mijloc de probă, instanța apreciază că regula în cadrul raporturilor de muncă constă în forma scrisă a contractului individual de muncă, art. 16 alin. 2 instituind o excepție de strictă interpretare, intenția legiuitorului fiind aceea de a recunoaște munca persoanei, în orice condiții chiar și în situația în care nu se întocmește contractul în formă scrisă (art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 276 alin. 1 lit. e) C. muncii).
În speță, instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată contravențional pentru primirea la muncă fără încheierea prealabilă a unor contract individual de muncă a 6 persoane menționate în cuprinsul procesului- verbal de contravenție contestat. Potrivit susținerilor petentei, aceasta a perfectat cu cele 6 persoane contracte de colaborare, însă instanța a avut în vedere ca societatea petenta nu are posibilitatea de a opta între încheierea unor contracte individuale de munca și a unor contracte de colaborare, dispozițiile legale în vigoare stabilind neechivoc în sarcina angajatorilor îndatorirea de a perfecta
contracte individuale de munca. Pe de altă parte, petenta nu a contestat faptul că nu a întocmit CIM cu cele 6 persoane, iar aceasta nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Conform pieselor probatorii ale dosarului, petenta a perfectat cu cele 6 persoane contracte individuale de munca (f. 38-49).
În consecință, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, nefăcând dovada contrară situației de fapt reținute.
Relativ la sancțiunea amenzii în cuantum de 18.000 lei, stabilită în sarcina petentei pentru săvârșirea contravenției prev. și ped. de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că petenta a primit la muncă mai multe persoane, fără ca să aibă întocmit CIM cu acestea, a fost angajată răspunderea contravențională a petentei, cu consecința sancționării acesteia.
Ca atare, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului- verbal în ceea ce privește situația de fapt reținută, sens în care petentei îi este imputabilă săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea 53/2003.
Cu toate acesteia, instanța de fond a apreciat că, în cauză, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și înlocuirea sancțiunii amenzii de 18.000 lei cu avertismentul. Instanța a reținut că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale și înlocuirea amenzii cu avertismentul este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea avertismentului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.
Considerentul care stă baza redozării sancțiunii aplicate de agentul constatator rezidă în interpretarea și utilizarea conjugată a criteriilor de determinare a gradului de pericol social concret, prevăzute de art. 21 alin. 3 din
O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale petentei- contraveniente, în sensul că aceasta, ulterior stabilirii efectuării controlului
efectuat în data de_ de către inspectorii ITM, a adus la îndeplinire obligația sa legală de a încheia în formă scrisă contractele individuale de muncă cu angajații menționați în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este adecvată față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, în sensul că persoanele identificate în activitate, în cadrul punctului de lucru al petentei, se afla în raporturi de colaborare cu aceasta din urmă.
În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, instanța de fond a reținut că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de petentă, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este avertismentul.
Având în vedere că, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că fapta contravențională, atestată prin actul constatator, există și este imputabilă petentei-contraveniente.
Față de această concluzie, se impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale principale, respectiv avertismentul (la care s-a ajuns prin redozarea sancțiunii contravenționale aplicate inițial, respectiv amenda de 18.000 lei).
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă, a înlocuit amenda contravențională în sumă de 18.000 lei, aplicată petentei pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 corob. cu art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea avertismentului. Instanța de fond a menținut, în rest, dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat, ca temeinic și legal întocmit, și a atras atenția petentei asupra prevederilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, modificată și completată, și i-a pus în vedere acesteia necesitatea de a-si ralia conduita prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificată și completată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta I. T. de M.
C. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile nr. 20688/2012 pronunțată în dosar nr._ și menținerea procesului verbal contestat, fără a arăta în scris motivele, iar în fața instanței de recurs nu s-a prezentat, deși a fost legal citat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, raportat la circumstanțele personale ale petentei, în sensul că, ulterior controlului efectuat de recurent, și-a îndeplinit obligația legală de a încheia contracte individuale de muncă cu angajații menționați în procesul verbal contestat, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru reinserția socială a sus-numitei, având în vedere și faptul că, din actele dosarului nu reiese că, petenta intimată ar fi fost anterior sancționată contravențional.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurenta I. T. de M. C. , împotriva sentinței civile nr. 20688/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta I.T.M. C. , cu sediul în C. -N., str. G. C., nr. 2, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 20688/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, A. G. C. | Judecător, S. T. | Judecător, I. N. B. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: G. -R. F. -Hîngan
