Decizia civilă nr. 1331/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1331/R
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.
J. ecător S. O.
J. ecător A. C. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 434 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimatul-petent Ț. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ .
T.
Prin sentința civilă nr. 434 din_, J. ecătoria baia M. a admis plângerea contravențională formulată de petentul Ț. S., domiciliat în N. Oaș, str. T., nr.26, jud. Satu M., împotriva procesului-verbal de contravenție seria CC nr.9400479/_, întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului I. de P. al J. M., cu sediul în B. M., str. 22 decembrie, nr. 37, jud. M., a anulat procesul-verbal de contravenție seria CC nr.9400479/_ întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului I. de P. al J. M. .
Pentru a pronunța această sentință,instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ce formează obiectul plângerii deduse judecății petentul Ț. S. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 871lei,13 puncte-amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru comiterea contravențiilor prevăzute de art. 48 și art.37 al. 1 din OUG nr. 195/2002 sancționate de art. 102 al. 3 lit. e și art. 100 al. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002.
S-a constatat că, la data de_, ora 15.28, pe E 58 localitatea Bușag, petentul a condus autoturismul marca M. DES cu numărul de înmatriculare_ prin localitatea Busag înspre Seini, cu viteza de 117 km/h. Trecând la urmărirea acestuia, fiind ajuns în localitatea ILBA, conducătorul auto nu a oprit la semnalele luminoase și acustice ale autospecialei_, mărind viteza, circulând în localitatea Seini cu viteza de 158 km/h.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea CEDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A n 141-A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, n 33501/96,
§ 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, n 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Prima instanță a reținut că imperativul respectării prezumției de nevinovăție în sensul jurisprudenței CEDO presupune ca în caz de îndoială asupra situației de fapt dea ceasta să profite persoana sancționată.
In cauza de față, este elocvent faptul că din probele depuse la dosar nu se poate stabili cu exactitate dacă petentul a comis fapta reținută în sarcina, prin procesul-verbal de contravenție.
Prin plângerea contravențională formulată, petentul a susținut faptul că, la data întocmirii procesului-verbal de contravenție nu a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, întrucât a vândut autoturismul, la data de_, numitului Piuian George, depunând la dosar contractul încheiat (f.66).
Instanța a reținut că la_ ,martorul Piuian George a arătat că a cumpărat de la petent la data de_, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ . La data de_ a împrumutat acest autoturism unui prieten de al său venit din SUA, numit Creț Călin. În aceeași seară a fost sunat de către petent care i-a spus că a fost căutat de organele de poliție pentru că ar fi condus acest autoturism și nu ar fi oprit la semnalul agenților de poliție. La câteva zile de la acest incident, a mers la sediul IPJ MARAMUREȘ unde a dat o declarație și a arătat că este proprietarul acestui autoturism și la data de_ a împrumutat acest autoturism numitului Creț Călin. În urma discuției purtate cu Creț Călin, a aflat că acesta nu oprise la semnalele agenților de poliție întrucât s-a panicat. A mai arătat că geamurile autoturismului sunt semifumurii. De la data preluării autoturismului de la petent, nu i-a mai dat acestuia niciodată mașina spre folosință.
La dosarul cauzei, a fost depusă o declarație extrajudiciară dată de numitul Creț P. Călin, domiciliat în SUA, în care a arătat faptul că la data de 8 septembrie a împrumutat mașina M. des de la Piuian George pentru a merge până la B. M., pe care i-a înapoiat-o în jurul orei 20.00.
De asemenea, a fost depusă la dosar o adresă de intimată adresată IPJ SATU MARE - P. i Orașului N. Oaș, prin care se solicita ca un lucrător din cadrul acestei subunități să procedeze la căutarea la domiciliu a petentului
T. S., proprietarul autoturismului M. des Benz cu număr de înmatriculare_, de culoare neagră.
Potrivit procesului-verbal de căutare la domiciliu întocmit la 8 septembrie 2011, ora 21.46 de un agent din cadrul P. i Orașului N. Oaș, s-au purtat discuții cu petentul la domiciliul acestuia, care i-a adus la cunoștință faptul că autoturismul respectiv a fost vândut numitului Piuian George. Autoturismul nu a fost văzut în curtea petentului.
Intimata a arătat că petentul a fost identificat de unul din agenții constatatori, numitul P. C., care l-a mai sancționat și cu altă ocazie pe petent.
Având în vedere martorul audiat în cauză, cercetările efectuate de însăși agenții constatatori, declarația dată de Creț P. Călin, faptul că autoturismul a fost vândut de către petent înainte de data reținerii contravenției, nu se poate stabili cu certitudine vinovăția petentului.
In aceste condiții, in vederea respectării prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul, instanța reține dubiului ce planează asupra situației de fapt in favoarea petentului.
Răspunderea contravenționala nu se poate angaja decât in sarcina unei persoane care a săvârșit o faptă prevăzută de legea contravenționala. Cu toate că in materie contravenționala, nu a fost prevăzut expres un principiu al caracterului personal al răspunderii, precum in materie penala, totuși acest principiu poate fi dedus cu ușurință atât din faptul că potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile aparțin sferei dreptului penal, cât și din scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale.
Atâta vreme cât sancțiunile contravenționale au un rol punitiv și preventiv și in nici un caz reparator, ar fi lipsită de orice utilitate și rațiune impunerea unei sancțiuni altei persoane decât cea responsabilă de comiterea acțiunii sau inacțiunii ilicite, motive care au determinat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata I. DE P. AL J.
M., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în principal, respectiv modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Recurenta a susținut în principal că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la proba propusă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respectiv audierea în calitate de martor a Ag. Șef de P. P. C., pentru dovedirea celor susținute.
Teza probatorie a administrării probei cu martorul P. C. a fost aceea dea dovedi că anterior săvârșirii contravenției de către intimatul-petent, acesta l-a sancționat pentru o faptă identică, că la acea dată a fost de asemenea urmărit și filmat, că în acea plângere intimatul-petent s-a apărat în mod identic, în sensul că nu a condus el auto ci o altă persoană, astfel s-ar fi dovedit că agenții care l-au urmărit pe intimatul-petent l-au identificat direct.
Proba cu martorul P. C. este admisibilă raportat la faptul că acesta poate avea calitatea de martor ocular, singura interdicție este cea prevăzută de art. 19 al.2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, respectiv nu poate avea calitatea de martor semnatar al actului de constatare un alt agent constatator ori acesta nu a fost solicitat în această calitate.
Cu privire la petitul subsidiar, recurenta a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și printr-o interpretare eronată a normelor legale aplicabile,instanța de fond apreciind greșit faptul că există acel dubiu în ceea ce privește săvârșirea de către intimatul-petent a contravenției reținute prin actul constatator.
Recurenta a mai arătat că din înregistrarea video se poate constatata că petentul a refuzat să oprească autoturismul la semnalele luminoase efectuate de echipajul de poliție și a șicanat organele de control frânând inițial mașina și apoi accelerând, la un moment data mașina poliției circulând paralel cu cea a petentului, moment în care petentul a fost recunoscut de agentul de poliție Pp C.
.
civilă.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură
Intimatul-petent a solicitat respingerea recursului ca nefondat și
menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recursul care a fost invocat în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă și a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă ceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și a măsurii confiscării.
Instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri și probele testimoniale pe care le-a apreciat ca fiind necesare, utile, pertinente și concludente în cauză. Cererea formulată de intimată privind audierea agentului de poliție P. C.
a fost respinsă de judecătorie, aspect ce rezultă din încheierea pronunțată la_ (f.68), astfel că sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la această probă.
Din probele depuse la dosar reiese că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ce a fost filmat circulând cu viteza de 117 km/h în loc. Bușag și 158 km/h în loc. Seini a fost înstrăinat de petent anterior încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ce formează obiectul plângerii deduse judecății.
Petentul a contestat faptul că ar fi condus autoturismul pe care l-a vândut numitului Piuian George iar cumpărătorul audiat în calitate de martor a declarat că în ziua de 0_ a împrumutat vehiculul cumpărat numitului Creț Călin.
În contextul celor arătate,prima instanță a reținut întemeiat faptul că din probele de la dosar nu se poate stabili cu exactitate dacă petentul a comis contravenția descrisă de agentul constatator și că astfel există o îndoială asupra stării de fapt, îndoială ce profită persoanei sancționate.
Din perspectiva considerentelor expuse și în vederea respectării prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul, în sensul jurisprudenței CEDO, ținând seama de probele administrate, instanța de fond a aplicat riguros principiul in dubio pro reo, ca atare nu sunt motive de casare sau de modificare a sentinței.
Astfel, în cauză nu poate fi reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat expres de recurentă, iar tribunalul n-a constatat prezența unor motive de nelegalitate pe care să le invoce din oficiu în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, situație în care recursul este nefondat și va fi respins în baza art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I. DE P. AL
M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 434 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., pe care o păstrează.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător
V.
I.
S. O.
C.
O.
G. ier,
H.
Red.I.V. / Tred. A.H.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND M. E. M.
