Decizia civilă nr. 1337/2013. Anulare proces verbal de contravenție

Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILA Nr. 1337/2013

Ședința publică de la 04 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G. C.

Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier Ani-L. C.

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul M. B. împotriva sentinței civile nr.1437/2012 pronunțată de Judecătoria Gherla privind și pe intimatul I. DE

P. AL J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . La apelul nominal făcut în ședința publică,se constată lipsa părților . Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Dezbaterea pe fondul cauzei a avut loc in ședința publica din 27 noiembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, care au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de data de azi, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 1437/_ a Judecătoriei Gherla a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul M. B., domiciliat în București, str. Cărămidarii de Jos, nr. 5, bl. 74 B, sc. A, ap. 18, sector 4, cu domiciliul procesual ales în municipiul B. M., str. T., nr. 6, sc. B, ap. 23, jud. Maramureș, CNP 1., în contradictoriu cu intimatul I. de

P. al J. C., cu sediul în localitatea C. -N., str. T., nr. 27, jud. C. și, în consecință:

S-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 1816829, astfel cum a fost întocmit la data de_ de către I. de P. al J. C. - Post P. Comunal Bonțida.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, sub nr._, petentul M.

  1. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean

  2. , anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 1816829, încheiat la data de_, ca nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință: anularea sancțiunii cu amendă aplicate, precum și a sancțiunii

complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de_, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare_, pe DN1C (E576), care face legătura între C. -N. și Gherla, pe raza comunei Bonțida, în apropiere de intersecția cu DJ 161, a efectuat o manevră de trecere (devansare) pe lângă un autoturism de dimensiuni mici, cu nr. de înmatriculare _

, care rula pe aceeași direcție de mers, însă pe prima bandă. A apreciat petentul că, dat fiind faptul că, pe acel segment de drum, există două benzi de circulație pe sens, iar lățimea drumului pe un sens de deplasare permite rularea în paralel a două autoturisme, fără ca una dintre ele să depășească axul central al șoselei, el a efectuat doar o manevră de devansare, păstrându-și banda de rulare, fără a trece peste marcajul continuu care desparte sensurile de deplasare.

A precizat petentul că a fost oprit de către un echipaj de poliție la circa doi kilometri de la locul efectuării manevrei și i s-a adus la cunoștință că a efectuat o manevră de depășire, cu trecere peste axul drumului și el a solicitat o înregistrare video sau foto, însă acestea nu există, după cum nu există nici martori care să confirme cele menționate de agentul constatator. Mai mult, petentul a considerat că, din poziția în care era staționată patrula de poliție, în condițiile în care există două benzi de circulație pe sens, iar vederea agentului era obstrucționată, acestuia îi era imposibil să sesizeze o eventuală depășire a axului continuu.

A mai apreciat petentul că agentul constatator din cadrul Postului de P. Comunal Bonțida nu era competent să efectueze controlul traficului ce se desfășoară pe DN1C E 576, nu avea calitatea de polițist rutier în conformitate cu prevederile art. 177 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, astfel că se impune anularea procesului-verbal de contravenție.

În sfârșit, raportat la definiția oferită de legiuitor manevrei de depășire, conform art. 45 din OUG nr. 195/2002, petentul a apreciat că manevra sa a fost doar una de devansare și nu o depășire.

În drept, au fost invocate prevederile art. 177 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, art. 45 alin.1 și 4 și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și HG nr. 56/2007.

Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

În probațiune, la dosarul cauzei, a fost depusă copia procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 1816829.

La data de_, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat (fila 12). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 1816829 din data de_, ca fiind temeinic și legal încheiat. A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care

aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

A apreciat intimatul că, întrucât fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovadă până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 1169 din Codul Civil, petiționarului și nu intimatului.

Raportat la scopul reglementării circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovadă până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115- art. 118 din Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.

Prin încheierea de ședință din data de_, parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța a încuviințat, în probațiune, pentru petent, efectuarea unei adrese către IPJ C. pentru a se face dovada competenței de constatare a contravențiilor rutiere pentru agentul constatator ce a întocmit procesul-verbal atacat, precum și a unei adrese către CNADNR- Direcția Regională Drumuri și Poduri C., în calitatea de administrator al drumului pentru a preciza marcajul drumului la locul săvârșirii contravenției, informațiile solicitate fiind comunicate, prin serviciul registratură al acestei instanțe și atașate la filele 17-23 din dosar.

În temeiul prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă, la termenul de judecată de astăzi,_, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt,

la data de_, în urma unui control realizat în trafic de către agenții de poliție din cadrul Secției 7 P. Rurală Gherla - Post de P. Comunal Bonțida, în localitatea Bonțida, la km 28+550m, a fost depistat contravenientul M.

  1. care a condus autovehiculul marca Peugeout cu nr. de înmatriculare_, din direcția C. spre Gherla și a efectuat o manevră de depășire a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";, prin încălcarea marcajului continuu. În consecință, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 1816829 (fila 5), petentul fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 350 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. h și i din RAOUG nr. 195/2002, faptă ce se sancționează conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

    Apreciind că procesul-verbal de contravenție nu este legal întocmit, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

    În drept, potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), este interzisă depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și prevede că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fapta conducătorului auto de a efectua o manevră de depășire cu nerespectarea regulilor privind depășirea. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, conform cărora amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, astfel cum este stabilit prin hotărâre a Guvernului, iar clasa a II-a de sancțiuni impune ca amenda să fie stabilită în cuantumul care corespunde unui număr de 4 sau 5 puncte-amendă.

    Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.

    Sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP 1816829 (fila 5) îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.

    În acest sens, instanța a făcut o analiză a motivelor de nulitate invocate de către petent în cuprinsul plângerii contravenționale, astfel:

    1. A apreciat petentul că procesul-verbal este anulabil pentru lipsa existenței unei dovezi materiale, din moment ce nu există o înregistrare video sau foto, după

      cum nu există nici martori care să confirme cele menționate de agentul constatator

      . Este adevărat că aceste mijloace de probă nu există, fapta fiind constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator. Însă, în contextul în care legislația rutieră - dispozițiile OUG nr. 195/2002- nu impune constatarea acestui tip de contravenții cu ajutorul unor aparate tehnice, susținerea petentului cu privire la necesitatea existenței unei înregistrări video rămâne doar o apreciere personală, întrucât, conform regimului de drept comun al legislației contravenționale, fapta a

      fost constatată prin propriile simțuri de către agentul de poliție

      și nu trebuia confirmată efectuarea manevrei de depășire de către vreo înregistrare video sau de către vreun martor ocular al evenimentelor.

    2. A considerat, totodată, petentul că procesul-verbal este nul pentru că agentul constatator din cadrul Postului de P. Comunal Bonțida nu era competent

să efectueze controlul traficului ce se desfășoară pe DN1C E 576, nu avea calitatea

de polițist rutier î n conformitate cu prevederile art. 177 alin. 1 din HG nr.

1391/2006

. Însă, această susținere rămâne fără fundament în contextul înscrisurilor depuse de către intimat la filele 21-23 din dosar, înscrisuri de natură a face dovada deplină a competenței materiale și teritoriale a agentului constatator ce a întocmit procesul-verbal contestat.

În sfârșit, a mai invocat petentul nulitatea procesului-verbal pentru inexistența faptei contravenționale, deoarece manevra sa nu poate fi încadrată în definiția oferită de legiuitor unei depășiri, în cuprinsul art. 45 din OUG nr. 195/2002, însă acest aspect este unul care depășește sfera de analiză a legalității actului contestat și va fi detaliat în cele ce urmează, în contextul analizei temeiniciei procesului-verbal de contravenție.

Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza "Bosoni împotriva Franței";.

Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, "cauza I. P. ";. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza "Öztürk împotriva Germanei";).

Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de "acuzație în materie penală"; în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere

importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele "Salabiaku împotriva Franței"; sau "Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei";.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza "Anghel împotriva României";.

Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "I. P. împotriva României";

și reiterată în cauza "N. G. împotriva României";

, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient

riscului de a fi "condamnat"; doar în baza elementelor de la dosar

, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța de fond a reținut că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Deși a propus probe în apărarea sa, fiind administrată de către instanță proba cu înscrisuri, atât cele depuse la dosarul cauzei, cât și cele comunicate de către intimat sau de către societatea ce administrează drumul indicat ca fiind locul săvârșirii contravenției, susținerile sale cu privire la inexistența faptei contravenționale nu s- au dovedit a fi întemeiate.

Instanța de fond a apreciat, așadar, că situația faptica reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat. Mai mult, situația faptica reținută de către agentul constatator este susținută și de adresa depusă de către administratorul drumului, în probațiune, la dosarul cauzei, ca urmare a demersurilor efectuate de către instanță din oficiu (filele 17-19), din care a reieșit că, în localitatea Bonțida, la locul săvârșirii contravenției, km 28+550m, în apropiere cu intersecția DJ 161, depășirea autovehiculelor este interzisă, deoarece cele două sensuri de mers sunt despărțite printr-o linie continuă simplă și prin marcarea drumului ca spațiu interzis (scuar). De altfel, aceste înscrisuri sunt o probă de netăgăduit, administratorul drumului fiind cea mai în măsură persoană de

a preciza care este marcajul drumului la locul săvârșirii contravenției și care este situația exactă a carosabilului în zonă, putând oferi varianta oficială a acestor informații.

S-a avut în vedere, totodată, faptul că modalitatea în care s-a reținut săvârșirea contravenției, prin trecerea pe lângă un alt autovehicul nu a fost niciun moment contestată de către contravenient, însă acesta a apreciat că manevra sa a fost doar o devansare, întrucât marcajul rutier existent în zonă îi permitea acest lucru. Totuși, luând cunoștință despre înscrisurile depuse la dosar de către administratorul drumului, petentul, prezent personal în fața instanței, a recunoscut că ar fi trecut peste marcajul de interzicere sub formă de scuar, însă a arătat că această manevră nu se încadrează în cea de "depășire";, în sensul art. 45 din OUG nr. 195/2002, revenind asupra poziției sale în sensul că, pe acel sector de drum, ar fi două benzi de circulație pe sens și că ar fi depășit mașina care circula pe prima bandă, cu viteză redusă, susținere care, oricum, părea neverosimilă în contextul adresei depuse la dosar de către DRDP C. .

Raportat la susținerea petentului cu privire la efectuarea doar a unei manevre de devansare, instanța de fond a apreciat că, chiar dacă modalitatea în care este construită șoseaua permite autoturismelor ce rulează cu viteză redusă să se apropie de partea dreaptă a carosabilului pentru a putea fi cu ușurință depășite și a nu impieta asupra desfășurării fluente a traficului rutier, aceasta nu înseamnă că fapta conducătorului auto care rulează cu viteză mai ridicată și intenționează să nu frâneze la întâlnirea obstacolului, anume a autoturismului ce rulează cu viteza scăzută, nu constituie depășire. Reglementând manevra de depășire, art. 45 din OUG nr. 195/2002 arată că "Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial";. Ori, această ieșire de pe banda de circulație poate fi chiar minimă, în contextul în care, așa cum s-a arătat, modalitatea de construire a șoselei permite retragerea vehiculelor cu viteză redusă puțin în afara părții carosabile, spre dreapta șoselei, deoarece fapta de a trece pe lângă acel autoturism rămâne depășire și trebuie să se efectueze conform legii. Dacă exigențele legale nu sunt respectate și manevra de depășire este efectuată prin trecerea peste marcajul de interzicere de tip "scuar"; și încălcarea liniei continue ce desparte sensurile de mers, conform prevederilor art. 120 alin. 1 lit. h și i din RAOUG nr. 195/2002 se impune, așadar, sancționarea persoanei care le-a nesocotit, după cum este și cazul în speța dedusă judecății, căci, în contextul marcajelor rutiere existente pe sectorul de drum unde a reținută săvârșirea contravenției, este clar că această depășire a axului drumului s-a produs, după cum corect a reținut agentul constatator. Apare evident faptul că nu pot avea loc două mașini una pe lângă cealaltă, fără încălcarea marcajelor rutiere ce interzic depășirea în zonă, cu atât mai mult cu cât chiar petentul, prezent personal în fața instanței, a recunoscut că a trecut peste marcajul de interzicere de tip "scuar"; de la locul unde s-a reținut săvârșirea contravenției, iar această manevră este interzisă conform legii, prin dispozițiile indicate ca fiind încălcate, anume art. 120 alin. 1 lit. h și i din RAOUG nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, de 280 lei și sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost corect individualizată în temeiul prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Raportat la acest aspect, instanța are în vedere analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuată în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, după cum reiese din cuprinsul art. 1 alin. 2 al acestui act normativ.

Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată petentului este legală și temeinică, fiind corect individualizată față de gradul de pericol social ce a rezidat în mod concret din fapta sa.

Astfel, fapta contravențională a petentului a constat, în mod concret, în efectuarea unei manevre de depășire fără a respecta dispozițiile legale cu privire la această activitate, punând, astfel, în pericol siguranța circulației pe drumurile publice. Prin acțiunea sa, petentul a creat o stare de pericol pentru circulația rutieră, încălcând scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, astfel că sancțiunile aplicate acestuia prin procesul verbal de contravenție sunt justificate. Așadar, instanța de fond a considerat că, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de OUG nr. 195/2002, din fapta săvârșită în mod concret de către petent, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății

persoanelor participante la trafic.

Nu sunt îndeplinite, așadar, exigențele art. 7 din OG nr. 2/2001, ce reglementează sancțiunea avertismentului, această sancțiune putând fi aplicată doar în cazul în care fapta ar fi de gravitate redusă, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, raportat la împrejurările concrete ale speței și la valorile sociale încălcate prin fapta concretă a petentului.

Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că sancțiunile aplicate petentului pentru fapta contravențională constând în încălcarea prevederilor art.

100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 au fost în mod corect aplicate și individualizate, instanța de fond a respins-o, ca neîntemeiată, plângerea petentului și a menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 1816829, astfel cum a fost întocmit la data de_ de către I. de P. al J. C. - Post P. Comunal Bonțida.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M. B., solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul anulării procesului verbal Cod penal nr. 1816829 din data de_ și, în consecință, a sancțiunii pecuniare cu amendă, în valoare de 350 lei, respectiv a sancțiunii complementare de reținere a permisului pentru 30 de zile.

În motivare arată că, hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicare greșită a legii, deoarece, raportat la definiția oferită de legiuitor manevrei de depășire, conf. art.45 din OUG 195/2002, este sancționabilă doar depășirea, respectiv manevra prin care un vehicul trece înaintea altuia aflat pe același sens de mers prin schimbarea direcției de mers și cumulativ, îndeplinirea uneia dintre cele două ipoteze finale, enumerate de textul de lege amintit, atunci când, pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere (scuarul).

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat. Astfel, din adresa depusă de către administratorul drumului la dosarul cauzei reiese că, în localitatea Bonțida, la locul săvârșirii contravenției, km 28+550m, în apropiere cu intersecția DJ 161, depășirea autovehiculelor este interzisă, deoarece cele două sensuri de mers sunt despărțite printr-o linie continuă simplă și prin

marcarea drumului ca spațiu interzis (scuar).

Contravenientul a menționat că, în speța dată, raportat la definiția oferită de legiuitor manevrei de depășire, conf. art.45 din OUG 195/2002, este sancționabilă doar depășirea, respectiv manevra prin care un vehicul trece înaintea altuia aflat pe același sens de mers prin schimbarea direcției de mers

și pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere (scuarul); ori, această ieșire de pe banda de circulație, chiar minimă, reprezintă o schimbare a direcției de mers, spre stânga în situația dată, chiar dacă este parțială și temporară, respectiv până trece de vehiculul pe care dorește să-l depășească; în plus, dacă exigențele legale nu sunt respectate și manevra de depășire este efectuată prin trecerea peste marcajul de interzicere de tip "scuar"; și încălcarea liniei continue ce desparte sensurile de mers, conform prevederilor art. 120 alin. 1 lit. h și i din RAOUG nr. 195/2002, se impune sancționarea persoanei care le-a nesocotit, deoarece, în contextul marcajelor rutiere existente pe sectorul de drum unde a fost reținută săvârșirea contravenției, este clar că, această depășire a axului drumului s- a produs, după cum corect a reținut agentul constatator.

Dealtfel, însuși petentul a recunoscut că a trecut peste marcajul de interzicere de tip "scuar"; de la locul unde s-a reținut săvârșirea contravenției, iar această manevră este interzisă, conform art. 120 alin. 1 lit. h și i din RAOUG nr. 195/2002.

De asemenea, sancțiunea amenzii aplicate petentului reprezintă minimul prevăzut de lege, iar sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, a fost corect individualizată având în vedere că, prin acțiunea sa, petentul a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurentul M. B., împotriva sentinței civile nr. 1437/_

pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul M. B., dom. în București, str. Cărămidarii de Jos, nr. 5, bl. 74B, sc. A, ap.18, Sector 4, și cu cu domiciliul procesual ales în municipiul B. M., str. T., nr. 6, sc. B, ap. 23, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1437/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla pe care o menține în totul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

A.

G. C.

S.

T.

I.

N.

B.

GREFIER Ani L. C.

Red. 2 ex./I.N.B./D.M.

_

Jud.fond: D. O. -M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1337/2013. Anulare proces verbal de contravenție