Decizia civilă nr. 1403/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1403/R
Ședința publică din 13 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător V. P.
J. ecător N. B.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de către recurentul-petent O.
F. P., cu domiciliul în B. M., str. V. A. nr. 70A/24, județul M. împotriva sentinței civile nr. 5710 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 29 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 06 decembrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5710/2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. s-a dispus respingerea plângerii formulată de către petentul
O. F. P., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M.
, ca nefondată; s-au menținut dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 3473932/_, încheiat de intimat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal seria CP nr. 3473932/_ încheiat de I. DE P. AL J. M., petentului O. F. P. i-au fost aplicate sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea
contravenției prevăzute de art. 147 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea
O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de_, ora 19.32, în calitate de conducător auto, petentul a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, în care se afla singur, pe bulevardul Unirii din B. M., lângă Peco Lukoil, cu viteza de 82 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând P. i Române, cu număr de înmatriculare MAI 34713. De asemenea, acesta nu utiliza centura de siguranță și nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Asupra motivului de nulitate relativă invocat de către petent, instanța constată că descrierea faptei a fost realizată în mod corespunzător, fiind indicat locul săvârșirii contravenției - bulevardul Unirii din B. M., lângă Peco Lukoil.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși a fost încheiat de un agent al forței publice, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate în privința vitezei cu care a circulat mașina condusă de petent la momentul constatării săvârșirii faptei, întrucât aceasta nu poate fi percepută în mod direct de către agent. Din acest punct de vedere, incumbă intimatului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate corespund realității.
În scopul dovedirii stării de fapt consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat, intimatul a depus la dosar înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului, aflată pe hard disk (f.15).
În urma vizionării înregistrării video depuse la dosar, instanța constată că în data de_, la ora 19.32, autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 82 km/h, surprinsă astfel la momentul 19.32.36.
Asupra locului unde a fost surprinsă fapta, instanța reține că acesta poate fi constatat în mod direct de către agentul constatator, deci realitatea acestui aspect se prezumă în mod relativ, sarcina probei contrare aparținând petentului. Întrucât petentul nu contestă că fapta reținută în sarcina sa s-a petrecut pe raza localității B. M., instanța constată că la momentul înregistrării cu aparatul radar, petentul circula în localitate, unde limita vitezei legale este de 50 km/h.
Din actele depuse la dosar de către intimat, reiese că cinemometrul din cauză, care este un model aprobat de Biroul Român de Metrologie Legală (f.13), a fost verificat metrologic potrivit Buletinului de verificare metrologică regăsit la fila 12 din dosar, iar agentul constatator care a întocmit procesul verbal contestat are atestat de operare a cinemometrului prin care a fost înregistrată viteza (f.11b).
Cu privire la celelalte două contravenții pentru care a fost sancționat petentul - de a nu purta centura de siguranță și de a nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere - se reține că săvârșirea acestora a fost constatată prin propriile simțuri de către agent, situație în care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Petentul nu a dovedit că purta centura de siguranță și că avea asupra sa, la momentul controlului, cartea de identitate și permisul de conducere.
Prin urmare, instanța constată că procesul verbal este temeinic, starea de fapt redată în cuprinsul lui fiind conformă cu realitatea.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acestea au fost corect individualizate.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, fără a indica însă motivele de recurs.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, T. reține următoarele:
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, T. reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 prevăzute sub sancțiunea nulității exprese și nu s-au invocat motive de nulitate virtuală care să respecte condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal atacat, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, din probatoriul administrat și prin aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie reiese că recurentul petent a săvârșit faptele ce i s-au reținut în sarcina sa.
În acest sens neidentificându-se motive de modificare sau de casare a hotărârii primei instanțe, T. urmează să respingă recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de petentul O. F. P. domiciliat în B. M., str. V. A. nr. 70A/24, județul M. împotriva sentinței civile nr. 5710/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 decembrie 2013.
Președinte, V. F. | J. ecător, V. P. | J. ecător, N. B. |
G. ier, C. M. C. |
Red.V.F. /
Tred. C.C. / - 2 ex
J. ecător la fond: D. I. R. u
