Decizia civilă nr. 1117/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1117/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul M. C. -N., DP L. împotriva sentinței civile nr-20738/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. N. privind și pe intimatul D. T., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile,in temeiul disp.art.159¹ alin 4 C. pr. civila raportat la art. 2 pct.3,c. pr. civila de la 1865 este competenta material, general si teritorial sa soluționeze prezenta cale de atac și reține recursul in pronunțare față de actele de la dosar .
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 20738/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. T. în contradictoriu cu M. C. -N., DP L. si s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale dispusă prin procesul-verbal nr. 2095/483/_ cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma verificărilor realizate de către Consiliul Local al M. ui C. -N. ,
D. ,,S. Relații cu Consiliul și Administrație L. "; s-a înaintat Direcției ,,P.
L., S. I. Comercială";, adresa nr. 275485/305/_ prin care s-a invederat că urmare a controlului efectuat în data de_ la Asociația de proprietari ,,N. nr. 22, C. N. "; s-a constat că petentul nu deținea un Certificat de atestare a calității de administator valabil; că acesta nu a depus niciodată situația soldurilor conform cap. 2A pct. 8 din OMEF nr. 1969/2007, Anexa 2 și art. 21 din H.G. nr. 1588/2007; că au fost încălcate prevederile art. 44 din H.G. nr. 1588/2007 privitoare la repartizarea cheltuielilor după cota parte indiviză de proprietate, că au fost încălcate prevederile art. 25 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007 și prevederile OMEF nr. 1969/2007, Anexa 2, privind întocmirea listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și că nu au fost respectate prevederile cap. 4 din Decretul nr. 209/1976,
OMEF nr. 1969/2007 și ale OMEF nr. 3512/2008 constând în aceea că registrul de casă a fost întocmit într-un singur exemplar, iar acesta nu poartă semnătura compartimentului financiar-contabil (al cenzorului) și nici dovada că cenzorul ar fi efectuat controlul inopinat al casieriei.
Prin adresa formulată s-a solicitat Direcției ,,P. L., S. I. Comercială"; să analizeze oportunitatea sancționării contravenționale a petentului.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2095/483/_ petentul D. T. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei reținându-se că în urma verificărilor efectuate de S. ,,Relația cu Consiliul și Administrație Publică"; a rezultat că acesta, administrator al asociației de proprietari ,,N. nr. 22, C. -N. ";, nu a respectat prevederile art. 44 din H.G. NR. 1588/2007, respectiv calcularea cheltuielilor în raport cu cota indiviză; a încălcat prevederile art. 25 alin.1 din H.G. nr. 1588/2007 și prevederile OMEF nr. 1969/2007,
Anexa 2, privind întocmirea listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației și pentru lipsa semnături compartimentului finaciar contabil de pe registru de casă.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 17 din
O. G. nr. 2/2001, conform cărora ,,Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei sãvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului- verbal. Nulitatea se constatã și din oficiu.";, aceasta este ținută de a verifica din oficiu legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională sub aspectul motivelor ce atrag nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși petentul nu a formulat critici într-un atare sens, procedând la examinarea procesului-verbal încheiat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, în cauză nefiind incidente niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute în norma indicată.
În privința temeiniciei, instanța de fond a reținut că între faptele cuprinse în procesul-verbal se numără și lipsa semnături cenzorului de pe registru de casă, ori o atare lipsă nu poate fi imputată petentului, având în vedere principiul răspunderii pentru fapta proprie aplicabil în materie contravențională. Astfel, petentului nu îi poate fi imputată nerespectarea unei obligații care nu cădea în sarcina sa ci a un unei terțe persoane.
În continuare, instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul- verbal."; Din norma legală enunțată rezultă că pericolul social care stă la baza aplicării unei sancțiuni contravenționale se definește prin raportarea atât la fapta concret săvârșită de contravenient, cât și la persoana acestuia.
Rolul sancțiunii contravenționale este unul preventiv-punitiv, prin aplicarea acesteia urmărindu-se în special prevenirea săvârșirii pe viitor a unor fapte similare de către contravenient. Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu trebuie să devină un gest reflex ci rezultatul analizei unui complex factorial în care intră atât elemente ce individualizează contravenientul, cât și elemente privitoare la faptă, pentru că doar astfel se poate realiza o sancționare care să nu depășească ceea ce este necesar atingerii
scopului sancțiunii contravenționale. Elementele prevătute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 permit analiza unui raport de proporționalitate între fapta și persoana contravenientului, pe de-o parte, sancțiunea contravențională, pe de altă parte, existența unei proporționalități între pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată fiind nu doar un deziderat ci o condiție imperativă pentru temeinicia sancțiunii.
În cazul în care fapta concretă săvârșită de contravenient nu prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul a prevăzut în art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 că acestuia i se poate aplica o sancțiune nepatrimonială, respectiv avertismentul. Conform alineatului 2 din aceași normă, sancțiunea avertismentului poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede o atare sancțiune.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 ,,Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării";. Astfel, instanța sesizată cu plângerea contravențională, ulterior determinării cadrului procesual și administrării probatoriului în cauză, este ținută să hotărască în ce măsură sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție întrunește condiția proporționalității.
Instanța de fond a reținut că deși fapta săvârșită de petent întrunește gradul de pericol social pentru a fi încadrată ca o contravenție, având în vedere că este prima abatere contravențională a petentului, că prin săvârșirea faptei nu s-au produs prejudicii considerabile, de faptul că a obținut certificatul de atestare a calității de administrator și de faptul că deficiențele constatate cu ocazia controlului au fost imediat remediate, instanța reține că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu este proporțională cu pericolul social al faptei comise. În această situație, instanța de fond a apreciat că, în raport cu fapta săvârșită, aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru a preveni pe viitor săvârșirea de către petent unor fapte precum cele reținute în procesul-verbal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul M. C. -N. si a solicitat admiterea recursului si modificarea sentinței atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, recurentul susține că sentința atacată este nelegală deoarece în opinia sa sancțiunea amenzii contravențională în cuantum de 3000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru contravenția reținută, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea că petentul se conformează conduitei impusă de Legea nr. 230/2007, motiv pentru care nu se justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate și că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt si a încadrării în drept până la proba contrarie.
Prin întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței atacate motivând că instanța de fond a avut în vedere toate faptele invocate în constatarea contravenției și a aplicat în mod just prevederile legale.
Recursul este nefondat si urmează să fie respins în temeiul art. 312 alin.1 Cod Procedură Civilă de la 1865 întrucât raportat la gradul de pericol social, la împrejurările în care a fost săvârsită fapta și la prevederile art. 21 alin.3 raportat la art. 7 alin.2 din OG nr. 2/2001, aplicarea avertismentului de către instanța de fond este
justă și suficientă pentru a se forma convingerea că petentul se va conforma conduitei impusă de Legea nr. 230/2007.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 20738/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.UP/VAM 2 ex./_
