Decizia civilă nr. 18/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 18/2013
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | A. | M. | |
JUDECĂTORI: S. | L. R. | ||
A. | -I. | A. | |
GREFIER: M. | V. | -G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant P. D., împotriva sentinței civile nr. 9928 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul- pârât I. T. de R. S. și de V. C., având ca obiect anulare act, respectiv anularea actului de control nr.4847 din_ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimatul- pârât I. T. de R. S. și de V. C. a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Recurentul- reclamant P. D. și intimatul- pârât I. T. de R.
și de V. C. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat și că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat în cauză.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9928/_, pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Cluj, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. D., în contradictoriu cu pârâtul I.
DE R. S. SI DE V. C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE R. S. SI DE V. C., a
solicitat anularea actului de control nr.4847/0_ emis de pârât, cu cheltuieli de judecată in caz de opunere.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că prin actul de control susmenționat pârâtul a stabilit în sarcina sa o lipsă în gestiune de 46 arbori corespunzător unui volum de 45,748 mc material lemnos din specia rășinoase, valoarea pagubei fiind calculată la suma de 6533,76 lei la care s-a adăugat TVA, suma totală fiind de 8101,857 lei. Această valoare a fost multiplicată de 2 ori de pârât, prevalându-se de prev. art.105 alin.2 C. silvic, ajungându-se ca valoarea pagubei să fie în sumă de 16.203,714 lei.
Reclamantul a mai arătat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 și că înțelege să conteste actul de control pentru faptul că i s-a imputat valoarea unor arbori tăiați de pe picior încă de acum 10 ani, cu mult mai vechi de 3 ani, termenul până la care se limitează răspunderea sa și contestă multiplicarea valorii pagubei și a TVA-ului de două ori invocându- se prevederile art.105 alin.1 C. silvic.
De asemenea, a susținut că în urma definiției legale a prejudiciului adus pădurii legal consfințită prin Codul silvic, noțiunea de prejudiciu adus pădurii este aferentă numai răspunderii penale și contravenționale, când prevederile art.105 alin.2 capătă valențele juridice cu ocazia antrenării răspunderii juridice de drept penal ori contravențional.
În ceea ce privește paguba, reclamantul a arătat că aceasta nu este definitivă de legiuitor în mod expres, fiind folosită frecvent Legea nr. 22/1969, Statutul personalului silvic, Codul muncii și că se multiplică de două ori doar valoarea prejudiciilor duse pădurii prin acte constatate și sancționate drept contravenții și infracțiuni și nicidecum valoarea pagubei constatată în gestiunea sa, situație în care nu este autorul faptei de atingere a integrității pădurii, paguba fiind creată ca urmare a unei fapte săvârșite prin inacțiune, latură obiectivă care nu se circumscrie niciuneia din cele două teze ale pct.20 lit.a și b din Anexa la Codul silvic.
Pârâtul I. T. DE R. S. SI DE V. C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepțiile tardivității, inadmisibilității și cea a lipsei calității procesuale pasive.
În motivare, pârâtul a arătat că acțiunea este tardivă, deoarece actul de control a fost încheiat la data de 0_, respectiv că reclamantului nu este angajat în cadrul pârâtului. Totodată, acțiunea este inadmisibilă, având în vedere că actul de control întocmit de pârât este un act de constatare și nu un act administrativ care să poată fi atacat pe calea ordonanței președințiale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu, raportat la natura actului supus controlului, Tribunalul a constatat că din conținutul prevederilor art. 105 din Codul silvic reiese că :
Prejudiciul adus pădurii, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietății și de suprafața pădurii avută în proprietate, se evaluează potrivit legii.
Valoarea prejudiciilor din pădurile încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcțională, din perdelele forestiere de protecție și din jnepenișuri se stabilește prin multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit legii.
În situațiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) și (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanțe publice, ca reprezentant al statului român.
Prejudiciul prevăzut la alin. (1) se evaluează de personalul silvic împuternicit potrivit legii.
Potrivit art. 4 din HG nr. 333/2005 (3) Inspectorul-șef reprezintă inspectoratul în raporturile cu instituțiile publice locale și cu alte persoane fizice și juridice, potrivit competențelor legale.
Actele administrative supuse controlului instanței de contencios sunt deciziile emise de conducătorul I. ui.
In speță, reclamantul contestă pe calea contenciosului administrativ un act premergător emiterii actului administrativ propriu-zis, adică actul de control parțial nr.4847/2011 prin care s-a constatat paguba de către un angajat al pârâtei.
Așa fiind, Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. D., solicitând admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 9928 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, casarea sentinței civile nr. 9928/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Motivând recursul reclamantul a arătat următoarele:
1. Art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Potrivit încheierii de amânare a pronunțării din_ și potrivit motivării sentinței civile nr. 9928 din_ instanța a soluționat cauza fără a pune în discuția părților excepția inadmisibilității. În acest fel s-a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare.
Potrivit încheierii de amânare a pronunțării instanța nu a invocat din oficiu în condiții de contradictorialitate excepția inadmisibilității, dar a soluționat cauza pe baza acestei excepții.
Mai mult, reclamantul (necunoscând aspectul pe care instanța se va pronunța - de vreme ce nu a fost pus în discuție), a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea administrării probațiunii și a soluționării cauzei pe fond.
Chiar dacă s-ar aprecia că se poate trece peste această încălcare procedural, soluția dată excepției de inadmisibilitate este cu totul nelegală. Se reține că actul de control nr. 4847/0_ nu ar reprezenta un act administrativ propriu zis fiind un act premergător deciziei emise de conducătorul ITRSV.
Concluzia primei instanțe este consecința unei confuzii. Deși art. 4 din HG nr 333/2005 indică că emite decizii conducătorul I. ui, acestea nu sunt singurele acte administrative emise în exercitarea atribuțiilor și nicăieri în cuprinsul actului normativ invocat nu se reglementează această veritabilă fine de neprimire reținută de prima instanță. Pârâta în exercitarea actului de control și apoi cu ocazia emiterii actului de control s-a manifestat în regim de putere publică, fiind o autoritate publică - iar actul emis a produs consecințe juridice, fără a se mai emite ulterior decizie de către conducătorul I. ui.
Recurentul arată că soluția pronunțată este în totală disonanță cu jurisprudența tribunalului și a curții de apel, atât în ceea ce privește actele de control emise de ITRSV cât și alte acte de control emise de alte autorități (exemplu raportul de inspecție fiscală) - în toate aceste tipuri de cauze apreciindu-se că actul de control poate fi atacat în contencios. Apreciază
recurentul că numai urmare a anulării actului de control se pot înlătura și consecințele ulterioare ale actului.
Recurentul arată că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că urmare a actului de control s-au imputat direct sumele din procesul verbal, astfel că teza emiterii deciziei de către conducătorul I. ui este contrazisă în prezenta cauză de înscrisurile depuse la dosar.
Inclusiv definiția dată actului administrativ de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 - act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea
organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice consacră actul de control ca fiind un act administrativ, de vreme ce creează raporturi juridice.
Art. 304 pct. 7, 8, 9 C.pr.civ.
Hotărârea primei instanțe nu este motivată. Simpla reținere că nu suntem în prezența unui act administrativ propriu zis, are o natură axiomatică nefiind susținută de nici o argumentare.
Prima instanță are rețineri contradictorii. Astfel prima instanță deși reține că potrivit art. 105 din Codul silvic personalul silvic din structura pârâtei poate evalua prejudiciul adus pădurii (prin actul de control nr 4847/2011 în cauza de față) suprimă posibilitatea contestării modalității de calcul (a întinderii prejudiciului) precum și a textului de lege incident (a incidenței textului de lege din procesul verbal de control referitor la dublarea prejudiciului și la reținerea și a TV A-ului).
Ori pe de o parte apreciază recurentul că se impune efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili din cei 46 de arbori - care au fost tăiați în ultimii 3 ani controlului și în felul acesta ar putea fi imputați reclamantului și care sunt anteriori acestei perioade - împrejurare care exonerează de la plata prejudiciului.
Apoi, se impune în rejudecare stabilirea împrejurării dacă este legală dublarea prejudiciului stabilit prin procesul verbal. Dacă reclamantul este gestionar și acei arbori reprezintă un minus în gestiune - atunci trebuie reparată efectiv paguba cauzată, multiplicarea cu 2 a prejudiciului reținut în procesul verbal fiind nelegală, întrucât nu este incidentă în cauză.
Prin întâmpinarea formulată (f. 10), intimatul I. de R. S. și de V.
C. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Cu privire la omisiunea alegată de recurent a tribunalului de a pune în discuția părților excepția inadmisibilității, care ar fi atras o încălcare a principiului contradictorialității și dreptului la apărare, Curtea reține că prima instanță s-a pronunțat pe chestiuni invocate de părți, mai mult sau mai puțin detaliat, pe care reclamantul era în măsură să le cunoască din actele dosarului. De asemenea, pretinsa nemotivare sau motivare contradictorie în legătură cu hotărârea atacată nu reprezintă critici justificate, reieșind din lectura sentinței motivele avute în vedere de instanță, sesizate, de altfel, și de recurentul care se referă expres la definiția actului administrativ din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Din această perspectivă, Curtea remarcă că Hotărârea Guvernului nr._ pentru aprobarea Regulamentului de paza a fondului forestier prevede la art. 9 și 10 recuperarea pagubelor cauzate de neindeplinirea, totala sau partiala, a atributiilor de serviciu privind paza fondului forestier, fie prin retinere pe statul de plata in transe lunare, fie din garantia gestionara constituita, fie prin alte mijloace prevazute de lege.
În raportul de control atacat, nu s-a prevăzut nici o modalitate de recuperare a vreunui prejudiciu, raportul constituind o simplă constatare, care, prin ea însăși, doar pregătește un eventual act administrativ ulterior.
Ca atare, corect a reținut tribunalul că potrivit art. 105 din Codul silvic și art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 333/2005, inspectorul-șef reprezintă inspectoratul în raporturile cu instituțiile publice locale și cu alte persoane fizice
și juridice, potrivit competențelor legale, și că în exercitarea atribuțiilor emite decizii, aceste decizii constituind acte administrative, nu simplul raport de control conținând o constatare și având caracter de operațiune administrativă prealabilă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 9928 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
A. | A. M. | S. | L. R. | A. | -I. | A. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.Rădulescu
