Sentința civilă nr. 2856/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 2856/2013Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta P. Z. SA în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. S. PENTRU A.
L. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat L.
E. Bulgaru, lipsă fiind pârâta.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care, instanța în baza art. 167 Cod procedură civilă încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse în probațiune, ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris, având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile reținute în sarcina sa, astfel cum prevede art. 10 alin. 2 din legea nr. 290/2003, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., reclamanta P.
Z. SA a solicitat să se dispună obligarea pârâtei A. N. pentru R. Proprietăților - S. pentru A. L. nr. 290/2003 să dispuna plata in numerar a sumei de 303.840 lei stabilita cu titlu de despagubire prin Hotararea nr. 55/_ a Institutiei Prefectului Judetului C. - Comisia Judeteana pentru aplicarea prevederilor L. nr. 290/2003, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Institutia Prefectului Judetului C. - Comisia Judeteana pentru aplicarea prevederilor L. nr. 290/2003 a emis Hotararea nr.55/_ prin care s-a aprobat cererea reclamantei inregistrata la Institutia Prefectului Judetului C. sub nr. 25187/_ si prin care, in calitate de mostenitoare testamentara a defunctei Sindila A., a solicitat acordarea de masuri reparatorii stabilite de Legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru imobilele detinute de aceasta in
C. inau. Valoarea totala a despagubirilor, stabilite in cadrul Raportului tehnic de evaluare intocmit de Comisia tehnica constituita prin Ordinul Prefectului nr. 56/_ este de 303.840 lei, iar bunurile avute in vedere sunt 2 apartamente, situate in C. inau, str. G. Lazar, nr. 49/51 si terenul aferent in suprafata de 400 mp. Având în vedere că termenul
limită de 2 ani, stabilit în vederea plății efective a sumei a expirat încă din_, se solicită concursul instanței în vederea reglementării situației astfel create.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. N. pentru R. Proprietăților - S. pentru aplicarea L. nr. 290/2003 a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 17- 21). Pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile HG nr.1120/2006, compensațiile bănești se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, iar în speță se impune a se constata, în absența acestor disponibilități ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilit în sarcina pârâtei o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât pe plan intern cât și în plan european.
Prin Sentința civilă nr. 883/_ pronunțată în dosar, Curtea de Apel C. a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, iar instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 55 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea L. nr.290/2003 la data de_ s-a aprobat cererea reclamantei P. Z. Ș. A. nr. 25187/_ privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele deținute de autoarea sa în C. inău și s-a dispus acordarea în favoarea acesteia a unor despăgubiri în valoare totală de 303.840 lei (filele 3-6 din dosarul Curții).
Potrivit art.1 din Legea nr. 290/2003, "(1) cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, precum și ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi. (2) De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română";. De asemenea, art. 11 din același act normativ statuează că
"(1) Plata despăgubirilor se dispune de către A. N. pentru R. Proprietăților - S. pentru aplicarea L. nr.290/2003";.
Pe de altă parte, art. 10 alin. 2 statuează că "Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului B., după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și in rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)
";, iar conform art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006,
"compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea legii nr.290/2003 a S. ui pentru aplicarea legii nr. 290/2003, se achită beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:
a - integral, dacă cuantumul nu depășeste 50.000 lei;
b - esalonat în două transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60 % in primul an si 40 % în anul următor, daca cuantumul despăgubirilor se încadrează intre 50.001 si 100.000 lei;
c - esalonat în două transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40 % in primul an si 60 % in anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește
lei
";.
Raportat la valoarea despăgubirii stabilite, rezultă că pârâta avea obligația de a achita 40% din despăgubirea mai sus indicată până în anul 2009 și 60% până în anul 2010; până la această dată nu s-a achitat reclamantei nicio tranșă, aspect necontestat în speță.
N. pentru R. Proprietăților susține că refuzul său de a da curs solicitării reclamantei nu este unul nejustificat, iar plata efectivă a compensațiilor bănești acordate în temeiul L. nr. 290/2003 se face cu respectarea prevederilor art. 18 alin.5 din HG nr. 1120/2006, fiind condiționată de existența la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Prin intermediul acestor argumente, pârâta își invocă, de fapt, propria culpă, iar potrivit interpretării prezentate, nu ar exista, în mod real și efectiv, niciun mijloc de urgentare a procedurii și de verificare a respectării dispozițiilor legale de către solicitanți, A.
N. pentru R. Proprietăților - S. pentru A. L. nr.290/2003 fiind îndreptățită să prelungească pe termen nedeterminat finalizarea procedurii, și aceasta în ciuda caracterului abuziv al acestei atitudini.
Astfel, Statul Roman și-a asumat obligația de a acorda despăgubiri persoanelor care intră sub incidența L. nr. 290/2003, prevăzând o anumită procedură de urmat în vederea acordării și apoi încasării lor efective. Aprecierea că plata s-ar putea face în funcție de câți bani alocă același stat de la buget în acest sens ar duce la concluzia că obligația de plată este o obligație de plata sub condiție pur potestativa din partea debitorului, altfel spus că aceasta are dreptul de a face plata când vrea el, ceea ce contravine esenței și scopului L. 290/2003. Deci nu este posibilă recunoașterea unui drept de creanță și apoi aprecierea ca legitimă a atitudinii debitorului că va plăti când va aloca resurse în acest sens.
Mai apoi, invocarea lipsei disponibilităților/lichidităților, în condițiile în care nu s-a făcut dovada vreunui demers pentru o eventuala creditare/ordonare adresată Ministerului Economiei și Finanțelor nu este justificată și încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce prevăd că ,,orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";.
Or, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea deciziei de despăgubire reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art.1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la efectuarea plății, autoritatea administrativă încalcă acestuia dreptul la respectarea bunurilor sale.
Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie sa fie prezent nu doar in cazul procedurii de contencios ci și în procedura administrativă, întrucât durata procedurii trebuie sa includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora, nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege.
Reclamanta, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său, însă acest drept s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul sau nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisa in normele arătate.
Aceasta întârziere imputabilă autorității care se prevalează de justificarea mai sus menționată, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate de reclamantă, conduce la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției.
Din această ultimă perspectivă, trebuie notat că jurisprudența Curții Europene a statuat, de pildă, în, privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, principiul
potrivit căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile - consacrate în jurisprudența Curții privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorității competente și miza procesului pentru cei interesați (cauza Manole împotriva României).
În speță, nu se poate vorbi de un termen rezonabil, dacă se ia în considerare timpul scurs din momentul stabilirii despăgubirilor printr-o hotărâre a autorităților - anul 2008.
Reclamanta a fost lipsită în mod arbitrar de dreptul ei, de prerogativele dreptului de proprietate, fiind necesară instituirea unei proceduri, măsuri rapide și eficiente care să permită reparația echitabilă. Această procedură a fost îngreunată, în considerarea lipsei disponibilităților bănești, însă, așa cum s-a mai arătat, aceasta nu poate justifica neaplicarea într-un termen rezonabil a dispozițiilor de plată; iar în acest sens Curtea Europeană s-a pronunțat, statuând că "lipsa de fonduri nu justifică neaplicarea unei hotărâri definitive";, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi împotriva Albaniei).
Curtea a mai precizat că dreptul la o instanța ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți sau să se bucure de efect parțial (cauza Safii împotriva Italiei).
Tot astfel, Curtea a statuat că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările, însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze sau întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare, a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
Parcurgerea procedurii ce vizează plata despăgubirilor poate fi echivalentă cu modalitatea de punere în executare a drepturilor printr-o hotărâre, iar legat de acest aspect, Curtea a mai precizat că omisiunea autorităților de a se conforma în termen rezonabil unei decizii definitive, poate antrena o încălcare a art. 6 par.1.
Tribunalul mai reține că, prin cauza Faimblat c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că Statul Român trebuie să vegheze la înlăturarea obstacolelor juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronunțate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești cu privire la imobilele naționalizate, pentru ca foștii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare capabile să garanteze o astfel de soluționare.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că refuzul pârâtei de punere în executare a Hotărârii nr. 55/2008 este unul nejustificat, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, instanța va admite cererea și va dispune în consecință.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial achitat (fila 35).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. Z. Ș. A.
,
cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Bisericii O. nr.26A, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. Proprietăților - S. pentru
L. nr. 290/2003,
cu sediul în B., C. F. nr. 202, sector 1.
Obligă pârâta să dispună plata în favoarea reclamantei a sumei de 303.840 lei, stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr. 55/_ a Instituției Prefectului județului C., Comisia pentru aplicarea L. nr. 290/2003.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. 19.03.13
