Decizia civilă nr. 181/2013. Anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 181/2013

Ședința publică de la 20 Martie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.

GREFIER L. C. A.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata C. J. PENTRU P. C. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3326 din _

, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta SC. R. I. E. S. C. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constatând că nu sunt alte cereri de formulat precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 3326 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC R. I. E. S., în contradictoriu cu intimatul C. J. PENTRU

P. C. B. -N. și a fost anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 43/1010/_, în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 19 din OG nr. 21/1992 și menține celelalte dispoziții ale actului atacat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul- verbal de contravenție nr. 43/1010, încheiat la data de_ de către intimatul C. județean pentru protecția consumatorilor B. -N. și comunicat la data de_ (f. 8) petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei pentru încălcarea art. 19 din OG nr. 21/1992, reținându-se că, în urma controlului efectuat în_, s-a constatat că anumite produse cosmetice comercializate prezintă inscripționări mici, greu lizibile sau invizibile. Petenta a mai fost sancționată cu avertisment pentru încălcarea art. 16 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 178/2000, însă nu a înțeles să conteste decât prima contravenție, astfel încât a formulat la data de _

, în termen legal, o contestație împotriva procesului verbal, pe care a transmis-o intimatei.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul - verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.

Referitor la prima fapta reținută prin procesul verbal de contravenție și contestată de petentă, art. 19 din OG nr. 21/1992 stipulează că "informarea consumatorilor despre produsele și serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare și caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, ușor de înțeles, într-o formă care să nu permită ștergerea și să nu fie inscripționate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucțiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoțesc produsul sau serviciul, în funcție de natura acestuia";.

Analiza textului legal citat anterior relevă faptul că petenta, în calitate de comerciant, nu poate fi subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa. Astfel, înscrierea elementelor de identificare și caracterizare a produselor pe etichete, ambalaje de vânzare sau în cărțile tehnice, contracte ori instrucțiunile de folosire, reprezintă o operațiune caracteristică etapei de fabricare sau ambalare a produselor, astfel încât, eventualele neconformități referitoare la modul ei de realizare sunt imputabile doar producătorilor sau ambalatorilor și nu agenților comerciali care le

pun în vânzare. Cum răspunderea contravențională este o răspundere personală, într-o atare situație, retailerul nu poate răspunde pentru fapta altuia, ci, eventual, doar pentru comercializarea unor produse care conțin prezumtivele deficiențe, în măsura în care fapta sa ar întruni elementele constitutive ale unei astfel de contravenții.

Pe de altă parte, examinarea etichetelor depuse la dosarul cauzei de petentă (f.

26) relevă faptul că produsele de igienă dentară Colgate Toothpaste și Colgate plax sunt ambalate în recipiente de volum redus (250 ml), astfel încât textul care cuprinde informațiile despre produse, deși este inscripționat cu caractere de dimensiuni relativ reduse, este proporțional cu mărimea ambalajului și cantitatea de informații obligatoriu de furnizat.

În considerarea aspectelor menționate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 din

O.G. nr. 2/200l, a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentă și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 43/1010/_, în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 19 din OG nr. 21/1992, menținând dispozițiile referitoare la celelalte fapte constatate prin actul atacat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul C.

J. pentru P. Consumatorului B. -N., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și menținerea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal.

Recurenta a depus la dosar un înscris intitulat "memoriu";(f. 9), prin care a arătat următoarele:

Urmare a admiterii în parte a plângerii contravenționale formulată de către petenta S.C. R. I. E. S., instanța de fond a anulat procesul verbal de constatare a contravenției nr. 43/1010/_ în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 19 din O.G. nr. 21/1992 rep.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a apreciat că etichetarea produselor controlate este atributul producătorului, că răspunderea contravențională fiind una personală, petenta nu ar putea sa răspundă pentru fapta producătorului, și că produsele controlate fiind ambalate în recipiente cu volum redus textul etichetei este proporțional cu mărimea ambalajului.

Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii motiv prevăzut de disp. art. 304 teza 9 Cod procedură civilă, însă solicită instanței să analizeze cauza sub toate aspectele potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă.

Răspunderea juridică există în toate ramurile de drept, fiind cea care dă eficiență și asigură păstrarea ordinii de drept în stat. Temeiul răspunderii juridice îl reprezintă încălcarea unei norme juridice. în funcție de natura juridică a normei încălcate, deosebim răspunderea civilă de cea penală, cea contravențională, de cea de dreptul muncii etc.

Răspunderea juridică se deosebește de alte forme ale răspunderii: morală, politică, etc. tocmai prin aceea că este antrenată ca urmare a încălcării normei juridice de către cel vinovat, în legislație nu există o definiție dată răspunderii juridice. Practica judiciară și știința juridică au fost preocupate mai degrabă de formele răspunderii juridice și mai puțin de a defini această noțiune. Autori români și străini au identificat în mod eronat, conceptul de răspundere juridică cu cel de sancțiune, ori răspunderea nu este decât cadrul de realizare al sancțiunii.

Sancțiunea poate consta în repararea unui prejudiciu, aplicarea unei pedepse, a unei sancțiuni contravenționale, în anularea unui înscris întocmit fără respectarea formelor legale, în restabilirea situației anterioare, în aplicarea unei pedepse complimentare, etc.

Răspunderea juridică nu poate fi așadar redusă la sancțiunea aplicabilă și nu trebuie confundatăcu aceasta.

Răspunderea juridică este raportul juridic care se naște ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite.

Din acest unghi, conduita poate fi calificată drept ilicită (când contravine prescripțiilor normelor juridice) ori licită (când este în consens cu acestea).

Raportul juridic de răspundere se instituie între stat, pe de o parte, ca reprezentant și girant al intereselor sociale generale și individul care a încălcat prevederea legală, pe de altă parte.

Ca orice raport juridic, are conținutul alcătuit din obligațiile corelative ale părților, respectiv din dreptul statului de a trage la răspundere pe cel vinovat de încălcarea legii și obligația de a-i aplica sancțiunea legală și din dreptul celui vinovat de a i se aplica sancțiunile în limitele legale, în funcție de pericolul concret al faptei și gradului lui de vinovăție precum și din obligația de a se supune sancțiunii stabilite.

Răspunderea juridică a fost definită în literatura juridică, ca fiind, aceea formă de răspundere socială care constă în drepturile și obligațiile conexe ce se nasc ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite și care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat pentru restabilirea ordinii juridice. Răspunderea juridică îmbracă mai multe forme, în funcție de natura juridică a normei încălcate, de natura faptelor culpabile, fiind necesară o ierarhizare a răspunderii, în funcție de consecințele și gravitatea faptei ilicite.

In principiu, fiecare ramură a dreptului cunoaște și o formă specifică de răspundere: constituțională, civilă (delictuală ori contractuală), penală, disciplinară, contravențională etc.

Răspunderea contravențională este antrenată în situația comiterii unei contravenții. Contravenția este fapta care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea, este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută ca atare de lege sau al act normativ.

Contravențiile sunt fapte numeroase și variate, fiind sancționate, fie cu măsuri de drept administrativ (amenda, avertismentul, confiscarea), fie, în mod excepțional și atunci când gravitatea faptei o impune, cu închisoare contravențională.

Așadar, in opinia instanței de fond, petenta nu ar fi savîrșit fapta pentru care a fost sancționată de către reprezentanții instituției noastre întrucât ea doar a comercializat produsele cu deficiențele menționate în procesul verbal.

Petenta S.C. R. I. E. S. este un operator economic în sensul pe care îl prevede art. 2 pct. 3 al O.G. nr. 21/1992 rep.: "persoana fizică sau juridică autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii"

De asemenea, conform cap. 4 al aceluiași act normativ, capitol intitulat "Informarea și educarea consumatorilor", operatorii economici sunt cei care sunt obligați sa informeze consumatorii despre produsele oferite, legea, nefăcând distincție la acest capitol între producător, distribuitor, vânzător, prestator, etc.

Instanța ar fi trebuit sa țină seama și de aceste prevederi ale actului normativ, că petenta în calitatea sa de operator economic a comercializat produse cu deficiențe de informare-etichetare și să mențină sancțiunea amenzii contravenționale in cuantumul aplicat, cu atât mai mult cu cât, din dovezile existente la dosarul cauzei a reieșit faptul ca toate constatările din procesul verbal sunt temeinice.

Intimata SC R. I. E. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Potrivit recursului formulat, organul constatator susține că sentința civilă cu nr.33326/2016 dată pentru dosarul_ a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Potrivit recursului formulat, organul constatator susține în continuare ca produsele verificate sunt comercializate fără să se respecte prevederile art.19 din OG 21/1992 republicată, motivând că "inscripționările sunt mici, greu lizibile sau invizibile".

Produsele comercializate și implicit cele verificate, respectă prevederile OG 21/1992, mat mult se supun și prevederilor legale valabile in UE.

Art. 19 din OG 21/1992 nu indică cerințe minime legate de folosirea unui anumit tip de caractere, mărime font etc.

Inscripționarea este vizibilă, lizibilă, ușor de înțeles și nu se șterge ușor.

Conform dicționarului definiția pentru termenul vizibil este "care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic)".

Din nou face mențiunea că, consumatorii sunt de diferite categorii în ceea ce privește vârsta, funcționarea aparatului vizual și capacitatea de a înțelege informațiile primite, iar pentru unele categorii nu poate fi sancționat comerciantul.

Încă o dată se solicită prezentarea unor cazuri concrete în care consumatorii produselor în discuție au reclamat imposibilitatea parcurgerii informațiilor de pe etichete datorită modului de tipărire.

Aplicarea sancțiunii contravenționale se impune a fi realizată cu respectarea prevederilor art.21 alin 3 din OG 2/2001:" Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

In acest caz determinarea gradului de pericol social și stabilirea sancțiunii contravenționale sunt chestiuni lăsate la aprecierea agentului constatator.

In procesul de comercializare pe care îl desfășoară sunt numeroase situații in care produsele sunt obiectul diferitelor promoții luând denumiri specifice promoției în curs, mai mult o dată cu finalizarea promoției produsul ca denumire, gramaj, ambalaj poate fi scos de la comercializare.

Produsele prezentate în procesul verbal de control sunt sumar descrise neputând fi identificate cu exactitate, oportuna ar fi fost enunțarea lor după criteriile de identificare folosite de intimată și anume codul de bare care identifică în mod unic un produs în funcție de lotul de fabricație din care provine.

Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă

, tribunalul reține:

Recursul declarat în cauză este fondat:

Potrivit prev. art. 18 din OG nr. 21/1992 consumatorii au dreptul de a fi informați în mod complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de operatorii economici.

Iar art. 2 pct. 3 din același act normativ definește astfel operatorul economic:

"operator economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii";.

În consecință astfel cum rezultă din coroborarea celor două texte de lege petenta intimată în calitate de operator economic care comercializează produse este obligată să respecte dreptul consumatorilor de a fi informați cu privire la produsele expuse spre vânzare.

Examinând ambalajele depuse la dosarul instanței de fond, se constată că într- adevăr acestea sunt inscripționate cu caractere destul de reduse pentru a le face greu lizibile pentru orice consumator indiferente de vârstă și indiferent dacă prezintă sau nu deficiențe de vedere (f.26).

Or răspunderea pentru expunerea spre vânzare a acestor produse revine comerciantului și nu producătorului, în speță petentei motiv pentru care tribunalul reține că petenta intimată se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.

Dar având în vedere gradul redus de pericol social, faptul că petenta este la prima sa abatere de acest gen precum și faptul că aplicarea unei sancțiuni nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de formare a unui spirit de responsabilitate față de respectarea prevederilor legale, tribunalul va înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Pentru considerentele menționate, tribunalul în baza prev. art. 7 alin. 2 și 3 din OG nr. 2/2001, coroborate cu prev. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul și să modifice sentința potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul formulat de intimatul C. J. PENTRU P. C.

  1. -N.

    , cu sediul în B., Piața P. R., nr. 1, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3326 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ și modifică în întregime hotărârea recurată cu nr. 3326/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ în sensul că:

    Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal nr. 43/1010/_ și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 2000 lei, pentru încălcarea prev. art. 19 din OG 2/2002 cu sancțiunea avertisment.

    Menține celelalte dispoziții din procesul verbal atacat și sentința. Irevocabilă.

    Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013

    PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER,

    1. P. I. U. - V. C. L. C. A.

Red/dact: VC/VAH_ /4.ex

Jud. fond:CRR

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 181/2013. Anulare proces verbal de contravenție