Decizia civilă nr. 221/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184.
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/2013
Ședința publică din 20 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. Urs
Judecător . A. Ț. Judecător: M. L. Grefier: S. -I. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 9764/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat U. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă iar la data de 11 ianuarie 2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare (filele 8-9) prin care solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea hotărârii atacate.
T. ul în temeiul art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, procedează la
verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece prezentul recurs, recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
T. ul, consideră că nu se impune comunicarea întâmpinării cu recurentul și fiind suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, rămâne în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 9764/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul U. C., cu domiciliul în S., Bd. G. E., nr.31, bl.T49, sc.B, et.5, ap.15, județul S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP COMUNITARĂ, cu sediul în mun. C. -N., str. Moților, nr. 1-3, jud. C. și în consecință :
A fost înlocuită amenda contravențională în cuantum de 200 lei, aplicată petentului prin procesul verbal contravențional nr. 1. încheiat la_ de către
organul constatator M. C. -N. - DP COMUNITARĂ, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal contravențional nr. 1. încheiat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 10 lit. A din H.C.L. nr. 26-2010, reținându-se că la data de_, ora 14:13 a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, respectiv pe str. G-ral Traian Moșoiu, amenajat ca loc de parcare cu plată (f. 5).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1. încheiat la data de _
, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin.7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea
obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator (CRĂCIUN CĂLIN, referent în cadrul Direcției Poliției Locale), numele și prenumele contravenientului (U. C., identificat cu CNP 1. ), fapta contravențională săvârșită (,,la data de_, ora 14:13 a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, respectiv pe str. G-ral Traian Moșoiu, amenajat ca loc de parcare cu plată,,, precum și încadrarea în drept, regulamentul de aplicare a HCL 26/2010, făcând parte din HCL 26/2010), locul și data săvârșirii faptei (_, ora 14.13 pe str. G-ral Traian Moșoiu, din mun. C. -N. ), și semnătura agentului constatator
În ceea ce privește critica petentului cu privire la faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța reține în primul rând că legea prevede obligativitatea aducerii la cunoștință a posibilității formulării de obiecțiuni doar în situația în care contravenientul este prezent la întocmirea procesului verbal de contravenție, situație care nu este incidentă în cauză, în condițiile în care procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului U. C. . Chiar și în aceste condiții, sancțiunea care intervine nu este nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, întrucât dreptul la apărare al contravenientului este respectat prin posibilitatea pe care i-o conferă legea de a formula plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție, proces în cadrul căruia contravenientul își poate face orice apărare pe care o consideră necesară în condiții de contradictorialitate și cu respectarea principiului egalității de arme.
Pe de altă parte, lipsa semnăturii unui martor, nu este nici ea în măsură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție. Astfel, agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție în mod clar că persoanele de față refuză implicarea. Deci, s-au consemnat în procesul verbal de contravenție împrejurările care au condus la redactarea acestuia în absența semnăturii unui martor, O.G.2/2001 impunând numai menționarea împrejurării care a determinat întocmirea procesului verbal de contravenție fără a fi atestat de către martor, iar nu obligativitatea încheierii unui proces-verbal numai cu semnătura vreunui martor.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în
ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin procesul verbal contravențional nr. 1. încheiat la data de_, petentul U. C. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art.10 lit.a din H.C.L. nr. 26/2010, reținându-se în sarcina acestuia că la data de_, ora 14:13 a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public, respectiv pe str. G-ral Traian Moșoiu, amenajat ca loc de parcare cu plată (f. 5, 10, 13, 14).
Potrivit art.10 lit.a din H.C.L. nr. 26/2010, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 200 lei - 400 lei, staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Instanța arată că, deși petentul a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Mai mult decât atât, instanța reține că în cuprinsul plângerii contravenționale, petentul nu contestă situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, și cu privire la criticile formulate nu propune nici o probă pentru dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute.
În raport de cele expuse, având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat.
Instanța a avut în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din
același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, având în vedere și faptul că petentul nu locuiește în mun. C.
-N., astfel încât era mai dificil (dar nu imposibil, având în vedere că pe raza mun.
C. -N. sunt instalate indicatoare care avertizează prezența zonelor de parcare cu plată, astfel încât să fie înlăturată răspunderea contravențională) pentru acesta să cunoască existența hotărârii de consiliu local, precum și zonele de aplicabilitate, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins cererea petentului privind anularea procesului verbal și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei cu sancțiunea avertismentului. În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța a atras atenția petentului că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termenul legal, recurentul
M. C. -N., care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petent, în motivare arătând în esență că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, nejustificându-se reindividualizarea acesteia.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele :
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală reținând în mod corect, pe de o parte, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 și că, din analiza actelor depuse la dosar, rezultă în mod clar că petentul U. C. a săvârșit contravenția prev. de art.10 lit.a din H.C.L. nr. 26/2010, iar pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.5 alin.5, art.7 alin.3 și art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a contribui la îndreptarea petentului și la prevenirea săvârșirii de noi fapte similare de către acesta, argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul acestei soluții fiind pe deplin întemeiate și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de către recurentul M. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 9764/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 9764/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o menține în totul.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2013.
Președinte, P. Urs | Judecător, A. Ț. | Judecător, M. L. |
Grefier, S. -I. Ș. |
Red. M.L./C.B./2 ex.
Jud. fond: M. L. -Lăcrămioara
