Decizia civilă nr. 2326/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2326/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de reclamantul M.
C. N. PRIN P., împotriva deciziei civile nr. 8294 din data de_ pronunțată de C. de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. DE C. A R. și C. DE C. A J. C., având ca obiect - anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de_ și ulterior la data de_ .
C.
Prin decizia civilă nr. 8294 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a respins recursul declarat de reclamantul M. C. -N. prin P., împotriva sentinței civile nr. 7591/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care a menținut-o în întregime.
Cu titlu preliminar, C. a constatat că ceea ce s-a recurat în speță este doar soluția instanței de fond cu privire la punctul I.3 al Deciziei nr. 44/2011 emise de C. de C. a jud. C., respectiv cu privire la modul de stabilire a impozitului aferent mijloacelor de transport.
În acest context, apreciază recurentul M. C. -N. că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât nu a interpretat coroborat textele art. 113, 114 și 115 din HG nr. 44/2004, respectiv nu a avut în vedere dispozițiile pct. 115 din actul normativ menționat, potrivit cărora doar în situația în care remorca, semiremorca sau rulota nu deține carte de identitate distinctă de cea a combinației, impozitul pentru aceasta se datorează potrivit pct. 114, respectiv art. 263 alin. 5 Cod fiscal.
C. a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 263 Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol, la alin. 4 și 5 fiind stabilit impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masă totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, iar la alin. 6 vorbindu-se despre impozitul datorat în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Prin urmare, textul art. 236 alin. 6 din Codul fiscal este de strictă interpretare, aplicându-se doar în situația unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
În aplicarea acestui text de lege a fost emisă HG nr. 44/2004 care prevede, la pct. 113, că pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Pct. 114 prevede, însă, că nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule-autovehicule articulate sau trenuri rutiere-de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. 5. De asemenea, potrivit pct. 115, invocat de recurent, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație.
Rezultă din toate dispozițiile legale anunțate anterior că dispozițiile art. 236 alin. 6 Cod fiscal se aplică doar în situația remorcilor, semiremorcilor sau rulotelor care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule, normele metodologice neaducând vreo modificare acestui text și nici neavând posibilitatea de a-l modifica.
Or, în speță, în cartea de identitate a vehiculelor reținute prin Decizia Camerei de C. a jud. C. se face mențiunea că "masa totală maximă autorizată este de….";, mențiune care, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, confirmă faptul că acestea circulă în combinații de autovehicule cu masa peste 12 tone.
Fiind vorba despre niște remorci, semiremorci, rulote care fac parte dintr-o combinație de autovehicule, este evident că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 263 alin. 6 din Codul fiscal, astfel cum susține recurentul, ci cele ale art. 263 alin. 5.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, C. a constatat nefondat recursul declarat de M. C. -N., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, l-a respins.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare M. C.
-N. prin P.
solicitând modificarea Deciziei civile nr. 8294/_ pronuntata de C. de Apel C., În sensul admiterii recursului formulat împotriva sentintei civile nr. 7591/_ pronunțată de Tribunalul Cluj.
În motivare s-a arătat că:
În urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuțic bugetară pe anul 2010 desfășurat la M. C. -N. de o echipă de auditori publici externi ai Camerei de C. a J. C. și pe baza procesului verbal nr. 06667/1/_ s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate iar pentru înlăturarea consecințelor acestora s-a emis Decizia nr. 44/_ . La punctul 1.3 al deciziei s-a dispus În sarcina conduceri] M. ui C. -N. obligația identificării cazurilor În care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat În conformitate cu prevederile legale, stabilirea corectă a impozitului și a accesoriilor aferente, precum și dispunerea măsurilor lega le de Încasare. Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat contestației, respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de conturi a R. prin Încheierea nr. VI/13/_ .
Pe cale de consecință a fost promovată acțiune În anularea parțială a acestor acte administrative, Înregistrată sub nr._, acțiune respinsă de Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr._ . Instanța de fond, cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului aferent mijloacelor de transport, a reținut faptul că impozitarea remorcilor și semiremorcilor conform art, 263 alin. 6 din Codul Fiscal s-a realizat cu Încadrarea greșită a acestora În altă grupă de
impozitare, achiesând concluziilor organului de control din cadrul Curții de C. a J. C. ,
Împotriva sentinței civile nr, 7591/_ contestatorul a formular recurs, prin care în esentă a criticat soluția instantei de fond prin prisma a două situații fiscale retinute de C. de C. "in Decizia nr. 44/_, pct. 1.3, respectiv aplicarea art. 263 alin 4 in cazul impozitării remorcile și semiremorci!e care au masa maximă autorizată de peste 12 tone indiferent că circulă sau nu În combinație cu alte autovehicule și respectiv aplicarea art, 263 alin. 5 În cazul remorcilor și semiremorcilor care circulă Într-o combinație de autovehicule.
Raportat la considerentele retinute de C. de Apel C. În Decizia nr. 8294/_ și prin incidenta prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se poate lesne observa faptul că instanta de recurs a analizat doar aspectele criticate de contestator cu privire la aplicabilitatea ar!. 263 alin. 5 din Codul Fiscal în cazul remorcilor și semiremorcilor care circulă într-o combinatie de autovehicule, Însă a omis să se pronunțe cu privire la critica adusă de contestator cu privire la aplicarea art. 263 alin. 4 În cazul impozitării remorcile și semiremorcile care au masa maximă autorizată de peste 12 tone indiferent că acestea circulă sau nu În combinație cu alte autovehicule.
1. Potrivit Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și a H.G. nr. 44/2003 privind Norme metodologice de aplicare a Codului fiscal, modificate prin H.G. nr.50/2012: pct. 117 (1) Sunt supuse impoziului pe mijloacele de transport numai vehiculele ce intra sub incidenta cap.IV al titlului IX din Codul fiscal, respectiv: a) miljloacele de transport cu tracțiune mecanică, prevăzute la art 263 alin.(2) și (3) din Codul fiscal; b) autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art.263 (4) din Codul fiscal; c) combinatiile de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizatii de peste 12 zone, prevăzute la art.263 alin.(5) din Codul fiscal; d) remorcile, semiremorcile și rulote pravăzute la art 263 alin. (6) din Codul fiscal; e) mijloacele de transport pe apă prevăzute la art 263 alin. (7) din Codul fiscal.
Consideră eronată interpretarea Curtii de C., potrivit căreia remorcile și semiremorcile care au masa maximă autorizată de peste 12 tone se impozitează În conformitate cu articolul 263 aliniatul 4 indiferent că circulă sau nu în combinatie.
Prevederile lega le ale art. 263 alin.(4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal stipulează faptul că: În cazul unu; autovehicul de transport marfa cu masa totală autorizata de peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul înserat în cuprinsul motivelor de recurs.
Prin urmare, acest tabel a fost utilizat pentru stabilirea impozitului pentru autovehiculele de transport marfă cu masă totală autorizată de peste 12 tone, și nu pentru remorci, semiremorci. Dacă a acceptat modalitatea de interpretare a textului art. 263 alin. 4 din Codul Fiscal propusă de C. de C. ar ajunge la situatia absurdă În care textul art. 263 alin. 6 Cod Fiscal nu a, mai avea aplicabilitate În nicio situatie fiscală, În conditiile in care de exemplu dacă o remorcă nu circulă În combinatie, Însă are masa totală autorizată peste 12 t obligatoriu În această optică ar trebui aplicat sistemul de impozitare prevăzut de art, 263 alin. 4 Cod Fiscal, deși textul art. 263 alin. 6 Cod Fiscal este deplin drept aplicabil acestei situatii, fiind de strictă interpretare (fapt subliniat inclusiv de C. de Apel C. În Decizia 8294/_ ),
Definiția acestora, conform Dicționarului din Anexa nr.I la Hotărârea nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal este În sensul că:
autovehiculul - este un vehicul, care se deplasează prin propulsie proprie, cu excepția celui care circula pe sine; poate tracta În anumite condiții și remorci sau semiremorci;
remorcă - vehicul fără motor, destinat, prin construcție, să fie tractat de autovehicule.
Mai mult, la punctul 111 (1) din HG. nr. 44/2004, se precizează modul de calcul al impozitului pentru autovehicule: "(1) Pentru categoriile de autovehicule de transport marfă prevăzute la art. 263 alin, (4) din Codul fiscal, taxa anuala se stabilește În suma fixa În lei/an, În mod diferențiat, În funcție de numărul de axe, de masa totală maxima autorizata și de sistemul de suspensie cu care sunt dotate", (2) Prin masa totală maximă autorizată se Înțelege masa totală a vehiculului încărcat, declarată admisibilă cu prilejul autorizării de către autoritatea competentă. (3) Numărul axelor și masa totală maxima autorizata, avute În vedere la calcularea taxei, sunt cele înscrise În cartea de identitate a autovehiculului În rândul 7 și, respectiv, rândul 11.(5) În cazul autovehiculelor de pana la 12 tone inclusiv, destinate prin construcție atât transportului de persoane, cat și de bunuri, pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport, acestea sunt asimilate vehiculelor prevăzute la pct. 4 din tabelul de la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, iar În cazul celor de peste 12 tone, acestea sunt asimilate autovehiculelor prevăzute la art. 263 alin. (4) pct. 1, II și III din Codul fiscal. "
Din cele precizate mai sus, reiese faptul că la calculul impozitului pentru autovehicule elementele de care se ține cont sunt numărul de axe, masa totală maximă autorizată și sistemul de suspensie. Spre deosebire de acestea, În cazul remorcilor și semiremorcilor ( care prin esenta lor nu au motor, deci nici sistem de axe sau suspensie) impozitul se calculează tinând cont de prevederile pct. 113 din HG. nr. 44/2004: Pentru remorci, semiremorci și rulou: taxa anuala este stabilită in suma fixa În lei/an, În mod diferențiat, În funcție de masa totală maxima autorizata a acestora", respectiv pct.115 din Normă, potrivit căruia: "Impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanicii, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă În combinație.
Prevederile art.263 alin.(6) din Codul Fiscal delimitează În mod expres categoria remorcilor, semiremorcilor sau rulotelor de cea a mijloacelor de transport iterate în art.263 alin.(4). aceste remorci, semiremorci sau rulote care au carte de identitate distinctă. fie că circulă sau nu În combinație. au fost impozitate de M. C. -N. corect, potrivit prevederilor art.263 alin(6)., și Hotărârilor de Consiliu Local nr.509/2009, nr. 400/2010 astfel: "In cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinatie de autovehicule prevăzută la alin.(5), taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul înserat în cuprinsul motivelor de recurs.
In aceste condiții pentru mijloace de transport diferite, pentru care impozitul se calculează ținând cont de elemente de identificare diferite, nu se
justifică Încadrarea acestora pe aceiași grilă de impozitare, respectiv la art.263 alin.(4) și (5) din Legea nr.571/2003 În situația În care remorcile, semiremorcile și rulotele au carte de identitate proprie, diferită de cartea de identitate a combinației de autovehicule. În același sens sunt și dispozițiile punctului 107, alineatul (2) din HG. nr. 44/2004, cu urmatorul cuprins:" Fiecare vehicul care are date de identificare proprii, din punct de vedere fiscal, constituie un obiect impozabil:"
II. Pct. 113 din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, In forma aflată În vigoare la data controlului, stipula expres faptul
că pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit În sumă fixă În lei /an, În mod diferențiat. În funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Pct. 114 prevedea faptul că nu intră sub incidenta prevederilor art. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinatiile de autovehicule- autovehicule articulate sau trenuri rutiere- de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 t, prevăzute la art. 263 alin. 5 din Codul Fiscal. Prin urmare concluzia aparentă ( și eronată) care se putea extrage din cele două texte lega le era aceea că În situația În care o remorcă, semiremorcă sau rulotă circula În combinație cu un autovehicul articulat, pentru acestea impozitul nu se mai calculează În funcție de masa totală autorizată a acestora ( conform pct. 113 din HG. nr. 4412004, respectiv art. 263 alin. 6 din Codul Fiscal), ci totdeauna potrivit prevederilor art. 263 alin. 5 din Codul Fiscal.
Însă, instanta de recurs omite esența textului pct. 115 din H.G. nr. 44/2004, În forma aflată În vigoare la data controlului, În care același legiuitor afirmă faptul că taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tractiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă circulă în combinatie. Cele două coordonate interpretative ale acestui text legal se referă la situatia în care remorca, semiremorca sau rulota detin carte de identitate proprie, distinctă de cartea de identitate a mijlocului de transport cu care circulă În combinație, caz În care impozitul se calculează conform pct. 113, adică În funcție de masa totală autorizată a acestora.
Ori, per a contrario, doar În situația În care remorca, semiremorca sau rulota nu deține carte de identitate distinctă de cea a combinației, impozitul pentru aceasta se datorează potrivit pct. 114 ( respectiv art. 263 alin. 5 Cod Fiscal). Doar o astfel de interpretare poate izvorâ din economia celor trei texte lega le incidente În speță, pct. 113, 114 și 115 din HG. nr. -1412004, și nu cea concluzionată În pct. 1.3 din Decizia nr. 44/_ emisă de C. de C. a J.
și acceptată de instanța de recurs.
Prin urmare În opinia contestatorului crede că este destul de clar faptul că doar În situatia În care mijlocul de transport cu tractiune mecanică și remorca, semiremorca au carte de identitate a vehiculelor comună, impozitul se stabilește potrivit art. 263 alin. 5 din Codul Fiscal și nu În orice ipoteză În care În cartea de identitate proprie(!!!) a remorcii, semiremorcii cu masa de peste 12 t apare mențiunea "masa totală maximă autorizată În autotren este de ..... ", cum eronat reține atât organul de control cât și instanța de recurs.
În plus, același sens de interpretare a prevederilor legale este prezent și În jurisprudența instanțelor de judecată din România, care fiind solicitare să se pronunțe cu privire la Încadrarea corectă În grila de impozitare a autovehiculelor de transport marfă cu masa maximă autorizată peste 12 t și a semiremorcilor din patrimoniul unui contribuabil, au concluziunat asupra faptului că: " impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate auto a vehiculelor, chiar dacii acestea circulă În combinație, stabilirea impozitul În acest caz În baza art.263 alin.5 din Codul fiscal, respectiv cumulat, este eronată. Susținerea faptului că, combinațiile de autovehicule În sensul de autovehicul articulat sau tren rutier așa cum este prevăzut la punctul 111 alin. 5 din HG nr. 44/2004, in considerarea faptului că, prin construcție, semiremorcile nu pot circula separat, nu are corespondent În situatia de față deoarece există o reglementare specială prevazută la art.263 alin.4 și 6 din Codul fiscal În care se menționează În mod expres că impozitul se stabilește pentru fiecare mijloc de transport, remorci" semiremorca si rulotă, ce are carte de identitate, cu precizarea expresă "chiar dacă acestea circulă În
combinatie". (sentinta civilă nr. 199/_, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Olt, dosar. nr._ )
Mai mult decât atât, prevederile exprese ale art.13 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instituie În sarcina organului fiscal obligația de a stabili obligații fiscale cu respectarea expresă a legislației fiscale, ori, dacă textul legal mai sus invocat face referire expresă la faptul că În situația de față impozitul se stabilește distinct, pentru fiecare mijloc de transport care are propria-i carte de identitate, chiar dacă acestea circulă În combinații, modalitatea de impozitate pentru remorci, semiremorci și rulote propusă de auditorii externi în pct. 1.3 al Deciziei nr.44/_ este În afara prevederilor legale.
Pentru toate aceste motive, cu respect solicită admiterea contestatiei În anulare În sensul modificării deciziei civile nr. 8294/_ pronunțată de C. de Apel C. și admiterii recursului formulat Împotriva sentinței civile nr. 7591/_ pronunțată de Tribunalul Cluj În dosarul nr._ .
Intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a formulat întâmpinare
solicitând respingerea, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată, a contestației în anulare, formulată împotriva Deciziei civile nr. 8294/18 octombrie 2012, pronunțată de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel C., în Dosarul nr._, pentru motivele dezvoltate în cele ce succed.
În fapt, o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de C. - C. de C. C. a efectuat în perioada 02 septembrie 2011 - 27 octombrie 2011, misiunea de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010, la Unitate a Administrativ - Teritorială M. C. -N., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 306.667/1 din data de 27 octombrie 2011 la entitate a controlată, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului unității administrativ-teritoriale.
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia nr. 44/23 noiembrie 2011 a Curții de C. - C. de C. C., prin care s-au dispus în sarcina conducerii U.A.T.M. C. -N., un număr de 13 măsuri.
Dintre acestea, reclamanta a contestat numai unele dintre acestea, respectiv cele stabilite la punctele I.2, I.3, II.9, II.10, II.11, II.12 și II.13 ale deciziei anterior menționate, formulând contestație, pe cale administrativă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. și cu prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărâre a nr. 130/04 noiembrie 2010 a Plenului Curții de C. a R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 832113 decembrie 2010, care a fost soluționată de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R., prin Încheierea nr.13/01 februarie 2012.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a formulat, în temeiul art. 7, 8, 11, respectiv 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiune prin care a solicitat anularea măsurilor contestate, cât și suspendarea executării acestora până la soluționarea irevocabilă a cauzei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 7591/19 iunie 2012, pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. 40151117/2012, aceasta a respins acțiunea formulată de Unitate a Administrativ Teritorială M. C. -N. ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat instanței "modificarea în parte a sentinței civile nr.7591/_
pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul admiterii în parte a acțiunii și pe cale de consecință anularea parțială a Încheierii nr. 13/_, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită în cadrul Curții de C. a R. și anularea parțială a Deciziei nr. 44/_ emisă de C. de C. a J. C., cu privire la pct. 1.3."
Acest litigiu a fost soluționat irevocabil de C. de Apel C., după analizarea fondului pricinii, prin respingerea recursului părții adverse și menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, iar, pe cale de consecință, prin respingerea ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ ce a constituit obiectul Dosarului nr._ .
Pe cale extraordinară de atac, contestatorul - reclamant se îndreaptă acum împotriva deciziei civile pronunțate de C. de Apel C. în dosarul anterior menționat și solicită modificarea Deciziei civile nr. 8294/18 octombrie 2012, în sensul admiterii recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 7591/19 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr._ .
Contestația în anulare, ce formează obiectul prezentului dosar este, în principal, inadmisibilă, iar în subsidiar nefondată și urmează a fi respinsă pentru ARGUMENTELE expuse în cele ce succed:
Apreciază că instanța urmează să respingă ca inadmisibilă contestația În anulare, pentru următoarele argumente de fapt și de drept:
Solicită a observa faptul că partea adversă își întemeiază susținerile pe dispozițiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, afirmând că instanța de recurs nu ar fi analizat decât unele dintre aspectele criticate de aceasta în cererea de recurs, încercând să acrediteze ideea că atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar ar fi pronunțat hotărâri judecătorești nefundamentate pe lege, însă astfel de aserțiuni nu pot fi primite.
Nu este Îndeplinită niciuna dintre condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă, iar susținerile contestatorului - reclamant nu prezintă argumente care să permită adoptarea vreunuia dintre motivele de contestare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, enumerate limitativ și expres în textele de lege aici enunțate.
Dosarul nr._ a fost soluționat la fond, de Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C. prin Sentința civilă nr. 7591/19 iunie 2012, prin care a fost a fost respinsă în tot acțiunea introductivă formulată de reclamantul M. C. -N., prin primar.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, partea adversă a formulat recurs, care a fost a fost respins, menținându-se în tot sentința civilă recurată, în sensul că acțiune a introductivă a fost respinsă ca nefondată, după ce a fost analizat fondul pricinii dedus judecății.
Criticile formulate în cererea de recurs de recurenta-reclamanta au fost considerate, după evocarea fondului, neîntemeiate și nu au fost însușite de instanța de recurs, astfel că prin decizia civilă acum atacată nu a fost modificată hotărâre a civilă atacată și au fost menținute ca temeinice și legale actele administrative contestate, emise de instituția intimată, fiind astfel respinse criticile formulate de partea adversă.
Deci, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre prin care practic a dezlegat temeinic și legal fondul pricinii, de montând în considerentele deciziei civile pronunțate susținerile de fapt și de drept ale recurentului - reclamant, aceasta fiind investită prin chiar cererea de recurs să analizeze fondul litigiului.
Solicită instanței să aibă în vedere faptul că partea adversă își întemeiază prezenta contestație în anulare pe dispozițiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Însă, după cum se poate observa lesne, instanța de recurs s-a pronunțat așa după cum legal fusese investită pe fondul pricinii și a
respins criticile recurentului, pe care acesta le-a formulat vizavi la sentința civilă, care fusese pronunțată de prima instanță. Practic, instanța de recurs s-a pronunțat așa după cum au cerut recurenții, prin însăși cererea de recurs, pe fondul litigiului dedus judecății și a arătat, în mod indubitabil, în considerentele deciziei civile pronunțate, motivele pentru care nu și-a însușit criticile părții adverse.
Susținerile contestatorului - reclamant, conform cărora instanța de recurs ar fi procedat nelegal atunci când i-a respins susținerile sale, sunt evident nefondate și inadmisibile. Practic susținerile acestuia, dezvoltate în prezenta contestație în anulare, sunt similare, dacă nu identice, cu cele prezentate în fața instanțelor care au judecat fondul pricinii.
Nu a fost încălcat în niciun fel dreptul la un proces echitabil și la o judecată dreaptă al contestatorului - reclamant. De altfel, așa cum este statuat și în dispozițiile art. 124 alin. l și 3 din Constituția R., revizuită în anul 2003, "Justiția se înfăptuiește în numele legii" și ,,Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", astfel că ne apar ca fiind evident nefondate susținerile părții adverse.
În calea extraordinară de atac a contestatiei în anulare nu sunt admisibile critici asupra fondului litigiului soluționat deja irevocabil de puterea judecătorească. Subliniem faptul că prin cererea de recurs formulată de entitatea verificată, instanța de recurs a fost investită să cerceteze întregul fond al pricinii, ceea ce aceasta a și tăcut, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind. 1 raportat cele ale art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Totodată, arată faptul că în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, trebuie să avem în vedere principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o noua analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată numai pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei.
Calea extraordinară de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, chiar și în ipoteza neîntâlnită în prezenta speță, de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei, tot nu ar constitui un temei pentru reexaminare.
Mai mult decât atât, solicită a observa faptul că, în aserțiunile dezvoltate în contestația în anulare, partea adversă nu a fost indicat nicio aparență de arbitrar în felul în care instanțele au dezlegat pricina, anterior introducerii caii extraordinare de atac, aparență care ar fi putut sa justifice redeschiderea procedurilor judiciare.
Or, într-o atare situație, nu se justifică cu nici un chip o cerere pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură această hotărâre, precum și în considerarea a securității raporturilor juridice, în absenta unor circumstanțe excepționale - numite în jurisprudență "defecte fundamentale" ale hotărârii atacate într-o cale extraordinară de atac, (cum ar fi, spre exemplu, neîndeplinirea procedurii de citare, sau neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate) - acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare, exercitată chiar de o parte, care fusese parte la procedura judiciară.
Partea care exercită această cale extraordinară de atac, întemeindu-se, cum este și prezenta speță, numai pe propriile insatisfacții, determinate de pierderea litigiului pe fond, ar fi trebuit să înțeleagă faptul că, ceea ce impune principiul
securității raporturilor juridice este că nicio parte a unui proces să nu poată determina redeschiderea unui proces, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare, ca și revizuirea, de altfel, nu pot avea semnificația unui "apel deghizat", ci ar trebui justificate numai de circumstanțe esențiale și imperative, precum și de nevoia de a asigura un just echilibru între interesele indivizilor și efectivitatea sistemului judiciar.
În concluzie, contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă, poate fi primită numai dacă instanța de recurs nu a analizat deloc un motiv de casare ori de modificare, deci când nu a răspuns în considerente deloc respectivului motiv de casare, ceea ce nu este cazul deciziei civile aici atacate. O asemenea omisiune ar putea constitui, după împrejurări, chiar o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care presupune că motivele și mijloacele de apărare ale părților să fie analizate în substanță, chiar daca aceasta analiza nu presupune un răspuns detaliat la fiecare argument.
De altfel, sub acest aspect, atât doctrina, cât și jurisprudența, în consens cu principiile rezultate din jurisprudența instanțelor, apreciază că omisiunea de cercetării unui motiv de recurs nu poate fi reținută atunci când instanța de recurs a grupat argumentele subsumate motivului de casare, si a răspuns printr- un considerent unic.
Ca atare, calea de atac trebuie respinsa ca inadmisibilă, atunci când instanța de recurs a analizat de fapt respectivul motiv de recurs, dar a ajuns la o concluzie defavorabila recurentului, și aceasta tocmai pentru ca nu este vorba decât despre o cale de atac de retractare, prin care nu se poate obține o rejudecare pe motiv că hotărârea irevocabilă ar fi rezultatul unor greșeli de interpretare a probelor, ori de aplicare a legii.
Solicită a observa faptul că, din analiza deciziei civile aici criticate, rezultă ne echivoc faptul că instanță de control judiciar a făcut un examen riguros al susținerilor părților cu privire la aspectele relevante ale cauzei, iar pe de altă parte, atât instanța de fond, cât și instanța de recurs, au menționat expres toate dispozițiile legale aplicabile speței, explicând în mod detaliat de ce și în ce mod sunt aplicabile respectivele prevederi.
De altfel, pe fondul criticilor ridicate în calea extraordinară de atac, subliniază faptul că, în mod temeinic și corect instanțele au reținut cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului aferent mijloacelor de transport că
,,pentru remorcile si semiremorcile care fac parte dintr-o combinație de autovehicule nu pot fi aplicate valorile din tabelul de la alin. 6" față de prevederile art. 263 din Codul fiscal, care stabilesc "că impozitul pe mijloacele de transport se calculează in funcție de tipul mijlocului de transport, alin. 4 si 5 indicând impozitul datorat in cazul unui autovehicul de transport marfa cu masa autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marjă cu masa totală maximă autorizată egala sau mai mare de 12 tone. Apoi, la alin. 6 se stabilește impozitul în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinație de autovehicule".
În mod temeinic, instanțele ce au dezlegat fondul pretențiilor părții potrivnice, au înlăturat susținerile acesteia cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 263 alin. 6 din Codul fiscal. În concret, acest articol stabilește că, la calcularea impozitului pe remorci, semiremorci și rulote, care nu circulă într-o combinație de autovehicule cu masa egală sau mai mare de 12 tone, limita maximă a impozitului stabilit în această grilă este de 55 lei/an pentru remorcile și semiremorcile cu masa autorizată peste 5 tone.
Deci, textul de lege este clar și nu lăsa loc la interpretări, art.263 alin. 6 din Codul fiscal, în baza căruia partea adversă, în mod eronat a stabilit impozitele își găsește aplicabilitate numai în cazul în care aceste vehicule nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Per a contrario, încadrarea în vederea stabilirii impozitului pentru remorcile și semiremorcile care au masa maximă autorizată de peste 12 tone și care circulă în combinațiile de autovehiculele prevăzute în Codul fiscal, respectiv cu autovehicule articulate sau trenuri rutiere și sunt destinate transportului de marfă, nu se face în conformitate cu prevederile art. 263 alin. 6 din Codul fiscal.
Prin urmare contestația în anulare, formulată în prezenta cauza este evident nefondată, fiind formulată în afara cadrului legal și nu Îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
Față de cele ce preced, solicită să se respingă, în primul rând ca inadmisibilă și, în secundar, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză și să se mențină ca temeinică și legală decizia civilă atacată.
În drept, s-au invocat dispozițiile act. 115 și de la act. 317 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și pe celelalte acte normative la care a făcut referire în cuprinsul acestui script.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C. constată următoarele:
Contestatorul M. C. -N. critică decizia civilă nr. 8294/_ pronunțată de C. de Apel C. în dosar nr._ sub aspectul neanalizării unuia dintre aspectele criticate prin motivele de recurs respectiv omiterea verificării aplicabilității art. 263 alin. 4 din Codul fiscal în cazul impozitării remorcilor și semiremorcilor care au masa maximă autorizată de peste 12 tone, indiferent că acestea circulă sau nu în combinație cu alte autovehicule.
C. constată faptul că toate criticile formulate în recurs de către recurenta reclamantă au fost analizate de către instanța investită cu soluționarea căii de atac fiind apreciate ca neîntemeiate.
Cu referire la incidența art. 263 alin. 4 Cod fiscal, în mod explicit în paragraful 3 fila 11 al deciziei recurate C. a făcut o analiză a acestui text de lege concluzionând în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 263 alin. 5 din același act normativ.
Nu pot fi primite în procedura specială a contestației în anulare motive ce exced textelor art. 317, 318 C.pr.civ. așa cum încearcă contestatorul deoarece acceptarea unei astfel de împrejurări ar conduce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri judecătorești nu pentru că judecata nu a fost bine făcută ci pentru motivele expres prevăzute de lege vizând necompetența, neîndeplinirea procedurii de chemare a părții, nepronunțarea asupra unui motiv distinct de recurs sau în caz de greșeală materială.
Instanța de recurs nu este obligată să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs fiind îndreptățită să le grupeze pentru a răspunde la motivele de casare printr-un considerent comun.
Altfel spus instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare.
Întrucât din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizând aplicabilitatea art. 263 alin. 4, 5 și 6
Cod fiscal a concluzionat în sensul arătat în penultimul paragraf fila 11 din decizie, se impune respingerea contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația in anulare declarată de M. C. -N. prin P. împotriva deciziei civile nr. 8294 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.recurs: M.D., R.R.D., L.U.
Jud.fond: A. G. Călugăr
