Decizia civilă nr. 398/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.398/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
A. -I. A. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurentul- reclamant B. V., împotriva sentinței civile nr. 10555 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. de A. de S. a J. C., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentului- reclamant B. V. și a intimatei-pârâte C. de A. de S. a J. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 7 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10555/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C., având ca obiect anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. 372178/1/_ și nr. 372178/2/_, în ceea ce privește contribuțiile și accesoriile datorate de reclamant la FNUASS pentru perioada 2006-2011.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul B. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. admiterea contestației formulate, anularea Deciziilor de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006 - 2011 nr. 372178/1 si 372178/2 emise la data de_ si comunicate la data de _
, cu înlăturarea obligației de plata a sumei de 4.155 lei reprezentând contribuția datorata in perioada 2006-2011 si a sumei de 1.969 lei reprezentând dobânzi si majorări de întârziere pentru perioada_ -_ și cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul este angajat al societății comerciale BPV Cons S.R.L., cu sediul in C. -N., str. L. nr.9, ap. 20, jud. C., iar in urma desfășurării activității sale, societatea achita contribuția aferenta Casei de A. de S. C. . Având in vedere faptul ca practic plătește contribuția datorata in aceasta modalitate,
reclamantul apreciază ca nu se impune achitarea contribuțiilor de doua ori. In al doilea rând, intre reclamant si intimata nu exista un raport contractual din care sa rezulte o obligație de plata, reclamantul nu a semnat niciun contract de prestări servicii cu C. de A. de S., astfel incat nu se poate susține ca exista o obligație de plata care sa rezulte dintr-o convenție dintre parti. Având in vedere faptul ca nu exista un raport obligațional intre parti, nu exista niciun temei pentru ca intimata sa emită un titlu executoriu cu privire la sumele cuprinse in deciziile de impunere.
Potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 2 lit.a din Legea nr. 95/2006, reclamantul are dreptul de a opta pentru dobândirea calității de asigurat, alegând in mod liber casa de sănătate la care dorește sa se asigure, optiune pe care nu a manifestat-o niciodată fata de intimata. Reclamantul nu a depus niciodată declarațiile la care se refera textul legal menționat mai sus pentru ca intimata sa poată emite un titlu de creanța cu valoarea de titlu executoriu. Declarațiile din dosarul executional au fost intocmite de către intimata pe baza deciziilor sale de impunere emise de Administrația Financiara a Municipiului C. -N. . Aceste declarații sunt necomunicate cu reclamantul și nu au fost semnate de el. Declarația este un fapt personal si se depune in nume propriu. Prin urmare, intimata nu are nici o justificare legala pentru a intocmi declarații pe propria sa răspundere, in numele meu si care produc consecințe juridice in persoana mea, iar actele intocmite intr- o atare modalitate nu se pot constitui intr-un titlu de creanța. In același timp, reclamantul consideră ca avea dreptul sa fie informat din timp cu privire la pretinsele creanțe pe care le-ar datora pentru a putea sa-si formuleze un punct de vedere clar si nu sa fie notificat direct cu doua titluri executorii atât pentru creanța, cat si pentru penalități. De remarcat este si faptul ca atât contribuția cat si penalitățile s-au calculat pe perioada 2006 - 2011,ori pentru perioada anului 2006 este o creanța prescrisa.
In drept, s-au invocat prevederile art. 8, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 205 si urm. Cod procedura fiscala, art. 85, 82 alin. 2, art. 86 alin. 2 Cod fiscal.
Prin întâmpinarea formulată la data de_ (filele 20-23), pârâta C. de A. de S. a J. C. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că reclamantul a realizat venituri impozabile în perioada 2007-2011 și, deși potrivit art.208 alin.(3) lit. e) al Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, participarea la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este obligatorie pentru toți cetățenii români cu domiciliul în România, reclamantul nu a declarat și nu și-a plătit contribuția datorată, aferentă acestor venituri. Prin intermediul art.213 alin. (1) al legii sunt nominalizate expres categoriile de persoane asigurate fara plata contribuției, ori reclamantul nu face parte dintr-o asemenea categorie, deci are obligația legală de a plăti contribuția la FNUASS, potrivit art.215 alin.(3) coroborat cu art.257 alin.(2) lit.b), respectiv art. 259 alin.(7) lit.b) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Art. 257 alin. (3) prevede de asemenea că în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri din salarii, venituri din activități independente supuse impozitului pe venit, din agricultura...etc, au obligația plății contribuției asupra tuturor acestor venituri. In ceea ce privește susținerea reclamantului că nu a încheiat nici un contract cu CAS, acesta trebuie privit ca un act pur administrativ, bazat exclusiv pe prevederile Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Drepturile și obligațiile asiguraților cât și a furnizorilor de servicii medicale sunt stabilite cu exactitate în Legea nr.95/2006 și preluate de
contractul dintre asigurat și C. de A. de S., personalizându-l doar prin datele de identificare ale părților. Nicio altă clauză nu poate fi stabilită între părți în afara celor stabilite de către Legea nr. 95/2006. Astfel, acest contract devine mai degrabă o evidență administrativă, o recunoaștere a părților că voința lor este de a pune în practică normele stabilite prin Legea 95/2006. Calitatea de asigurat categoric nu rezultă din semnarea unui astfel de contract ci din dispozițiile prevăzute de Legea nr.95/2006. Obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu principiul solidarității și subsidiarității, care stă la baza obiectivelor sistemului de asigurări de sănătate, și anume protecția asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a FNUASS. Urmare a celor precizate, încheierea contractului are doar valoare de luare în evidență, dobândirea calității de asigurat realizându-se în virtutea legii, și nu în virtutea contractului. Reclamantul încearcă să se sustragă de la plata contribuției prin invocarea unui alt principiu după care funcționează asigurările sociale de sănătate, și anume acela al alegerii libere a casei de asigurări de sănătate, însă nu face dovada că este asigurat și plătește contribuția la o altă casă de asigurări de sănătate. Referitor la competența CAS de a emite deciziile de impunere din oficiu pe baza declarațiilor de venit estimat declarate de către reclamant la AFP C., acestea au fost emise în conformitate cu prevederile legale deoarece în urma protocolului încheiat între CNAS și ANAF cu nr.5282/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din activități independente, etc, precum și a art.35 alin.(l) al Ordinului nr.617/2007 emis de CNAS se observă cu ușurință că obligația de plată se naște de la data emiterii titlului de creanță care este decizia de impunere și nu depinde în nici un fel de încheierea contractului de asigurare. În ceea ce privește dreptul de a fi informat cu privire la creanțele datorate și a accesoriile acestora, pentru a-și putea exprima un punct de vedere, această afirmație este total neconformă cu realitatea, din moment ce reclamantului i-a fost comunicată Notificarea nr.9523/_, aducându-i-se la cunoștință că a fost identificat în baza de date comunicată de ANAF cu venituri din activități independente aferent cărora are obligația de a plăti contribuția. Această notificare a fost transmisă împreună cu deciziile de impunere, iar reclamantul si-a exprimat punctul de vedere referitoare la acestea prin contestația înregistrată la CAS - Clui cu nr.14001/_, contestație respinsă prin Decizia nr.E574/_, decizie formulată în termenul legal. Cu privire la prescrierea creanței aferentă anului 2006, s-a subliniat că pentru acest an reclamantul nu are nici o datorie față de FNUASS, după cum se poate observa din Decizia de impunere, acesta datorează contribuțiile începând cu anul 2007. Potrivit art. 91 stipulează dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, prin urmare pentru creanțele din anul 2007 termenul de prescripție începe să curgă de la_, timp de 5 ani, respective până la data de_ .
Tribunalul a mai reținut că începând cu anul 2007, reclamantul B.
V. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_
, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 372178/1/_ și nr. 372178/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferentă anilor 2006-2011 (filele 6, 7).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 9-10), respinsă prin Decizia nr. E 574/_ (filele 11-13), iar acum atacă în contencios administrativ deciziile de impunere, susținând că pentru veniturile obținute din activități independente nu a avut și nu are calitatea de asigurat al CAS C., respectiv că pentru anul 2006 creanța este prescrisă.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele care au obligația de a se asigura (obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate,
precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completările ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă";. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația
de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Reclamantul se mai prevalează de faptul că în același interval de timp i se reținea lunar contribuția către Fondul Național Unic de A. Sociale de S. pentru veniturile realizate în temeiul contractului individual de muncă, dar art. 257 alin. 3 din Legea nr.95/2006 prevede în mod expres că persoanele care realizează în același timp venituri din salarii și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit au obligația plății contribuției asupra tuturor acestor venituri. De asemenea, legea privind reforma în domeniul sănătății întrunește cerințele de legalitate, accesibilitate și previzibilitate pentru a putea fi în mod neechivoc cunoscută și descifrată de destinatarii dispozițiilor pe care le cuprinde.
În ceea ce privește prescripția dreptului Casei de A. de S. a județului C. de a stabili contribuțiile și accesoriile la FNUASS pentru anul 2006, se observă că, deși în denumirea deciziilor de impunere se menționează că acestea privesc perioada 2006-2011, atât contribuția cât și penalitățile au fost în realitate calculate doar începând cu anul 2007.
Pe de altă parte, art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că executarea silită poate fi realizată de casele de sănătate în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 91 din acest din urmă act normativ stabilește termenul de prescripție de 5 ani, care "începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală";.
Observând că în speță pârâta a respectat termenul legal de prescripție, instanța consideră că nici acest argument al reclamantului nu este pertinent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. V., solicitând admiterea recursului, potrivit disp.art.304 pct.8, 9 și art.3041C.pr.civ. casarea sentinței recurate, iar potrivit disp.art.art.312 pct.4 si rejudecând pricina pe fond admiterea contestației formulate, in sensul anularii deciziilor de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011, nr. 372178/1 si 372178/2 emise la data de_ si comunicate la data de_, cu înlăturarea obligatiei de plata a sumei de 4.155 lei reprezentând contribuția datorata in perioada 2006-2011 si a sumei de 1969 lei reprezentând dobânzi si majorări de întârziere pentru perioada_ -_ .
Consideră recurentul că atât decizia de impunere, cât și decizia de soluționare a contestației administrative sunt nelegale și netemeinice pentru motive de formă și pentru motive de fond.
Astfel, decizia de impunere nu cuprinde toate elementele obligatorii prev. de art. 43 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că nu arată modalitatea de calcul al contribuțiilor, dobânzilor și penalităților și nu face mențiune despre deciziile care trebuia a fi întocmite conform art.114 alin. c Cod procedură fiscală rap. la art.216 din Legea nr. 95/2006 și la art.36 din Ordinul CNAS nr. 617/_ . Aceasta echivalează cu nemotivarea în drept a deciziei de impunere.
De asemenea, decizia de impunerea nu face referiri, în ce privește temeiul de drept, la legile sus arătate, care sunt incidente în cauză.
In plus, art.119 Cod procedură fiscală vizează dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, iar nu dobânzile la pretinse sume, datorate bugetului.
În mod nelegal s-a apreciat prin decizia de soluționare a contestației că plata contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate nu este condiționată de încheierea unui contract de asigurare, susținându-se că încheierea contractului respectiv este consecutivă dobândirii calității de asigurat prin plata contribuției la fond.
În realitate, art.211 alin. l din Legea nr.95/2006 prevede obligativitatea încheierii contractului de asigurare, iar potrivit art.212 calitatea de asigurat se dovedește cu documentul justificativ eliberat de C. de A. .
Art.257 din aceeași lege, la care fac trimitere actele contestate În cauză, statuează că persoana asigurată are obligația de a plăti o contribuție bănească lunară pentru asigurări de sănătate, iar din dispozițiile art.209 alin.2 se deduce că pentru persoanele care desfășoară activități independente, obligația plății contribuției este subsecventă dobândirii calității de asigurat și, pe cale de consecință, încheierii contractului de asigurare. Or, o astfel de cerință privitoare la încheierea contractului nu a fost realizată în cauză.
În același sens sunt și dispozițiile art.29 și art.32 alin.4 din Ordinul CNAS nr.617/2007, care fac referire la persoanele fizice asigurate pe bază de contract de asigurare de sănătate.
Obligația de asigurare este obligație de a face și că singurul efect al neexecutării acesteia este că persoana neasigurată nu poate beneficia decât de pachetul minimal de servicii, așa cum este el definit în art.20l alin. l lit. e) din Legea nr.95/2006. În mod nelegal a apreciat tribunalul că plata contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate nu este condiționată de încheierea unui contract de asigurare, deși, din dispozițiile art.211 alin. l, art.2l2, art.257 și art.209 alin.2 din Legea nr.95/2006, precum și dispozițiile art.29 și art.34 alin.a ale Ordinului CNAS nr.617/2007, rezultă, dimpotrivă, că dobândirea calității de asigurat este condiționată de
Încheierea contractului de asigurare, doar în temeiul acestuia născându-se obligația plății contribuției.
Chiar dacă contractul încheiat cu pârâta este un contract de adeziune, el continuă să rămână un contract sinalagmatic și voința părților este definitorie pentru clauzele acestuia. Cum în speță nu a fost încheiat un contract de asigurare, intimata-pârâtă nu poate pretinde plata asigurării.
Prin întâmpinarea formulată (f. 44), pârâta C. DE A. DE S. A
J. C. a solicitat respingerea recursului, ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a Sentinței atacate.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Începând cu 2007, recurentul B. V. a realizat venituri din activități independente, mențiunea din decizia atacată cum că ar fi vizată perioada 2006-2011, fiind o simplă eroare atâta vreme cât contribuția și penalitățile au fost în realitate calculate doar începând cu anul 2007, în raport cu care termenul de prescripție de 5 ani nu este depășit.
Cu privire la pretinsele carențe de formă ale deciziei de impunere, Curtea reține că se regăsesc în actele atacate toate elementele obligatorii, iar eventuala lipsă a vreunuia dintre ele ar fi sancționată doar cu nulitatea relativă, sancțiune aplicabilă în dreptul fiscal spre deosebire de dreptul administrativ propriu-zis, recurentul nejustificând vreo vătămare.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și
subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 prevede obligația contribuabililor de a se asigura). Din această perspectivă, contribuția de asigurări sociale se datorează în considerarea materiei impozabile și nu a unor chestiuni legate de contribuabil, cum este încheierea formală a unui contract de asigurare, cum greșit pretinde reclamantul recurent. Calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 259 alin. 7 lit. b din Legea nr. 95/2006 persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completările ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura și constituie, totodată, temeiul legal pentru perceperea de accesorii, textul adresând prin el însuși și susținerile reclamantului privind accesoriile.
Art. 257 alin. 3 din Legea nr.95/2006 prevede în mod expres că persoanele care realizează în același timp venituri din salarii și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit au obligația plății contribuției asupra tuturor acestor venituri. Față de acest aspect, apărarea reclamantului recurent vizând existența deja a unui raport de asigurare derivând din contractul său de muncă devine fără relevanță.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 10555/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
A. | A. M. | S. | L. R. | A. | -I. | A. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.G.C.
