Decizia civilă nr. 2400/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2400/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D.
Judecător A. A. M. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. DE A. DE S. A J.
C., împotriva sentinței civile nr. 9572 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta P. B. R. H., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
Urmare a lipsei d-lui judecător L. U., întregirea completului s-a făcut prin participarea doamnei judecător M. A. A., conform procesului-verbal din data de_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă invocă din oficiu, ca motiv de ordine publică, motivul de modificare a hotărârii prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. Civ., tras din dispozițiile art. 205 și urm. C. pr. Fiscală, referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului declarat, inclusiv din perspectiva motivului de ordine publică invocat din oficiu.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9572 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. B. R. H. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. și în consecință:
S-au anulat deciziile de impunere nr.2. din_ pentru stabilirea contribuției datorate F.N.U.A.S.S. aferente anilor 2005-2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4312/2011 Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta P. B. R. H., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A
J. C. și a anulat deciziile de impunere nr.2. din_ pentru stabilirea contribuției datorate F.N.U.A.S.S. aferente anilor 2005-2009.
Prin decizia civilă nr. 1937/2012 s-a admis recursul declarat de C. de A. de
S. C. împotriva sentinței civile nr. 4312 din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C., care a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei Curtea de Apel a reținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este oportună sesizarea instanței competente în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de reclamant. Aceasta deoarece motivul reținut de
instanța de fond, respectiv acela că sesizarea instanței competente nu este oportună deoarece Curtea de Apel s-a pronunțat deja într-o altă cauză în sensul respingerii excepției, este neîntemeiat. Curtea a argumentat că efectele soluționării unei excepții se limitează la cauza în cadrul căreia respectiva excepție a fost ridicată.
Ca urmare a trimiterii spre rejudecare, ca urmare a indicațiilor cuprinse în decizia de casare, Curtea de Apel a fost sesizată cu excepția de nelegalitate a art. 35 din Normele metodologice aprobate prin ordinul nr. 617/2007 al Președintelui Casei Naționale de A. de S. . Prin sentința civilă nr. 409/_ Curtea de Apel C. a respins această excepție de nelegalitate.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat următoarele:
În cursul lunii aprilie 2010 reclamantului i s-a comunicat înștiințarea de plată cu privire la suma de 3817 lei, constând din 1870 lei contribuție FNUASS conform Legii nr.95/2006 și 1947 lei dobânzi și penalități, cu deciziile de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS aferente anilor 2005-2009.
Ca urmare a contestației formulate de reclamant, pârâta i-a comunicat reclamantului prin adresa nr.11356/_ că în situația în care nu va da curs
înștiințării de plată, va iniția procedura de executare silită în scopul recuperării creanței înregistrate. Pârâta și-a argumentat răspunsul prin prevederile art. 215, 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 259 alin. 7 lit. b și art. 305 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora reclamantul are obligația de a declara și de a vira contribuția la FNUASS. Pârâta a mai arătat că în urma faptului că reclamantul nu a depus declarația privind obligațiile de constituire și plată la acest fond, în conformitate cu prevederile art. 305 din Legea nr. 95/2006 au fost emise deciziile de impunere aferente perioadei 2005- 2009.
Cu privire la susținerile reclamantului referitoare la eroarea din cuprinsul înștiințării de plată, tribunalul a constatat că pârâta a recunoscut această eroare și a îndreptat-o prin adresa nr. 11356/_ .
Tribunalul a reținut că raportat la prevederile art.211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, sunt corecte susținerile reclamantului în sensul că el nu a avut calitate de asigurat. Instanța a constatat în context că pârâta nu a infirmat această susținere în sensul depunerii la dosar a contractului de asigurare încheiat, contract care generează drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.
În consecință având în vedere că potrivit art.257 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, revine persoanei asigurate, în speță, reclamantul nu are o astfel de obligație, întrucât el nu are calitatea de asigurat, după cum s-a reținut anterior.
Pe de altă parte, conform prev.art.209 alin.1 și 2 din Legea nr. 95/2006, "fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit in continuare fondul, este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi; constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, denumită in continuare contribuție, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse
- donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naționale de A. de
S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii";.
Deoarece reclamantul nu are niciuna din calitățile menționate de prevederile legale mai sus expuse, instanța a concluzionat că acesta nu are obligația plății contribuției la FNUASS.
În consecință, având în vedere că reclamantul nu a depus nicio declarație la sediul pârâtei pe baza căreia aceasta să poată stabili obligațiile de plată către FNUASS și nici nu a încheiat un contract de asigurare în temeiul căruia să datoreze sumele care i s-au imputat instanța a reținut că deciziile de impunere atacate sunt nelegale.
Având în vedere aspectele menționate, instanța a admis acțiunea reclamantului și a anulat deciziile de impunere nr.2. din_ pentru stabilirea contribuției datorate F.N.U.A.S.S. aferente anilor 2005-2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S. A
J. C.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta, în esență, că drepturile si obligatiile asiguratilor cat si a furnizorilor de servicii medicale sunt stabilite clar si exact in Legea 95/2006 si preluate de contractul dintre asigurat si C. de A. de S., personalizandu-l doar prin datele de identificare ale partilor. Nici o alta clauza nu poate fi stabilita intre parti, in afara celor deja stabilite de catre Legea 95/2006. Astfel acest contract devine mai degraba o evidenta administrativa, o recunoastere a partilor ca vointa lor este de a pune in practica normele stabilite prin Legea 95/2006.
Calitatea de asigurat categoric nu rezulta din semnarea unui astfel de contract ci din alte dispozitii prevazute in Legea 95/2006.
Din prevederile art. 208 alin. 3 rezulta ca asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar unul din principiile prin care se realizeaza obiectivele asigurarilor sociale de sanatate este prevazut la lit b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor lit e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
Analizand doar aceste doua principii rezulta faptul ca si in lipsa unor servicii medicale exista obligativitatea contributiei la fondul de sanatate.
Chiar Legea 500/2002 a finantelor publice arata la art. 2, pct 19. contributie - prelevare obligatorie a unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii.
3. Cu toate ca reclamantul nu a depus aceste declaratii desi asa cum a aratat in textele de lege mai sus mentionate avea obligatia sa o faca, dupa semnarea Protocolului incheiat intre CNAS si ANAF cu nr. P5282/26._ / 95896/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizeaza venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, etc, mentionat la art. 35 al Ordinului nr.617
/2007, CAS C. a fost abilitata sa emita Decizii de impunere privind obligatiile de plata la FNUASS, in baza informatiilor primite.
Deciziile constituie si instiintare de plata, de unde rezulta ca reclamantul a luat la cunostinta de cuantumul debitului si modul de calcul atat al contributiei cat si al accesoriilor datorate unde sunt detaliate scadentele, perioadele pentru care au fost stabilite si temeiul de fapt si de drept.
Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Aceste decizii de impunere reprezinta titlu de creanta si potrivit art.141, alin. 2 devin titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta.
Obligatia de plata se naste la data realizarii venitului iar reclamantul nu poate fi tinut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabila.
In drept s-au invocat prevederile Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, Ordinul 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, Codul de procedurea fiscala
Asupra recursului declarat în cauză, Curtea va reține că acesta este fondat, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.
212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală.
În nici un caz, nu se poate contesta direct în instanță decizia de impunere, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Or, în prezentul litigiu, Curtea constată că intimatul-reclamant PFA B. R. H. a solicitat, direct, în fața instanței de judecată, anularea deciziilor de impunere nr. 2.
/_ pentru stabilirea contribuției datorate FNUASS aferente anilor 2005-2009, fără a urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală.
În consecință, neurmând procedura obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 205 alin. 2, 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cererea reclamantului de anulare a deciziilor de impunere apare ca fiind inadmisibilă.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este fondat, sentința recurată fiind nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va dispune admiterea acestuia, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 9572 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Tribunalului C.
, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea formulată ca inadmisibilă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. | JUDECĂTOR, A. A. M. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: B. G. Z.
