Decizia civilă nr. 6288/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6288/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții A. J. PENTRU
P. ȘI I. S. C. și ANA B. -D. E. AL A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C., împotriva sentinței civile nr. 2396/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta S. M.
G., având ca obiect anulare act administrativ decizie inspecție socială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat Podaru O. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare dfe timbru, iar la dosar s- a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, raportat la motivele de recurs apreciază că se impune depunerea de către reclamanta intimată a declarațiilor de venit pentru anii 2010 și 2011, sens în care pune în vedere reprezentantului acesteia depunerea actelor mai sus enunțate.
Reprezentantul reclamantei intimată arată că deține asupra sa doar declarația de venit pentru anul 2010, emisă pe numele reclamantei - persoană fizică - iar pe asociația familială deține declarațiile de venit pe anii 2010 și 2011, pe care le depune la dosar.
Curtea se consideră lămurită, apreciind că păroba cu înscrisuri a fost administrată.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei intimată solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 12, alin. 2 din OUG nr.
148/2005, plata indemnizației se suspendă din ziua imediat următoare datei la care beneficiarul realizează venituri cu caracter profesional. Arată că indemnizația reclamantei nu a fost suspendată, astfel încât, reclamanta nu a trebuit să facă cerere pentru reluarea plății acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2396/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. M. G. în contradictoriu cu pârâții A. J. pentru P.
și I. | S. C. și D. ul E. | al A. | Naționale pentru P. și I. |
S. | C. . | ||
S-a anulat în parte Decizia nr. | 24/_ | de soluționare a contestației |
reclamantei.
S-a anulat Decizia nr. 1. emisă de pârâtă la data de_ privind constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului pentru perioada_ -_ .
S-a anulat în parte Decizia nr. 1. emisă de pârâtă la data de_, în ceea ce privește constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului pentru perioada_ -_ .
S-a menținut decizia în ceea ce privește constituirea debitului și recuperarea sumei aferente perioadei_ -_ .
S-a respins cererea de suspendare a executării deciziilor contestate.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.244,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Deciziile nr. 1. respectiv nr. 1. emise de A. J. pentru P. și I. S. C. la data de_ s-a constituit debitul și s-a decis recuperarea sumelor de 9.061 lei, respectiv 13.422 lei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului încasată de reclamanta S. M. G. pentru perioadele_ -_ și_ -_ (filele 8, 9).
Cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat contestației împotriva acestor decizii, înregistrată sub nr. 4414/_ (fila 10), respinsă prin Decizia nr. 24/_ (fila 11), iar acum solicită în contenciosul administrativ anularea deciziilor menționate.
Din întâmpinarea pârâtei rezultă că, la solicitarea Camerei de Conturi a
județului C., s-a procedat la suprapunerea bazei de date a pârâtei cu cea a Administrației Finanțelor P. e C. -N. și s-a constatat că în perioada_ -_ reclamanta figurează atât în calitate de beneficiară de indemnizație pentru creșterea copilului cât și cu venituri din activități independente (fila 53).
Potrivit art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, "Plata indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare
";, iar art. 21 permite emiterea unei decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit.
Pe de altă parte, însă, alin. 21
statuează că "Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru cresterea copilului, altele decat cele rezultate din desfasurarea efectiva a unei activitati profesionale
";.
Raportat la aceste dispoziții legale, reclamanta susține că nu a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, respectiv că nu a desfășurat efectiv o activitate profesională.
În conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ";Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub
care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca";.
Reclamanta a făcut parte împreună cu soțul ei S. Mihai din Asociația Familială S. M. G., având ca obiect principal de activitate activități de interpretare artistică și susține că din momentul în care a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului doar soțul său a continuat să desfășoare activitățile specifice obiectului de activitate al Asociației Familiale, fără ca reclamanta să fie implicată în vreun eveniment.
Chiar dacă reclamanta pretinde că veniturile declarate la organele fiscale, în baza contractelor încheiate de către AF S. M. G., au fost realizate din activitățile profesionale prestate exclusiv de către soțul său, declarațiile depuse în numele AF la finanțe indică realizarea de venituri și de către reclamantă, prin completarea unei cote de distribuire a venitului net al asociației în favoarea acesteia.
Pe cale de consecință și atâta vreme cât nu s-au rectificat aceste declarații, din punct de vedere fiscal reclamanta a realizat venituri supuse impozitului.
Pe de altă parte, faptul că Oficiul Registrului Comerțului a radiat Asociația Familiala S. M. G. începând cu data de_ deoarece aceasta nu și-a exercitat dreptul de opțiune în una din formele prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008 (fila 13) nu poate genera concluzia că reclamanta nu a realizat venituri profesionale, în condițiile în care chiar soțul ei (celălalt asociat) a declarat la Administrația Finanțelor P. e veniturile impozabile realizate de AF în anul 2010 și în anul 2011.
De asemenea, eventuala culpă a organului fiscal, care - susține reclamanta
- l-a constrâns pe soțul ei să declare cote de distribuire a venitului în favoarea ambilor asociați, neadmițând o cotă de 0% pentru unul și de 100% în favoarea celuilalt, ar putea fi valorificată de reclamantă în cadrul unei acțiuni directe împotriva AFP, având ca obiect repararea prejudiciului cauzat, iar nu în prezentul dosar.
Pe de altă parte, pentru a fi incident art. 12 alin. 21de exceptare de la suspendarea plății indemnizației pentru creșterea copilului, este necesar ca indemnizațiile încasate în aceeași perioadă să nu implice desfășurarea efectivă a unei activități profesionale.
Corelând suma realizată de reclamanta S. M. G. din activități independente în anul 2010 (indicată de DGFP C. ) cu chitanțele atașate în probațiune (filele 19-22) rezultă că Asociația Familiala S. M. G. a realizat venituri doar în luna decembrie 2010, iar nu și în restul anului 2010. Astfel, raportând cota de distribuire de 40% la suma totală rezultată din chitanțele menționate rezultă tocmai suma de 720 lei indicată de organul fiscal.
Apoi, pentru anul 2011 A. J. pentru P. și I. S. C. a ținut cont de venitul estimativ realizat din activități independente, însă reclamanta face dovada cu chitanțele depuse la dosar (filele 23-27) a faptului că doar în luna octombrie 2011
a realizat venituri impozabile din activitatea desfășurată de asociația familială.
Pentru a concluziona astfel, tribunalul a ținut cont și de faptul că ultima chitanță din decembrie 2010 are nr. 26, iar prima chitanță din octombrie 2011 are nr. imediat următor 27 (filele 22, 23), ceea ce exclude varianta ca reclamanta să nu fi atașat la dosar alte chitanțe.
Or, în luna octombrie 2011 reclamanta nu a mai încasat indemnizația lunară pentru creșterea copilului, întrucât acesta împlinise vârsta de 2 ani, astfel că pentru anul 2011 nu a cumulat indemnizația pentru creșterea copilului cu venituri din activități independente și nu poate fi, deci, obligată la restituirea indemnizațiilor.
Cât privește luna decembrie 2010, reclamanta susține că poate dovedi cu proba testimonială că nu a participat efectiv la activitățile contractate de AF, însă martorul B. Mihai audiat în cauză (fila 72) nu a participat efectiv la niciun eveniment din 2010 și cunoștea tocmai de la soțul reclamant ei faptul că doar el a desfășurat activitate în numele asociației familiale, motiv pentru care depoziția nu poate fi apreciată drept concludentă.
Pentru toate acestea, reținând și că art. 12 alin 2 din O.U.G. nr. 148/2005 stabilește că suspendarea plătii indemnizației pentru creșterea copilului intervine începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale, reclamanta poate fi obligată doar la restituirea sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului aferente perioadei_ -_ .
Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 12 din Ordonanța de Urgență impune o reacție imediată din partea pârâtei, prin suspendarea indemnizației începând cu ziua următoare celei în care persoana realizează venituri profesionale, reluarea plății drepturilor suspendate urmând a se face începând cu data depunerii cererii persoanei interesate. Reclamanta a fost privată de posibilitatea de a cere reluarea plății indemnizației datorită emiterii în mod direct a deciziilor de recuperare a sumelor, fără suspendarea propriu-zisă a plății lor; de aceea, recuperarea indemnizațiilor pentru tot restul perioadei (fără excluderea intervalelor menționate) ar echivala cu sancționarea reclamantei pentru o faptă care nu îi este imputabilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a admis în parte prezenta cerere și s-au anulat parțial deciziile emise, cu privire la recuperarea indemnizațiilor aferente perioadelor_ -_ și_ -_ .
În ceea ce privește cererea de sus pendare a execut ării deciziilor
contestate, tribunalul a respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. _";, iar motivele la care se face referire sunt cazul bine justificat și prevenirea unei pagube.
Potrivit definiției legale, sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ";, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil (art. 2 alin. 1 lit. t și ș din Legea nr. 554/2004).
De asemenea, fiind vorba despre un act administrativ fiscal, conform art. 215 alin.2 din O.G. nr. 92/2003, partea interesată are obligația de a depune o cauțiune în cuantumul stabilit de instanță, legea indicând doar nivelul maxim al acesteia.
Reclamanta a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 520,15 lei indicată în cursul procesului (fila 57).
De asemenea, dată fiind soluția asupra fondului cererii, este întrunită și cerința cazului bine justificat.
În schimb, condiția de prevenire a unei pagube iminente nu este îndeplinită în prezenta cauză, atâta vreme cât reclamanta nu a indicat prejudiciul material viitor și previzibil pe care îl va suferi dacă nu se dispune suspendarea executării actelor administrative, cu toate că în temeiul art. 129 alin. 1 teza finală și art. 1169 Cod civil, avea obligația să motiveze și să probeze solicitarea sa. Reclamanta era ținută să argumenteze și sub acest aspect cererea de suspendare a executării actului administrativ, fiind vorba despre o solicitare distinctă, supusă anumitor rigori legale, iar instanța fiind ținută să verifice cererea în limitele învestirii sale.
Din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului debitorului reprezintă o pagubă, dar raportarea valorii sumei contestate la veniturile reclamantei, necesară pentru a face proba disproporționalității dintre sumele care pot fi puse în executare silită și veniturile reclamantei, trebuia efectuată în baza unui probatoriu care în speță lipsește.
De aceea, s-a respins petitul de suspendare.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.244,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare aferente petitului principal, respectiv contravaloarea onorariului avocațial achitat de reclamantă (filele 73-74). Dată fiind soluția adoptată, complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, tribunalul a apreciat că se impune acordarea în întregime a onorariului de 1.240 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele ANA B. - D.
E. AL A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. și A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. .
Prin recursurile declarate de pârâtele ANA B. în calitate de director executiv al A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C.
și A. J. pentru plăți și I. S. C.
s-a solicitat sa se admită recursul declarat impotriva Sentinței civile nr.2396 din_ pronunțata de Tribunalul Cluj - Secția Mixta de Contencios Administrativ si Fiscal, de Conflicte de Munca si
Asigurări Sociale, in dosarul menționat mai sus si pe cale de consecința sa se modifice in parte sentința civila in sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat recurentele că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre temeinica si legala in totalitate, atâta timp cat pentru soluționarea cauzei a ținut cont doar de documentele depuse de reclamanta in favoarea sa, respectiv de chitanțele aferente lunii decembrie 2010 de la numărul 23 din data de_ pana la numărul 26 din data de_ .
Instanța de fond avea obligația de a stabili, in mod real, in ce perioada reclamanta a realizat venit profesional impozabil in anul 2010, solicitând acesteia sa depună toate chitanțele emise de A.F. S. M. G. aferente anului 2010 precum si declarația anuala privind veniturile realizate in anul 2010, intrucat suma de 720 lei declarata la Administrația Finanțelor P. e nu este neapărat suma efectiv realizata de asociația reclamantei in anul 2010, care se reflecta in Declarația anuala privind venitul realizat pentru anul 2010.
Venitul net efectiv realizat de asociația familiala AF S. M. G. aferent anului 2010 se reflecta in Declarația anuala privind veniturile realizate pe anul 2010, declarație care nu a fost depusa la dosarul cauzei.
De asemenea, si pentru anul 2011 reclamanta trebuia sa depună Declarația anuala privind veniturile profesionale realizate, eliberata de Administrația Finanțelor P. e C. .
Documentul depus de reclamanta la dosarul cauzei - Declarația nr.223 privind veniturile estimate pentru asociațiile fara personalitate juridica constituite intre persoane fizice, pentru anul 2009 care atesta ca venitul net estimat a fi realizat de A.F. S. M. G. de 2000 lei a fost declarat ca fiind distribuit, in mod legal, in procent de 100% pentru cel de-al doilea asociat, S. Mihai, identificat cu CNP 1., reclamanta având un procent de 0%, intrucat incepand cu data de_ intimata-reclamanta S. M. G. a beneficiat de dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului.
Aceeași modalitate de distribuire a veniturilor intre cei doi asociați ai asociației familiale trebuia respectata si in anii 2010 si 2011, caz in care reclamanta nu figura in evidenta Administrației Finanțelor P. e cu venituri profesionale impozabile.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art.12, alin.2 din OUG nr. 148/2005 privind suspendarea plații indemnizației incepand cu ziua următoare celei in care beneficiarul realizează venituri profesionale, precizează ca in prezenta speța nu s- a impus aplicarea acestor dispoziții legale la data emiterii deciziilor de debit contestate de intimata-reclamanta, intrucat la aceea data dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului a fost incetat de drept.
Prevederile art.12, alin.2 din OUG nr. 148/2005 se aplica, textual, in condițiile in care persoana beneficiara de indemnizația pentru creșterea copilului, in perioada acordării acestui drept, isi reia activitatea profesionala si comunica acest fapt primăriei, in termenul legal de 15 zile lucratoare, conform art.l4,alin.(l) din ordonanța.
In aceasta situație, dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului se va suspenda incepand cu ziua următoare celei in care persoana beneficiara de indemnizație realizează venituri impozabile, potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, cu modificările si completările ulterioare si comunica acest fapt primăriei de domiciliu, respectiv agenției teritoriale.
In prezenta cauza, dreptul la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, de la 2 la 3 ani incadrat in grad de handicap a fost suspendat incepand cu data de_, urmare a comunicării reluării activității profesionale de către reclamanta. La data de_ dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului a incetat de drept.
Prin urmare, la data de_, data constituirii deciziilor de debit nr. 1. si nr. 1., nu se mai putea pune problema suspendării plații indemnizației pentru creșterea copilului, ci s-a pus problema recuperării sumei incasate necuvenit cu titlu de indemnizația pentru creșterea copilului, in temeiul dispozițiilor art.21, alin.(l) din OUG nr. 148/2005, datorita faptului ca intimata- reclamanta a fost identificata la Administrația Finanțelor P. e C. cu venit profesional realizat in perioadele supuse verificărilor,_ -_ si_ -_
, perioade care s-au suprapus cu perioada in care a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului pana la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani.
Începand cu data de_ intimata-reclamanta a beneficiat de dreptul la stimulentul /lunar de 100 lei, ca urmare a reluării activității profesionale.
Prin urmare, concluzia instanței de fond ca intimata -reclamanta a fost privata de posibilitatea de a solicita reluarea plații indemnizației datorita emiterii in mod direct a deciziilor de recuperare a sumelor, fara suspendarea propriu-zisa a plații lor nu este legala.
In ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 1.244,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in contravaloarea taxei judiciare de timbru si a timbrelor judiciare aferente petitului principal, respectiv contravaloarea onorariului avocațial achitat de reclamanta, solicită anularea acestei obligații intrucat A. J. pentru P. si I. S. C. a acționat in îndeplinirea atribuțiilor legale reglementate de art.16, alin.(l), lit.m) din OUG nr.l 13/2011 si pentru a duce la indeplinire masurile stabilite de Camera de Conturi a județului
C., iar instanța de fond a menținut o parte din debitul constituit, prin urmare nu doar una dintre parti a căzut in pretenții.
Fata de motivele de fapt si de drept invocate, solicită sa se admită recursul declarat impotriva Sentinței Civile nr.2396/_ si sa se modifice in parte sentința civila pronunțata de instanța de fond, in sensul respingerii acțiunii reclamantei fata de directorul executiv al A. J. Pentru P. si I. S.
C. .
In drept, s-au invocat dispozițiile art.304 ind. 1; art.304,pct.9; art.312 alin.2; art.276 din Codul de Procedura Civila; Legea privind contenciosul administrativ nr.554/2004; art.14, art.21 din O.U.G. nr.148/2005 privind
susținerea familiei in vederea creșterii copilului, HGR nr.l025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005.
Reclamanta intimată S. M. G. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate - filele 14-17.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Consideră recurentele că în mod nelegal instanța de fond a admis în parte acțiunea intimatei S. M. G., în condițiile în care, la dosarul cauzei, nu existau documente care să reflecte cele reținute în considerentele sentinței recurate și, pe de altă parte, în lipsa înștiințării sale cu privire la veniturile pe care le-a realizat reclamanta, nu puteau fi aplicate dispozițiile art. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005, în sensul suspendării plății indemnizației.
Contrar susținerilor recurentelor, Curtea constată că instanța de fond, deși a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005 referitoare la obligația recurentelor de a emite decizia de suspendare a plății indemnizației imediat cu ziua imediat următoare celei în care reclamanta a realizat venituri profesionale, nu și-a fundamentat soluția de admitere în parte a acțiunii pe acest considerent, ci pe faptul că reclamanta a realizat venituri doar în luna decembrie 2010, astfel încât nu poate fi obligată decât la restituirea indemnizației aferente acestei luni.
La fel ca și instanța de fond, Curtea constată că, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv chitanțele aferente anului 2010, reclamanta S.
M. G. a realizat venituri doar în luna decembrie 2010 (filele 19-22). Astfel, cumulând sumele înscrise în chitanțele menționate anterior, care au fost emise doar în cursul lunii decembrie 2010, rezultă suma de 1.200 lei, sumă care apare
înscrisă și în declarația anuală de venit aferentă anului 2010.
În ceea ce privește anul 2011, rezultă din chitanțele aflate la filele 23-27 dosar fond (sumele înscrise în aceste chitanțe, cumulate, fiind de 1400 lei, astfel cum apare și pe declarația anuală de venit aferentă anului 2011) că veniturile aferente acestui an au fost realizate începând cu luna octombrie 2011, dată de la care reclamanta nu se mai afla în concediu pentru creșterea copilului, neîncasând nici o sumă cu titlu de indemnizație.
Prin urmare, Curtea constată, la fel ca și prima instanță, că în mod nelegal recurentele au dispus recuperarea sumelor încasate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioadele_ -_ și_ -_, în condițiile în care reclamanta a realizat venituri doar în luna decembrie 2010, impunându-se recuperarea indemnizației încasate doar în această lună.
Motivul de recurs vizând cheltuielile de judecata este nefondat cita vreme recurentele sunt in culpa procesuala, acestea opunându-se constant admiterii cererii.
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanta Curtea apreciaza ca acest cuantum corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constind in redactarea si sustinerea actiunii .
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, le va respinge.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate la plat, în favoarea intimatei S. M. G., a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului, respectiv contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursurile declarate de A. J. PENTRU P. ȘI I. S.
C. și ANA B. - D. E. AL A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. ,
împotriva sentinței civile nr. 2396/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimatei S. M. G. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, R. -R. D. | Judecător, L. U. | Judecător, M. D. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. C.
