Decizia civilă nr. 11214/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11214/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G.
JUDECĂTORI: S. L. R.
R. -R. D. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursurile declarate de recurenții-pârâți SC H. & H. S., P. M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.12509 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. M., A. A., având ca obiect anulare act administrativ autorizație de construire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 12509 din 6 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. - SECȚIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A. M., domiciliată în C. -N., str.Tășnad nr.7, ap.41, jud.C. și A. A., domiciliat în C. -N., str.Parâng nr.5, ap.39, jud.C. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N., cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C. și SC H. & H. S., cu sediul în C.
-N., B-dul E. nr.45, et.2, ap.5, jud.C. și in consecință:
S-a dispus anularea autorizației de construire nr.167/_ emisă de pârâtul P. Municipiul C. -N. în beneficiul pârâtei SC H. & H. S., prin care au fost autorizate lucrările de "imobil multifuncțional pentru comerț, servicii si locuințe"; la adresa C. -N., str. Agricultorilor nr. 1.
Pârâții au fost obligați la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții A. M. și A. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N. și SC H. & H. S., au solicitat anularea autorizației de construire nr.167/_, prin care au fost autorizate lucrările de
"imobil multifuncțional pentru servicii și locuințe"; situat în C. -N., str.Agricultorilor nr.1, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că lucrările de construcții la adresa susmenționată au fost autorizate prin A.C. nr.167/_, astfel că au formulat plângerea prealabilă iar prin răspunsul nr.216818/43/_ li s-a comunicat că se refuză revocarea actului atacat.
Reclamanții au mai arătat că terenul în suprafață de 3424 mp înscris în CF
2. (nr. CF vechi 20328 C. ), nr.top.21590/1 are ca proprietar tabular pe
numitul A. Flaviu, antecesorul lor și că la imobilul susmenționat s-au formulat notificări și cereri in baza Legii nr.10/2001, cauza fiind pe rolul Tribunalului C., având dosar nr._ iar potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, etc. terenurilor cu privire la care s-au formulat notificări/cereri până la soluționarea procedurilor administrative a litigiilor.
De asemenea, au susținut că au drepturile prevăzute de lege cu privire la aceste imobile, având cu prioritate dreptul la restituirea în natură iar terenul afectat de construcții și amenajări este în suprafață de 5110 mp, pârâta de rd.2 neavând un drept de proprietate asupra unei părți a acestui teren, peste 600 mp din teren fiind indisponibilizat prin demersurile reclamanților efectuate în baza Legii nr.10/2001.
Reclamanții au învederat că în favoarea SC Transilvania Construct SA a fost eliberat certificatul de atestare al dreptului de proprietate nr.0039, care este nelegal și nu cuprinde și terenul asupra cărora reclamanții sunt îndreptățiți. Cu toate acestea, documentațiile cadastrale au fost realizate greșite, astfel încât s-au suprapus, fără temei, topograficelor terenului asupra căruia sunt îndreptățiți.
Reclamanții au apreciat că autorizația de construire atribuie un drept de construire asupra unui teren, în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legii speciale și se poate constata vătămarea unor drepturi subiective prin emiterea actului administrativ atacat prin care au fost realizate lucrări de construire.
Prin precizare de acțiune, reclamanții au arătat că autorizația de construire a cărei anulare se solicită vizează imobilele înscrise în CF 2. C., menționându-se faptul inițial imobilele au fost înscrise în CF 1. C., nr.top.21594/4/2, nr.cad.6972/2, CF 1. C., nr.top.21594/4/3, nr. cad. 11098 și CF 1. C., nr.top.21594/4/4, nr. cad. 11097, sistate și transcrise în CF 2. C., CF 2. C., CF 2. C., CF 2. C. și CF 2. C. .
S-a mai arătat că imobilele au fost alipite, operând sistarea acestor cărți funciare și transcrise în CF 2. C. .
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. M. C. -N., a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și cea a lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate iar autoritatea locală este ținută să își îndeplinească prerogativele stabilite de lege și să emită autorizații de construire ori de câte ori cererile persoanelor interesate îndeplinesc exigențele normelor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate de ordin general invocate de reclamanți, pârâtul a arătat că aceștia nu aduc critici concrete referitor la aceste aspecte, astfel că nu poate formula apărări față de aceste aspecte.
Prin note de ședință,( f 52 vol II) reclamanții au arătat că potrivit constatărilor expertului, porțiunea de 297 mp înscrisă in CF 1. C. -N., nr.top.21594/4/2, nr. cad. 6972/2, porțiunea de 293 mp înscrisă în CF 1. C.
-N., nr.top.21594/4/4/3, nr.cad. 11098, porțiunea de 33 mp înscrisă in CF 1.
C. -N., nr.top.21594/4/4/4, nr.cad. 11097 ale pârâtei SC H. & H. S., se suprapun faptic peste terenul proprietatea lor, deși certificatul de atestare în baza căruia SC Transilvania Construct a dobândit dreptul de proprietate nu cuprinde și terenul proprietatea lor, raportat la susținerile pârâtului de rd.1, este evident interesul reclamanților în prezenta cauză.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de_, pârâta SC H. &
H. S., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că reclamanții nu au nici calitate procesuală activă și nici interes pentru a formula acțiune.
Prin încheierea de ședință din data de_, instanța a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul P. M.
C. -N., raportat la constatările expertului din expertiza efectuată în dosar nr._, pe care le consideră concludente soluționării prezentei cauze.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin autorizația de construire nr.167/_ au fost autorizate lucrările pentru "imobil multifuncțional pentru comerț, servicii și locuințe"; situat în C. -N.
, str. Agricultorilor nr.1, CF 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., CF 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., CF 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., CF 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., CF 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., CF 2., provenită din conversia de pe hârtie a CF 1., nr. topo 21594/_ 4/_ 4/_ 4/4/4, cad._ /2.
Cu privire la această autorizație reclamanții au formulat plângere prealabilă, iar prin răspunsul nr. 216818/43/_ li s-a comunicat că se refuză revocarea actului atacat pe considerentul că autorizația de construire nu este emisă pentru terenul înscris în CF 20328 nr. topo 21590/1.
Reclamanții, pentru terenul în suprafață de 3424 mp înscris in CF 2. (nr. CF vechi 20328 C. ), vechiul nr.top.21590, care are ca proprietar tabular pe numitul A. Flaviu, antecesorul lor, au formulat notificări și cereri în baza Legii nr.10/2001, procedurile de restituire fiind în curs de derulare ( dos._, conexat la dosar_, dosar_ ) - f 10-17.
În cursul derulării acestor proceduri, efectuate și în dosar_ s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie de către exp. I. M. iar potrivit constatărilor expertului a reieșit că porțiunea de 297 mp înscrisă in CF 1. C. -N., nr.top.21594/4/2, nr. cad. 6972/2, porțiunea de 293 mp înscrisă în CF 1. C. -N., nr.top.21594/4/4/3, nr.cad. 11098, porțiunea de 33 mp înscrisă in CF 1. C. -N., nr.top.21594/4/4/4, nr. cad. 11097 ale pârâtei SC H. & H. S., ( dobândit de către aceasta de la SC IARA Impex S., iar aceasta de la SC Transilvania Construct SA ) se suprapun faptic peste terenul proprietatea reclamanților, deși certificatul de atestare în baza căruia SC Transilvania Construct a dobândit dreptul de proprietate nu cuprinde și terenul proprietatea lor.( f 53-66 vol II).
În condițiile în care suprafața de 623 mp ( 297+293+33 mp) din terenul pentru care a fost emisă AC 167/2011 este revendicată de către reclamanți în temeiul Legii 10/2001, în speță devin incidente dispozițiile art. 21 al. 5 din Legea 10/2001 conform căruia (5) "Sub sanctiunea nulitatii absolute, pana la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice inchiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi.";
În raport de acest text de lege instanța a apreciat că suprafața de 623 mp din terenul pentru care s-a emis AC contestată este indisponibilizată ca urmare a demersurilor efectuate de reclamanți în baza Legii 10/2001, motiv pentru care aceștia se pot considera vătămați în drepturile lor subiective în sensul cerut de art. 1 din Legea 554/2004 prin emiterea autorizației de construire contestate .
Prin urmare, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 s-a admis acțiunea reclamanților și s-a dispus anularea autorizației de construire nr.167/_ emisă de pârâtul P. Municipiul C. -N. prin care au fost autorizate lucrările de "imobil multifuncțional pentru servicii si locuințe"; la adresa C. -N., str. Agricultorilor nr. 1.
În temeiul art. 274 C.pr.civ s-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecata în favoarea reclamanților, reprezentând onorariu avocațial ( f 90).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul P. M.
C. N. - E. BOC și pârâtul SC H. & H. S. .
P. M. C. -N. - E. BOC
recurează și Încheierea din ședința publică din data de_ a Tribunalului C., prin care s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsa de interes a acestora, raportat la constatările expertului din expertiza tehnică efectuată în dosar nr._
.
Prima recurentă P. M. C. -N. - E. BOC solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și a Încheirii menționate cu consecința respingerii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în principal, pe cale de excepții și în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin Sentința civilă nr. 12509/2013 s-a admis acțiunea promovată de reclamanții A. M. și A. A. și s-a dispus anularea Autorizației de construire nr.167/_ emisă în favoarea pârâtei SC H. &H. S., cu cheltuielile judecată. Prin încheierea de ședință din data de 24 Mai 2013 s-au respins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active invocate de către pârâtul P. municipiului C. -N. .
S-a reținut în esență instanța de fond faptul că parte din terenul pentru care s-a emis Autorizația de construire nr. 167/2011 se suprapune peste terenul revendicat de reclamanți în temeiul legii nr. 10/2001, conform unui raport de expertiză administrat în dosar nr._ .
Din aceste considerente, a apreciat instanța de fond, pe de o parte, că reclamanții au interes și calitate procesuală activă în a promova cerere de anularea AC nr. 167/2011, iar pe de altă parte, a apreciat instanța de fond faptul că, în situația în care s-a emis autorizație de construire pe un teren revendicat, în cauză devin incidente dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Critică hotărârile instanței de fond pentru motive de nelegalitate
Instanța a omis să analizeze apărările furnizate de instituția recurentă, limitându-se la a le aminti extrem de succint își la un mod general, fără să argumenteze care sunt motivele pentru care sunt înlăturate aceste apărări.
De asemenea, în analiza excepțiilor invocate, instanța s-a folosit de un înscris - expertiză topografică — depus de reclamanți într-un dosar în care instituția pârâtă nu este parte procesuală - dosar nr._, și asupra căruia nu au avut posibilitatea să formulăm eventuale obiecțiuni.
Se mai critică și sumara motivare a instanței de fond, care se rezumă doar la a afirma că sunt incidente în cauză prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că o parte din terenul pentru care s-a eliberat autorizația de construire se suprapune faptic peste un teren revendicat.
Față de cele reținute, ase arată că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii.
1.In primul rând, se arată faptul că documentația nr. 17949/_ în baza căreia s-a emis autorizația de construire nr. 167/_ contestată are la bază planul de situație vizat de cadastru cu delimitarea corpului de proprietate, cu materializarea punctelor de contur și înscrierea suprafeței luată în calcul de 5110 mp care corespunde cu cărțile funciare prezentate ca fiind proprietatea SC
H. &H. S. .
Autorizația de construire nr.167/_ nu autorizează efectuarea de lucrări de construire pe terenul identificat în CF 2. (nr. CF vechi 20328 C. ) nr. top 21590/1 așa cum s-a susținut prin acțiunea introductivă.
Potrivit autorizației de construire, aceasta s-a eliberat pentru executarea lucrărilor de construire pentru "IMOBIL MULTIFUNCȚI. AL PENTRU COMERȚ, SERVICII ȘI LOCUINȚ_ RTAMENTE cu regimul de înălțime S+P+10E; ÎMPREJMUIRE și AMENAJĂRI EXTERIOARE cu realizarea și a 65 de locuri de parcare în incintă și 100 locuri de parcare în garajul subteran ".
Lucrările urmau să se execute pe imobilul - teren și construcții - situat în localitatea C. -N., str.Agricultorilor, nr.1, Cartea funciară nr. 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. ), 2.
(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1.
), nr. top 21594/_ 4/_ 4/_ 4/4/4, cad._ /2.
Aspectul că o parte din terenul revendicat s-ar suprapune faptic (și nu scriptic) peste terenul ce face obiectul autorizației de construire atacate nu este de natură să aducă actul administrativ în sfera nelegalului.
Autorizația de construire nr. 167/2011 a fost emisă în condiții de legalitate, cu respectarea documentațiilor depuse de către beneficiar și în prezența actelor care făceau dovada proprietății asupra imobilului în cauză.
Faptul că o porțiune de teren este revendicată nu conferă acestui imobil automat calitatea de imobil restituit, câtă vreme litigiile ce se poartă cu privire la retrocedare nu sunt finalizate nici până în prezent.
Referitor la problematica incidenței art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, se apreciază că instanța de fond a dat o interpretare greșită acestui articol, adăugând practic la lege.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001:
"Sub sancțiunea nulității absolute, pana la soluționarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea in participațiune, ipotecarea, locuțiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere in beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi."
Așa cum este ușor de observat, nu rezultă din textul enunțat mai sus interdicția de emitere a autorizațiilor de construire pentru imobilele care fac obiectul unor revendicări.
Se susține aceasta cu atât mai mult cu cât textul legal enumera concret care sunt interdicțiile în ceea ce privește bunul revendicat și nu lasă loc de interpretare sau adăugare.
În al doilea rând, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991. Potrivit acestui text de lege:
"Autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul - teren și/sau construcții -, responsabilitatea aparținând solicitantului."
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991:
"(1) Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente: a) certificatul de urbanism; b)dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
c)documentația tehnică -D.T.; d) avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia; Litera e) a alin. (1) al art. 7 a fost abrogată de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 261 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 493 din 16 iulie 2009, care modifică pct. 11 al art. I din ORDON. ȚA DE URGENȚĂ nr. 214 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 847 din16 decembrie 2008, f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire."
În acest sens, autoritatea îndrituită cu emiterea acestor acte administrative este obligată să emită autorizația de construire dacă solicitantul îndeplinește condițiile de autorizare prevăzute de normele legale evidențiate mai sus.
Față de prevederile art.7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991 s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 14/2007 cu ocazia judecării excepției de neconstitutionalitate ce a fost ridicată în Dosarul nr. 18742/3/CA/2006 al Tribunalului București - Secția a VUI-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. Astfel, reține Curtea următoarele: "în legătură cu susținerile privind încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constată că textul criticat nu este de natură să îngrădească dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile menite să le asigure acest drept. Aceasta, deoarece autorizația de construire emisă de autoritatea administrației publice, sub rezerva lipsei responsabilității pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, este supusă controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ. Așadar, critica referitoare la contradicția cu prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) nu poate fi reținută.
De asemenea, nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 44 alin.(l) și art. 136 alin. (5) din Constituție, întrucât emiterea autorizației de construire după îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lese nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate, în măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor legale, titularul dreptului va suporta sancțiunile stabilite prin lese. Totodată, invocarea în sprijinul acestor susțineri a Cauzei V. scu împotriva României, 1998, care are ca obiect nelegalitatea confiscării unor bunuri proprietatea reclamantului, nu are relevanță în prezentul dosar, prin care se solicită "rectificarea cadastrală a proprietății", "stabilirea corectă a granițelor terenurilor" și, în mod corespunzător, anularea autorizației de construire emise de Primăria Sectorului 1, până la soluționarea definitivă a litigiului.
Cu referire la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 52, Curtea a constatat că legea criticată prevede suficiente garanții în vederea asigurării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prin reglementarea, în cuprinsul art. 12 din aceeași lese, a posibilității de anulare de către instanțele de contencios administrativ a autorizațiilor de construire emise cu încălcarea prevederilor legale. Așa fiind, și această critică urmează a fi înlăturată.
In sfârșit. Curtea a constatat că, prin cuprinsul lor, dispozițiile art.7 alin.(9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 nu restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale, astfel că nici raportarea criticii la art. 53 din Constituție nu poate fi reținută."
Aceleași opinii referitoare la lipsa răspunderii autorității locale în aceste situații și chiar obligația autorității locale de a emite actul administrativ se regăsesc și în jurisprudența instanțelor judecătorești din România (în acest sens, amintim Decizia civilă nr. 426/2008 a Curții de Apel Bacău).
Potrivit acestei hotărâri judecătorești, refuzul instituției primarului în speță de a emite autorizație de construire ca urmare a existenței unor notificări și litigii cu privire la respectivul teren a fost apreciat de instanță ca fiind exprimat cu exces de putere, având în vedere concluzia privind neincidența dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Se mai arată că, instanța de fond a reținut că suprafața de 623 mp din terenul pentru care s-a emis AC contestată este indisponibilizată ca urmare a demersurilor efectuate de intimații - reclamanți în temeiul Legii nr.10/2001 însă a omis instanța de fond să constate că în situația acestui teren autoritatea locală nici măcar nu are calitatea de unitate deținătoare a respectivului teren, astfel că nu ar putea soluționa o eventuală notificare ce ar viza terenul SC H. &H. S. .
Recurenta mai arată că, asupra acelui teren nu este declanșată față de instituția primarului nicio procedură administrativă de restituire, ori textul art. 21 alin. 5 se referă la interdicții până la soluționarea procedurilor administrative.
Se mai critică, opinia instanței de fond (pe care o deduce din modalitatea în care a evidențiat anumite interdicții din textul art. 21 alin. 5 prin îngroșarea textului) că emiterea unei autorizații de construire echivalează cu schimbarea de destinație a unui teren sau grevarea acestuia.
Se consideră că enumerarea legiuitorului este limitativă și strictă, iar atâta vreme cât legiuitorul nu a inclus în mod expres și emiterea autorizațiilor de construire ca interdicție expresă în textul legal, nici instanța nu trebuia să adauge prin hotărâre la 0 textul de lege.
Mai mult, emiterea unei autorizații de construire nu reprezintă altceva decât exercitarea unui proprietar de imobil a dreptului de a construi și totodată îndeplinirea obligației autorității locale care îi incumbă potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991.
Dacă, în baza autorizației de construire, intimata va edifica/a edificat construcția pe terenul a cărui posesie și/sau proprietate s-ar putea să o piardă, va face acest lucru pe riscul său, fară ca emitentul autorizației să fie ținut a răspunde de prejudiciile care îi vor fi cauzate reclamantei de terții cu care s-ar afla în litigiu.
Concluzia recurentei, ce rezultă din aspectele invocate mai sus este că autoritatea locală este ținută să își îndeplinească prerogativele stabilite de lege și să emită autorizații de construire ori de câte ori cererile persoanelor interesate îndeplinesc exigențele normelor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Recurentul pârât SC H. & H. S.
solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea hotărârii judecătorești și respingerea acțiunii formulate de către reclamanți; în secundar casarea cu trimitere spre rejudecare; în terțiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii, respectiv anularea parțială a Autorizației de construire pentru suprafața de teren de 623 mp revendicată de către reclamanți; cu cheltuieli de judecată în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin sentința civilă nr.12509/2013 din data de 6 sept. 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții A. M. și
A. A. și în consecință s-a dispus anularea autorizației de construire nr. 167/_ emisă de P. mun. C. -N. în beneficiul pârâtei S.C. H. & H. S.R.L., prin care au fost autorizate lucrările de "imobil multifuncțional pentru comerț, servicii și locuințe" al adresa C. -N., str. Agricultorilor, nr. 1, cu obligarea pârâților la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților. în motivare instanța a reținut faptul că reclamanții au formulat notificări și cereri în baza Legii nr. 10/2001, procedurile de restituire fiind în curs de derulare (dosarele nr._, conexat la dosar_, dosar_ ). în cursul acestor proceduri s-a efectuat un raport de expertiză din care a rezultat că
porțiunea de 297 mp înscrisă în CF 1. C. -N., nr. top. 21594/4/2, nr. cad. 6972/2, porțiunea de 293 mp înscrisă în CF 1. C. -N., nr. top. 21594/4/4/3, nr. cad. 11098, porțiunea de 33 mp înscrisă în CF 1. C. -N., nr. top. 21594/4/4/4, nr. cad. 11097 al pârâtei S.C. H. & H. S.R.L., dobândit de către aceasta de la S.C. IARĂ IMPEX S.R.L., iar de aceasta de la S.C. Transilvania Construct SA, se suprapun faptic peste terenul proprietatea reclamanților, deși certificatul de atestare în baza căruia S.C. Transilvania Construct S.A. a dobândit dreptul de proprietate nu cuprinde și terenul proprietatea lor. în condițiile în care suprafața de teren de 623 mp din terenul pentru care a fost emisă AC 167/2011 este revendicată de către reclamanți sunt incidente în speță dispozițiile art. 21 al. 5 din Legea 10/2001, în raport cu care sunt vătămate drepturile subiective ale
0 reclamanților.
Se apreciază că hotărârea instanței ca fiind netemeinică și nelegală, în temeiul prevederilor art. 304 și 304 indice 1 C. pr. civ.. pentru considerentele pe care le va expune mai jos.
Instanța și-a pronunțat soluția bazându-se exclusiv pe raportul de expertiză depus la dosarul cauzei de către reclamanți. Din punct de vedere procedural vorbim despre o probă ce nu a fost efectuată în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză încălcându-se așadar un principiu esențial prevăzut de procedura civilă. Subscrisa pârâtă a arătat că nu este de acord cu această probă care nu îi poate fi opozabilă, din moment ce în dosarul în care s-a efectuat acest raport subscrisa nu este parte, nu a fost vreodată citată, iar expertiza nu a fost efectuată și în prezența noastră pentru a avea posibilitatea de a se apăra. A subliniat toate aceste aspecte în notele depuse în data din 22 febr. 2013, în contextul în care pârâta nu fusese citată legal până la acel termen de judecată.
Altfel, dacă hotărârea rămâne în forma care a fost pronunțată de către instanța de fond, se încalcă dreptul nostru de proprietate și toate atributele aferente acestuia, de care nu au cum să dispună, fără nici un fel de justificare juridică pertinentă și corectă.
Oricum, trebuie subliniat faptul că suprafața pentru care se identifică de către domnul expert M. o suprapunere, este o suprafață de teren care are un topografic diferit, dezmembrat din cel inițial, iar în teren suprafața respectivă nu este construită.
În probațiune depun contractul de vânzare-cumpărare prin care am dobândit dreptul de proprietate, decizie de speță a Tribunalului C. .
Intimata reclamantă A. M. a depus întâmpinare
la dosarul cauzei la fila 13 prin care solicită respingerea recursurilor declarate în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că nu pot fi primite susținerile pârâtelor recurente potrivit cărora emiterea autorizației de construire nu ar fi condiționată de existența dreptului real asupra terenului asupra căruia se încuviințează efectuarea lucrărilor de construire.
Chiar dacă art. 7 al 9 Legea 50/1991 prevede lipsa unei responsabilități a autorității emitente pentru eventualele prejudicii create de existența la momentul emiterii a unor litigii privind imobilul, acesta prevedere legală nu va putea fi
interpretată în sensul propus de recurentele pârâte, adică în sensul că autorizația de construire s-ar putea emite cu desocotirea drepturilor asupra terenului.
Nici faptul că legiuitorul a prevăzut soluționarea emiterilor cererilor de eliberare a Ac în termen de 30 zile nu poate fi reținută ca fiind o împrejurare de natură a obliga sau justifica ca autoritatea emitentă să emită actul fără verificarea legalității cererii și a îndreptățirii solicitantului de a beneficia de actul solicitat.
Legea 50/1991 prevede expres că pentru a fi eliberată autorizația de construire solicitantul trebuie să dovedească dreptul real asupra terenului. Astfel art. 1. Legea 50/1991 al (1) "Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil...."; potrivit Anexei 2 la Legea 50/1991 - Definirea unor termeni utilizați de lege dreptul de execuție a lucrărilor de construcții este definit ca "Dreptul asupra construcției și/sau terenului care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire/desființare" iar potrivit art.26 lit.i) Legea 50/1991 emiterea de autorizații de construire/desființare în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizația de construire/desființare se constituie în infracțiune sau contravenție.
Potrivit art.311Legea 350/2001 și Anexa legii 50/1991, dreptul de construire se atribuie, iar autorizația emisă în acest scop trebuie să aibă în vedere și să se grefeze, pe de o parte pe existența unui drept care înglobează dreptul de a construi, iar pe de altă parte trebuie să respecte și să nu încalce drepturile legitime ale celorlalte persoane.
De altfel chiar trimiterile realizate de către recurentul Primar la Decizia 14/2007 a Curții Constituționale vine să confirme că a fost apreciat constituțional art.7 pct 9 legea 50/1991 justificat tocmai de posibilitatea și caracterul efectiv al unui control de legalitate al actului administrativ realizat în cadrul contenciosului administrativ, astfel putând fi sancționată eventuala
încălcare a drepturilor altor persoane.
Pe de altă parte potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, etc. terenurilor cu privire la care s-au formulat notificări/cereri până la soluționarea procedurilor administrative și a litigiilor.
Reclamanții au drepturile prevăzute de lege cu privire la aceste imobile, având cu prioritate dreptul la restituirea în natură, acest teren aparținând antecesorului nostru.
Se mai menționează faptul că, o suprafață de 623 mp. din terenul asupra căruia reclamanții au drept și care face obiectul procedurilor reglementate de legea specială 10/2001 este afectată de lucrările de construcții autorizate deși art. 21 al. 5 Legea 10/2001 prevede expres "Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi. "
In considerarea dispozițiilor legii speciale se poate constata vătămarea unor drepturi subiective ale subsemnaților reclamanți prin emiterea actului administrativ prin care au fost realizate lucrări de construire în disprețul drepturilor reclamanților.
Nu pot fi primite susținerile pârâtelor recurente potrivit cărora o autorizație de construire emisă asupra terenului ce face obiectul procedurilor prevăzute de Legea 10/2001 nu se încadrează între actele lovite de nulitate potrivit art. 21 al 5 Legea 10/2001.
Se mai arată că, este fără îndoială că autorizația de construire conferă dreptul de a construi, ceea ce se traduce atât în schimbarea destinației terenului dintr-un teren pentru construcții într-un teren construit dar și nașterea unor drepturi asupra terenului/proprietarului acestuia, fiind vorba de o grevare a
bunului mobil cu drepturile născute din încorporarea materialelor în sol și edificarea unor construcții. 3.
In favoarea SC Transilvania Construct SA a fost eliberat un certificat atestare drept de proprietate (CJ nr. 0039), certificat care nu cuprinde și terenul asupra cărora reclamanții sunt îndreptățiți.
Cu toate acestea documentațiile cadastrale întocmite au fost realizate greșit astfel încât s-au suprapus, fără temei, topograficelor terenului asupra căruia suntem îndreptățiți.
Contrar susținerilor recurentei H. &H. reclamanta a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC Transilvania Construct SA, cererea făcând obiectul dosarului_ .
In acest dosar s-a stabilită că porțiunea de 297 mp. înscrisă în CF 1. C.
-N., nr. topo 21594/4/2, nr. cad 6972/2; porțiunea de 293 mp. înscrisă în CF 1. C. -N., nr. topo 21594/4/4/3, nr. cad 11098; porțiunea de 33 mp. înscrisă în CF 1. C. -N., nr. topo 21594/4/4, nr. cad 11097 ale pârtei SC H.
& H. S. (dobândit de către acesta de la SC IARĂ IMPEX S. și de către acesta din urmă societate de la SC Transilvania Construct SA) se suprapun faptic peste terenul proprietatea subsemnaților deși certificatul de atestare în baza căruia SC Transilvania Construct SA a dobândit dreptul de proprietate nu cuprinde și terenul proprietatea subsemnaților.
Cu alte cuvinte s-a stabilit că societății Transilvania Construcții SA nu i-a fost constituit niciun drept prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut antecesorilor acestora și cu toate acestea documentațiile cadastrale au fost întocmite astfel încât în favoarea acestei societăți apare ca existând un drept asupra terenurilor noastre. Implicit autorizația de construire, fiind grefată pe documentații cadastrale ce faptic se suprapun peste terenuri învecinate, conferă dreptul de a construi pe terenuri ce nu aparțin beneficiarei AC, pe terenurile revendicate de către subsemnații.
Acesta chestiune a intrat în puterea lucrului judecat (inexistența unui drept conferit de certificatul de atestare asupra terenurilor revendicate și ocuparea doar faptică, fără drept a terenului revendicat) acesta fiind motivul determinant pentru care a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților în a solicita anularea certificatului de atestare emis în favoarea SC Transilvania Construcții SA (dosarului_ ).
In condițiile amintite anterior devine evident că în realitate autorizația de construire atribuie un drept de construire asupra unui teren, în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legii speciale, în disprețul drepturilor noastre asupra unei părți a acestui teren.
In ceea ce privește motivul de recurs prin care recurenta H. &H. solicită modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul anulării doar în parte a Autorizației de construire apreciem că o astfel de soluție este inadmisibilă.
Actul administrativ a căruia anulare am solicitat-o are un caracter unitar. Potrivit legii DTAC care a stat la baza emiterii AC face parte integrantă din acesta autorizație, întreaga activitate de verificare a documentației în vederea emiterii autorizației de construire, precum și toate avizele emise s-au raportat la o anumită suprafață de teren.
Așa fiind se apreciază că autorizația de construire are un caracter unitar și nu se poate imagina o soluție de anulare în parte a autorizației de construire, conținutul acesteia neputând fi scindat. In acest sens este suficient să aibă în vedere spre exemplu împrejurarea că indicii urbanistici se calculează prin raportare la suprafața terenului asupra căruia se emite autorizația de construire.
Recurentul-pârât S.C. H. & H. S.R.L.,
a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtul P. M. C. -N. .
În motivele întâmpinării se arată că prin recursul formulat s-a solicitat modificarea hotărârii, în principal pe excepția lipsei de interes și a calității procesuale active și în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Se arată instanței că și poziția procesuală a subscrisei este similară cu cea a recurentului P. mun. C. -N. și solicită instanței a dispune admiterea celor două excepții invocate de către pârât, respectiv excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, respectiv respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Similar recurentului primarul municipiului C. -N. și pârâta recurentă
S.C. H. & H. S.R.L
a invocat faptul că instanța s-a pronunțat asupra problemei aduse în speță bazându-se exclusiv pe un raport de expertiză efectuat într-un alt dosar în care pârâta nu a fost parte și față de care nu a avut cum să formuleze obiecțiuni, fiind vorba despre o probă ce nu a fost administrată în contradictoriu cu aceasta.
Instanța a încălcat astfel principiul contradictorialității, unul dintre principiile de bază ale procedurii civile, încălcând inclusiv dreptul la apărare al părților. Deși a arătat că acest raport de expertiză nu le este opozabil și că nu înțeleg să și-l însușească, instanța de fond a ignorat pur și simplu aceste aspecte. S-a arătat de recurent, că autorizația de construire nr. 50 NU este emisă pentru terenul revendicat de către reclamant, prin urmare nu există niciun motiv pentru anularea actului administrativ. Instanța trebuia să verifice aceste aspecte pentru că o eventuală suprapunere faptică nu are relevanță pentru situația
juridică a autorizației.
Se apreciază că și cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat. Așa cum
s-a arătat la rândul acesteia, din coroborarea celor două articole invocate - art. 21 al. 5 din Legea 10/2001 și art. 7 al. 1 și 9 din Legea 50/1991 - nu există nicio legătură între cererea de revendicare întemeiată pe Legea 10/2001 și emiterea autorizației de construire, legiuitorul abrogând în mod expres prevederile art. 7 al. 1 lit. e) din 60 Legea 50/1991.
Enumerarea este limitativă și de strictă interpretare, având în vedere că presupune restrângerea unor drepturi, deci nu poate fi vorba despre extrapolare și extindere a acestor prevederi asupra altor acte juridice. Aceasta cu atât mai mult cu cât modificarea Legii 50/1991 vine să completeze această viziune a legiuitorului.
Dincolo de aceste aspecte, autorizația de construire a subscrisei este perfect legală, emisă cu respectarea normelor juridice în vigoare, iar hotărârea instanței de fond este eronată prin interpretarea dată. Dosarul de autorizare a fost și este complet, întocmit cu respectarea normativelor în vigoare.
Față de aceste aspecte solicită admiterea celor două recursuri - al pârâtului și al pârâtului P. mun. C. -N. .
Același pârât-recurent S.C. H. & H. S.R.L. au depus concluzii scrise
pe care solicită ca instanța de recurs să le aibă în vedere la momentul pronunțării cauzei.
În dezvoltarea concluziilor scrise se arată că, instanța de fond a pronunțat soluția bazându-se exclusiv pe raportul de expertiză depus la dosarul cauzei de către reclamanți, o probă ce nu a fost efectuată în contradictoriu cu toate părțile din prezenta cauză încălcându-se așadar un principiu esențial prevăzut de procedura civilă.
Recurenta pârâtă a mai arătat că nu este de acord cu această probă care nu îi poate fi opozabilă, din moment ce în dosarul în care s-a efectuat acest raport acesta nu este parte, nu a fost vreodată citată, iar expertiza nu a fost efectuată și în prezența ei pentru a avea posibilitatea de a se apăra, aspect
subliniat în notele depuse în data din 22 febr. 2013, în contextul în care pârâta nu fusese citată legal până la acel termen de judecată.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte și fără nicio reținere a admis acțiunea reclamanților, fiind ignorată poziția procesuală precizată cu claritate de către pârâtă, de a contesta raportul de expertiză care nu îi este opozabil și de a solicita respingerea acțiunii.
Faptul că acest raport de expertiză este parte integrantă dintr-o hotărâre o judecătorească, intrată în putere de lucru judecat nu este relevant.
În respectiva cauză recurenta nu a fost parte, deci proba nu a fost administrată în contradictoriu cu ea, mai mult, respectiva hotărâre este pronunțată strict pe excepție.
Așa cum s-a arătat deja soluția firească era ca pârâta să aibă posibilitatea să își expună punctul de vedere cu privire la identificarea terenurilor și așa-zisa suprapunere a terenurilor.
Instanța de fond a încălcat în mod vădit principiul contradictorialității și pe cel al nemijlocirii probelor, care ar fi asigurate exclusiv prin casarea cu trimitere spre rejudecare a hotărârii.
Se consideră că, proba depusă, raportul de expertiză nu ne este opozabil și este unica probă pe care o aduc reclamanții în susținerea poziției lor.
Se mai susține că, instanța nu poate să anuleze autorizația pentru un întreg imobil, cu zeci de apartamente, fără ca susținerea reclamanților să fie dovedită, fără să existe alte probe decât un raport de expertiză efectuat într-un alt dosar și fără să fie în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză.
Autorizația de construire este emisă pentru o suprafață de teren care a fost cumpărată de către pârâtă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare autentic, perfect legal și perfect valabil.
Vânzătoarea S.C. Iară Impex S.R.L. de la care a dobândit dreptul de proprietate este la rândul său o dobânditoare cu titlu oneros, căreia S.C. Transilvania Construcții S.A. care i-a transmis dreptul său de proprietate tot în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare perfect legal.
Și aceasta, la rândul său, are dreptul de proprietate perfect valabil prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Toate aceste titluri de proprietate subsecvente sunt perfect legale, reclamanții nu au făcut nici un fel de demers pentru a le anula și orice fel de demers de acest fel ar fi de fapt prescris având în vedere termenele speciale prevăzute de Legea 10/2001.
În întâmpinare, intimații reclamanți fac referire la cererea prin care au cerut anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a Transilvania Construct SA, cererea făcând obiectul dosarului_ .
Aceștia consideră că inexistența unui drept conferit de certificatul de atestare asupra terenurilor revendicate și ocuparea doar faptică, fără drept a terenului revendicat a intrat în puterea lucrului judecat.
Cu toate aceste, nu se poate trece peste faptul că acel dosar nu a fost judecat în contradictoriu și cu pârâta, iar actul care a stat la baza soluției instanței nu îi este opozabil.
Mai mult, nu trebuie uitat că pârâtul este cumpărător de bună credință subsecvenți, iar dreptul lor trebuie să fie la rândul său protejat.
La baza situației actuale stă o întreagă documentație cadastrală perfect valabilă, care a realizat întabularea dreptului său de proprietate, perfect valabil și legal.
Se susține de către reclamanți că nu ar avea dreptul real asupra m terenului respectiv și acesta este un motiv al nelegalității actului administrativ atacat recurenta arată că, aceste aspecte invocate nu sunt reale.
Conform actelor existente rezultă cu claritate că pârâta este proprietara terenului asupra căruia este emisă autorizația de construire, iar instanța de fond acest aspect trebuie să îl verifice.
Nu rezultă de nicăieri că pârâta fi construit asupra unui alt teren decât cel al cărui proprietari este.
Se mai susține că este evident că din punct de vedere juridic, autorizația de construire pe care reclamanții încearcă să o anuleze este emisă pentru o construcție edificată pentru un teren care este proprietatea noastră.
Autorizația nu are printre topograficele asupra cărora a fost emisă un topografic care să fi aparținut sau care să aparțină antecesorului reclamanților, astfel că ea este perfect valabilă și nu poate fi anulată.
Dacă ipotetic vorbind, nefiind încă dovedit acest aspect, ar exista o suprapunere de terenuri, nu poate fi totuși vorba despre anularea autorizației de construire, deoarece aceasta are drept obiect un alt teren, nu terenul care ar fi aparținut reclamanților.
Se mai arată că, reclamanții nu au dovedit în niciun fel faptul că autorizația ar fi fost emisă asupra terenului proprietatea antecesorului lor și nici nu au cum să dovedească în realitate așa ceva, din moment ce obiectul autorizației este foarte clar, fiind vorba despre terenul situat în C. -N., str. Agricultorilor, nr. 1, înscrise în CF 2. 125 (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. ), 2. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. ), nr. top. 21594/_ 4/_ 4/4/_ 4/4/, cad._ /2.
Pe de altă parte, terenurile revendicate de reclamanți în dosarele_ și_ ale Tribunalului C., este terenul având nr. top. 21590/1, care se vede cu claritate că nu se regăsește printre topograficele de mai sus.
0 eventuală identitate între topografic și cadastral invocată de către reclamanți, nu poate fi stabilită în afara dreptului său de a se apăra și trebuie analizată în mod categoric în contradictoriu cu pârâta.
Niciunul dintre aceste terenuri înscrise în cartea funciară, cu o situație juridică perfect legală nu este terenul reclamanților, fiind foarte clar că nu se regăsesc numerele de carte funciară și topograficele revendicate de aceștia nici în actualele cărți funciare și nici în cele din care cele nou create provin.
Autorizația nu a fost emisă pentru terenul revendicat de către reclamanți, prin urmare nu poate fi anulată.
Se apreciază că și pe fondul problemelor legate de Legea 10/2001 din această cauză, instanța de fond a soluționat în mod eronat solicitarea reclamanților.
Din analiza actelor existente la dosarul cauzei se poate cu ușurință observa că întreaga documentație care a stat la baza emiterii autorizației de construire este perfect legală, fiind întocmită în mod corect, dosarul fiind complet, astfel că autorizația de construire a fost emisă în mod legal sub toate aspectele.
Unicul eventual motiv de nelegalitate invocat de către reclamanți care poate fi pus în discuție este cel prevăzut de art. 21 al. 5 din Legea 10/2001.
Conform acestui articol ..sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative, și după caz, judiciare, generate de prezenta lege este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune. ipotecarea, locațiunea. precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobil - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei /ea/".
Este o îngrădire prevăzută de legiuitor pentru aceste situații excepționale avute în vedere de legea de revendicare. Cu toate acestea, ținând cont că au de-a face cu o modalitate de îngrădire ex lege și total excepțională care nu vizează alte categorii de imobil, este evident că avem de-a face cu o situație specială.
Fiind vorba despre o excepție, aceasta este de strictă interpretare, deci analiza actelor prohibite trebuie făcută strict prin prisma acestor dispoziții mai sus menționate.
Aceste acte enumerate de către legiuitor nu includ în niciun caz și autorizațiile de construire, sens în care nu se verifică niciuna dintre situațiile prevăzute limitativ de lege.
De fapt, în aceeași idee, chiar și modificările aduse legislației care reglementează situația construcțiilor, respectiv Legea 50/1991, au abrogat prevederile care nu permiteau edificarea construcțiilor pe un teren asupra căruia există un litigiu, prin urmare, este cu atât mai evidentă aplicabilitatea foarte strictă și limitativă a prevederilor mai sus menționate, care nu vizează autorizațiile de construire.
Mai mult, dacă se privește acest articol prin prisma entității deținătoare, independent de cine avea dreptul înscris în cartea funciară, trebuie avut în vedere că la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 deținătorul era S.C. Transilvania Construcții SA, societate care a și fost privatizată, astfel că nici măcar nu este clar în ce măsură există o posibilitate reală și legală de restituire a terenului în natură, fiind necesare anumite verificări despre care nu avem cunoștință dacă au fost sau nu efectuate în cadrul dosarului de revendicare.
Se mai arată că, intimații - reclamanți în mod eronat susțin că instituția care eliberează autorizații de construire are obligația să verifice dreptul real asupra terenului. Potrivit Anexei 2 la Legea 50/1991, invocate prin întâmpinare, dreptul de execuție a lucrărilor de construcții reprezintă dreptul asupra construcției și/sau terenului care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, 190 autorizația de construire/desființare. în condițiile în care subscrisa dețin un titlu de proprietate valid și necontestat, orice autorizație eliberată în temeiul acesteia este validă și legală.
Așa cum am arătat deja există decizii de speță în acest sens, depuse la dosarul cauzei. Contrar susținerilor intimaților, respectiva decizie deși face o referire (nelegală din punctul de vedere al pârâtei) la posibilitatea restituirii sau nu în natură a terenului către reclamantul din dosar, respinge cererea de anulare a actului administrativ exact pentru motivele invocate de pârâta din acest dosar, respectiv din necesitatea interpretării restrictive a prevederilor Legii 10/2001 - art. 21 al. 5 invocat de aceasta.
Argumentul intimaților nu este corect, cu atât mai mult cu cât, nici în cazul lor terenul nu poate fi considerat a fi liber de restituit în natură.
Mai mult, așa cum a arătat deja, acțiunea înaintată în temeiul Legii 10/2001 a fost respinsă.
Recurenta mai susține că, instanța trebuie în fine să țină cont și de aspecte care țin de stabilitatea și securitatea circuitului juridic și de acest principiu de drept care reglementează raporturile juridice .
În speța de față există o serie de cumpărători subsecvenți, care au dobândit dreptul de proprietate în mod evident cu o reală bună-credintă, cu atât mai mult cu cât nu a fost notată în cartea funciară notificarea sau acțiunea de Legea nr. 10/2001.
Mai mult, asupra terenului a fost deja finalizată edificarea imobilului pentru care s-a emis autorizația de construire, edificare perfect legală, legat de un bloc de locuințe cu un număr de aproximativ 100 de apartamente, înstrăinate deja unor cumpărători de bună-credință la rândul lor.
Unii dintre ei au înstrăinat deja mai departe imobilele achiziționate. în aceste condiții trebuie avut în vedere și acest aspect social, care nu poate fi neglijat, cu atât mai mult cu cât se vorbește deocamdată despre niște pretenții ipotetice ale reclamanților, nedovedite.
În cel mai rău caz, instanța trebuia să analizeze situația sub aspectul unei proporționalități dintre cererea reclamanților și situația reală.
Se mai susține că, dacă s-ar considera totuși ipotetic că există o suprapunere și că ar existe vreun temei și vreo dovadă pentru anularea autorizației, este evident că nu poate fi anulată în totalitate o autorizație emisă în mod perfect legal pentru mai multe topografice, cu un total de 5110 mp, deși suprafața revendicată de reclamanți este de doar 623 mp.
Astfel, instanța nu avea cum să admită în mod corect anularea unui întreg act administrativ, care vizează suprafața de 5110 mp, mai mare decât cea revendicată de reclamanți în dosarul de Legea 10/2001. Practic pentru diferența de suprafață de 4487 mp, acțiunea reclamanților este lipsită de interes.
Instanța, pentru a pronunța o hotărâre corectă, putea doar eventual să admită în parte acțiunea reclamanților.
Altfel, dacă hotărârea rămâne în forma care a fost pronunțată de către instanța de fond, se încalcă de proprietate și toate atributele aferente acestuia, de care nu au cum să dispună, fără nici un fel de justificare juridică pertinentă și corectă.
Analizând recursurile formulate în cauză, Curtea de Apel ajunge la următoarele constatări:
P. municipiului C. -N. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 12509 din 6 septembrie 2013 și a încheierii de ședință din data de_, pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. solicitând modificarea în tot a acestora în sensul respingerii acțiunii în principal pe cale de excepție, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Recurentul arată că autorizația de construire atacată nu se referă la imobilul din CF 2. (nr.CF vechi 20328 C. ) cu nr.top 21590/1 nu este incident art.21 alin.5 din Legea 10/2001, astfel încât instanța de fond a dat o interpretare greșită a acestui articol adăugând practic la lege și erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.7 din Legea 50/1991 pentru emiterea autorizației de construire atacate.
Intimata SC H. & H. S. a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe solicitând casarea cu consecința respingerii acțiunii sau casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii, respectiv anularea autorizației de construire pentru suprafața de teren de 623 mp revendicată de reclamanți.
Recurenta arată că autorizația de construire este emisă pentru o suprafață de teren cumpărată d eintimată care deține dreptul de proprietate în mod valabil, iar autorizația de construire este emisă pentru o construcție edificată pe un teren care este proprietatea sa și nu are printre topograficele asupra cărora a fost emisă, un topografic care să fi aparținut antecesorului reclamanților.
Se mai invocă și lipsa aplicării art.21 alin.5 din Legea 10/2001 precum și aspectele ce țin de siguranța circuitului juridic, întrucât este deja edificat un bloc de locuințe cu 100 de apartamente înstrăinate deja unor cumpărători de bună credință.
Intimații reclamanți A. M., A. T. solicită respingerea recursurilor arătând că emiterea autorizației de construire este condiționată de existența dreptului real asupra terenului asupra căruia se încuviințează efectuarea lucrărilor, iar dispozițiile Legii 10/2001 interzic schimbarea de destinație a terenului sub sancțiunea nulității absolute.
Pe de altă parte, s-a reținut suprapunerea între topograficul ce a aparținut antecesorului reclamanților și imobilul pe care s-a dispus edificarea construcției pentru o suprafață de 623 mp în dosarul_ .
Asupra recursului P. ui municipiului C. -N. s-a constatat lipsa timbrajului impus de instanță și comunicat recurentului prin citația din 24 octombrie 2013 în sumă de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Deși s-a ridicat excepția netimbrării raportat la prev.art.20 alin.3 din Legea 146/1997 și a OG 32/1995, Curtea va aprecia că această excepție urmează a fi înlăturată raportat la prev.art.47 C.pr.civ.
Astfel, fiind luate în examinare două recursuri, atât cel al P. ui mun.C.
-N., cât și cel al SC H. & H. S. se impune analiza unitară a acestor recursuri, aceasta cu atât mai mult cu cât este vorba de o autoritate publică care urmărește apărarea actului administrativ emis pentru care a încasat venituri publice.
Asupra recursului P. ui municipiului C. -N., Curtea de Apel va reține următoarele:
Reclamanții A. M. și A. A. au formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru restituirea unui teren în suprafață de 3424 mp înscris în CF 2.
C. -N. (având nr.CF vechi 20328) cu nr.top 21590/1 ce a aparținut antecesorului acestora având pe rolul instanțelor de judecată, procese în legătură cu reestituirea acestui teren.
În favoarea SC Transilvania Construcții SA a fost eliberat un certificat de atestare a dreptului de proprietate cu nr.CJ 0039, iar acest imobil a fost înstrăinat către SC Iara Impex S. iar ulterior către pârâta SC H. & H. S. .
Prin autorizația de construire 167 din 2 martie 2011 a P. ui municipiului C. -N. au fost autorizate lucrările pentru imobilul situat în C. -
N. str.Agricultorilor nr.1 înscris în CF 2. C. -N. cadastral_ /2. Dosarul_ s-a constatat suprapunerea unei suprafețe de 623 mp din terenul pentru care a fost emisă autorizația de construire 167/2011 cu terenul revendicat de reclamanți în temeiul Legii 10/2001.
Toată această stare de fapt a fost reținută și la Tribunalul Cluj dar această instanță a apreciat în mod greșit incidența dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea 10/2001.
Potrivit acestui articol, imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv indiferent de destinație care sunt reținute la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale, este acționarul asociat majoritat de o organizație cooperatistă sau de o altă persoană juridică de drept public, urmează să fie restituite persoanei îndreptățite prin dispoziție a unității deținătoare, fiind interzisă în cazul acestor imobile sub sancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiuni, ipotecarea, locațiunea, schimbarea destinației și grevarea.
Este de remarcat că beneficiarul autorizației de construire este o societate comercială cu capital integral privat care deține bunul imobil ca urmare a cumpărării de la o altă societate care la rândul său l-a dobândit de la SC Transilvania Construcții pentru care s-a emis certificatul de atestare al dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, prevederile art.1 alin.5 din Legea 7/1996 și ale art.876 alin.3 C.civ., definesc prin imobil una sau mai multe parcele de teren alăturate aparținând aceluiași proprietar situate pe teritoriul unei unități administrativ teritoriale și care sunt identificate printr-un nr.cadastral unic.
Prin urmare, Curtea va constata că dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care a fost emisă autorizația de construire aparține pârâtei- recurente SC H. & H. S., pentru că în conformitate cu art.900 alin.1 C.civ., dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei. De asemenea, prev.art.10 alin.2 din Legea 7/1996 prevede că documentația cadastrală determină suprafața terenurilor și construcțiilor rezultate din măsurători. Astfel, dreptul de proprietate al imobilului societății pârâte nu poate fi negat și nici întinderea dreptului de proprietate nu poate fi contestată.
Pentru a putea pretinde acest lucru reclamanții trebuiau să fie titularii unui drept de proprietate dobândit în baza legii având în acel moment posibilitatea să intenteze o acțiune în revendicare cu rectificarea suprafeței înscrise fără drept de către pârâtă în conformitate cu prev.art.33 din Legea 7/1996 și a Ordinului 634/2006 a ANCPI.
Doar în baza declarației pe proprie răspundere sau în baza hotărârii judecătorești definitive putea fi făcută o astfel de constatare că pârâtul fără drept ocupă un teren pe care reclamanții sunt proprietari și că pe acel teren s-a emis în mod nelegal o autorizație de construire.
Așa fiind, Curtea va aprecia că prevederile art.21 alin.5 din Legea 10/2001 nu sunt aplicabile în cazul de față pentru că interzicerea schimbării destinației o privește doar pe persoana juridică prevăzută la art.21 alin.1 între care nu se numără și pârâta SC H. & H. S. .
Această pârâtă, avea posibilitatea schimbării destinației conform art.914 C.civ., întrucât este proprietarul imobilului înscris în cartea funciară care poate cere oricând modificarea mențiunilor privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acesteia în condițiile legii.
În ceea ce privește autorizația de construire, ea a fost emisă cu verificarea și respectarea condițiilor prevăzute de art.7 din Legea 50/1991 de către P. mun.C. -N., care a constatat existența dreptului real în favoarea beneficiarului acestei autorizații.
Referitor la încheierea din_, atacată prin recursul P. ui mun.C. -
N. aceasta urmează a fi menținută apreciind instanța de recurs că se impune analizarea fondului cauzei, întrucât reclamanții pretind un drept de proprietate a cărei realizare ar presupune anularea autorizației de construire chiar dacă au înțeles ca prezentul litigiu să fie soluționat înainte de soluționarea dosarului având ca obiect restituirea imobilului pretins.
Prin urmare, Curtea în baza prev.art.312 raportat la 304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul P. ui mun.C. -N. împotriva sentinței 12509/_ pe care o va modifica în întregime cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, urmând a respinge recursul îndreptat împotriva încheierii din 24 mai 2013.
În baza prev.art.274 C.pr.civ., Curtea va obliga pe reclamanți în solidar la plata către intimata SC H. & H. S. a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată parțiale apreciind că raportat la gradul de dificultate al cauzei și munca prestată de apărător, doar acestea sunt justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de P. municipiului C. -N., E. Boc împotriva sentinței civile nr.12509 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de A. M. și A. A. .
Respinge recursul declarat de P. municipiului C. -N., E. Boc împotriva încheierii din ședința publică din_ din dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Obligă pe reclamanți în solidar la plata către petenta SC. H. & H. S.R.L., a sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, V. G. | Judecător, S. L. R. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. V. -G. |
Red. V.G./A.C.
2 ex. - _
Jud.fond.-A. B.
pentru grefier care se găsește în concediu sennează Grefier șef
M. T.
