Decizia civilă nr. 2586/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2586/2013
Ședința publică din data de 27 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. C. împotriva sentinței civile nr. 10207 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta B. I. A., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă
B. I. A. personal, identificată cu CI seria KX nr. 6., lipsind recurenta- pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 10207 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără acordarea cheltuielilor de judecată, învederând că la dosar au fost depuse toate actele care fac dovada că SC EST COMPANY ROM IMPEX SRL din eroare a transmis pârâtei ca fiind lucrătoare 20 de zile aferente perioadei 02.06-_ .
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10207 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta B.
I. A. în contradictoriu cu A. J. pentru plăți și I. S. C. și în consecință a fost anulată în parte decizia nr.1. emisă la_ de pârâtă în ceea ce privește constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada_ -_, menținută
decizia în ce privește constituirea debitului și recuperarea sumei aferente datei de_ .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că înscrisurile depuse de reclamantă atestă faptul că doar din eroare angajatorul S.C. Est Company Rom Impex S.R.L. a comunicat Casei Județene de Pensii C. că B. I. A. a
înregistrat 21 de zile lucrătoare în luna iunie 2009, în condițiile în care contractul său de muncă era suspendat.
Această concluzie este susținută de Decizia nr. 21/_ prin care reclamantei i s-a suspendat contractul individual de muncă începând cu data de 0_ (fila 18), respectiv de adresa nr. 709/_, înregistrată la Casa J. de Pensii C. sub nr.370039/_, prin care societatea angajatoare a adus la cunoștința acestei instituții faptul că a procedat la rectificarea erorii comise cu ocazia declarației aferente lunii iunie 2009, depusă anterior (fila 6).
Având în vedere acestea, reclamanta avea dreptul la acordarea indemnizației de creștere a copilului începând cu data suspendării contractului individual de muncă, respectiv din data de 0_, însă pentru data de 0_ nu putea beneficia de această indemnizație deoarece contractul său de muncă era încă în desfășurare și a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit în sensul art. 12 alin. 2 mai sus redat.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs A. J. pentru P. și I.
S. C. solicitând admiterea acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată că la data de_ când intimata a depus contestația împotriva deciziei nu a existat nici un act doveditor care să ateste că angajatorul a săvârșit o eroare atunci când în baza declarației depuse la CJP a declarat pe reclamanta cu 21 zile lucrate în iunie 2009 nefiind anexată nici decizi de suspendare a contractului de muncă. De altfel arată recurenta la_ situația reclamantei nu a fost în nici un fel notificată la angajator aceasta figurând că a realizat venit profesional impozabil în luna iunie 2009. Prin urmare se arată comisia nu a avut temei de anulare a deciziei.
Totodată arată recurenta având în vedere că reclamanta și-a rectificat situația ulterior contestației și cu nerespectarea termenului de prescripție de trei ani comisia nefiind încunoștințată, cele două decizii sunt temeinice și legale.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.1. din_ s-a dispus recuperarea sumei 507 lei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului 0-2 (3) ani pentru intimata în considerarea că pentru perioada_ -_ suma a fost plătită necuvenit.
Cele stabilite au fost contestate iar prin decizia nr.11/_ aceasta este respinsă în considerarea că din evidențele CJP și Inspectoratului Teritorial rezultă că intimata a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit pentru perioada_ -_ în care s-a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului.
Nemulțumită fiind intimata s-a adresat instanței susținând că în urma demersurilor făcute la unitatea angajatoare a comunicat că dintr-o eroare a transmis 20 zile lucrate aferente perioadei_ -_ în condițiile în care contractul era suspendat cu intrarea în concediu de creștere a copilului.
În susținere au fost depuse: cererea înregistrată la recurentă sub nr.370039/_, declarație prin care evocă eroare și respectiv situația rectificativă, decizia 21 din_ prin care se dispune suspendarea începând cu data de_ a contractului individual de muncă.
Față de cele susținute recurenta a susținut în esență că deciziile au fost emise cu nerespectarea normelor, în condițiile în care actele atestă că s-au realizat venituri în baza contractului iar în aceeași perioadă s-a beneficiat și de indemnizație, că intimata nu era îndreptățită să aibă în aceeași perioadă
constituit stagiu de cotizare atât în baza calității de beneficiar al indemnizației cât și în calitate de angajat.
Cele susținute de recurentă nu pot fi reținute deoarece așa cum atestă actele din_ (f.18 dosar fond) contractul individual al intimatei a fost suspendat. În plus atestă actele că angajatorul a făcut cunoscută eroarea în evidențele sale și a făcut demersurile către autorități în vederea rectificării (f.6.7 dosar fond). Ori în atare situație nu se poate vorbi de o realizare de venituri și implicit de o plată necuvenită.
Se susține însă de recurentă că actele au fost depuse ulterior soluționării contestației. Imprejurarea depunerii ulterioare nu poate conduce la admiterea recursului deoarece normele fiscale conferă posibilitatea contribuabilului de a depune declarații rectificative într-un interval care să nu ducă la prescripție.
Actele au atestat o atare situație de depunere declarații rectificative în termen iar depunerea cu întârziere nu se poate imputat intimatei care nu avea atribuții sub acest aspect. Prin urmare raportat la acte susținerea se vădește nefondată și va fi respinsă.
Respinsă urmează a fi și susținerea recurentei privind legalitatea deciziei din perspectiva termenului de prescripție în depunerea declarației rectificative. În acest sens se reține că potrivit C.pr.fiscală cu privire la corectarea declarațiilor fiscale art.84 statuează că declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie inițiativă, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. Declarațiile fiscale pot fi corectate ori de câte ori contribuabilul constată erori în declarația inițială, prin depunerea uneri declarații rectificative.
Același act prin art.91 prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prev. la alin.1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art.23, dacă legea nu dispune altfel.
Din normele enunțate reiese că declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil ori de câte ori constată erori în declarația inițială iar dreptul se prescrie în termen de 5 ani.
Actele atestă că angajatorul intimatei a constatat eroarea,a încunoștințat autoritatea procedând la rectificarea declarației inițiale sens în care au și fost depuse acte la dosar. Mai atestă actele că de la situația anterioară 2009 până la înregistrarea declarației și solicitarea rectificativă_ nu au trecut 5 ani. Prin urmare raportat la normele arătate și la acte nu se poate reține că nu a fost respectat termenul și ca atare deciziile ar fi legale din această perspectivă.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S.
împotriva sentinței civile nr. 10207 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. F. T. M. H.
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
