Decizia civilă nr. 28/2013. Contencios. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/A
Ședința publică din 28 August 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. I.
J. ecător: S. O.
G. ier: N. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelantul-intimat
I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, județul M. și apelanta-reclamantă SC N. I. S., cu sediul în B. M., str. George C., nr. 22/15, județul M., împotriva sentinței civile nr. 7702/_
, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de azi, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 7702 pronunțată de Judecătoria Baia Mare la data de_ s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta SC N. I. S., în contradictoriu cu pârâtul I. J. EȚEAN DE
M. prin obligarea pârâtului să emită reclamantei certificatul de înmatriculare a autoturismului cu număr de înmatriculare_ până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale ce face obiectul dosarului nr._ .
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M., reclamanta SC N. I. S. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul I. J. EȚEAN DE P. M., să emită o sentință prin care să oblige intimata să remită certificatul de înmatriculare a autoturismului_ .
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat faptul că în data de_ agenții constatatori din cadrul IPJ MM i-au aplicat o sancțiune contravențională pentru faptul că ar fi tratat chimic stopurile autovehiculului menționat, reținându-i cu această ocazie și certificatul de înmatriculare a autoturismului arătat, ca măsură complementară.
Menționează faptul că împotriva acestui proces verbal s-a depus plângere pe rolul Judecătoriei B. M., iar potrivit art. 32 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor " plângerea suspendă executarea";.
Mai precizează faptul că reclamanta s-a adresat inclusiv conducerii IPJ MM, însă demersurile sale au rămas fără rezultat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 451 Cod procedură civilă.
Analizând legislația națională, instanța a constatat că, potrivit art. 32 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor " plângerea declanșată împotriva unui proces verbal suspendă executarea";, atât a măsurilor principale, cât și a măsurilor complementare. Instanța de fond nefiind de acord cu afirmația pârâtei potrivit căreia s-ar suspenda doar plata amenzii, nu și celelalte dispoziții ale procesului verbal. Astfel, unde "legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă";.
Pe de altă parte, OUG 195/2002 ( art. 118) privind circulația pe drumurile publice statuează că:
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Pârâta și-a fundamentat punctul de vedere pe faptul că potrivit HGR 1391/2006 ( art. 202 alin. 2) privind punerea în aplicare a Codului Rutier care prevede: "În cazul introducerii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, în dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se înscrie mențiunea că vehiculul are drept de circulație pentru 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii dreptului de circulație, iar plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare se restituie de către poliția rutieră în baza ordonanței președințiale emise de instanța învestită cu soluționarea cauzei sau a hotărârii judecătorești rămase definitivă";.
S-a precizat că pârâtul a remis o astfel de dovadă, o copie fiind depusă și la dosar (fila nr. 48), pârâta respectând legislația națională, respectiv un act normativ cu caracter special, față de actul normativ cu caracter general (OG2/2001).
Instanța de fond nu a negat faptul că Hotărârea de Guvern amintită ar avea un caracter special, însă aceasta a fost emisă pentru aplicarea OUG 195/2002, tot act cu caracter special. Ori, în condițiile în care în această ordonanță s-a arătat că plângerea suspendă orice sancțiune contravențională, principală ori accesorie, un alt act normativ, de grad inferior, cum este hotărârea de guvern, nu poate statua contrariul.
Pe de altă parte nu se poate reține că circulația pe drumurile publice a autoturismului ar afecta siguranța rutieră atâta timp cât circulația acestuia este permisă în baza unei dovezi. Ori, instanța nu a găsit nici o rațiune pentru care acest autoturism să circule doar pe teritoriul național.
Pârâtului nu i se poate imputa vreo culpă, acesta acționând în conformitate cu un act normativ în vigoare (HGR 1391/2006), însă instanța, în cadrul unui proces, trebuie să vegheze la respectarea drepturilor și garanțiilor părților atât
din punct de vedere al legislației naționale, cât și internaționale. Ca și garant al acestora instanța trebuie să analizeze actele normative și să dea eficiență acelora care se impune a fi aplicate.
În dosarul de față, raportat la principiul aplicării cu prioritate a jurisprudenței CEDO ( în speță cauza Anghel contra României) față de legislația națională ( HGR 1391/2006), principiu statuat și în Constituția României ( când legislația națională protejează drepturile persoanei mai bine decât cea națională), instanța a dat eficiență prezumției de nevinovăție a reclamantei.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale (art. 996 CPC) acestea sunt îndeplinite, prezenta ordonanță neputând să producă efecte decât până la momentul soluționării definitive a plângerii contravenționale arătate.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, pârâtul fiind în culpă procesuală a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 110 lei, reprezentând contravaloare transport a reclamantei de la domiciliul reprezentantului acesteia către instanța de judecată, potrivit bonurilor de combustibil ( fila nr. 60 a dosarului de fond).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, atât pârâtul IPJ M. cât și reclamanta SC N. I. S. :
Apelantul-pârât IPJ M. solicită modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei SC N. I. S. și menținerea măsurii tehnico-administrative de reținere a certificatului de înmatriculare.
Apelantul a arătat că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale incidente este eronat, că măsura dispusă se impunea a fi menținută cu atât mai mult cu cât, dispozițiile HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile, menționează că "în cazul depunerii plângerii împotriva procesului verbal de constatare contravenției, în dovada de înlocuire a certificatului de înmatriculare, sau de înregistrare, se înscrie mențiunea că vehiculul are dreptul de circulație pentru 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii dovezii de circulație.";
Apelanta-reclamantă a solicitat schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Apelanta-reclamantă SC N. I. S. a invocat excepția netimbrării apelului și a lipsei de interes a pârâtului în promovarea acestuia, excepții pe care tribunalul le analizează cu prioritate, potrivit art. 248 din Noul cod de procedură civilă.
Interesul reprezintă una din condițiile de exercitare ale acțiunii civile, raportându-se la acesta cu deosebire la momentul promovării acțiunii. În cazul declarării unei căi de atac, interesul trebuie privit și prin prisma nemulțumirii părții față de hotărârea pronunțată, presupunându-se că, întrucât aceasta nu-i este favorabilă, s-ar expune la un prejudiciu, interesul rămânând deci actual.
Cât privește timbrajul, tribunalul reține că dispozițiile OUG nr. 80/2013 au intrat în vigoare ulterior promovării acestui demers judiciar, tribunalul
reținând și că această excepție nu a mai fost susținută în concluziile scrise depuse la instanță, la data de_ .
Considerând neîntemeiate excepțiile invocate, tribunalul le va respinge, în consecință.
Referitor la fondul pricinii, tribunalul reține că judecătoria a pronunțat o soluție corectă sub aspectul constatării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prevăzută de art. 996 din Noul cod de procedură civilă.
Astfel instanța a stabilit că există în favoarea reclamantei SC N. I. S. aparența de drept, drept care s-ar putea păgubi prin întârzierea luării unor măsuri provizorii de ocrotire a acestuia.
Măsura tehnico-administrativă reglementată de art. 97 din OUG 195/2002 și art. 202 a HG 1391/2006 privind punerea în aplicare a Codului Rutier trebuie corelată cu dispozițiile art. 118 ale OUG 195/2002 și de art. 32 din OG 2/2001, care menționează că plângerea împotriva procesului verbal suspendă executarea sancțiunilor principale sau accesorii dispuse de acesta.
Câtă vreme apelanta-reclamantă a obținut prelungirea dreptului de circulație a vehiculului pe dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare, în mod corect prima instanță a reținut că nu este afectată siguranța rutieră și nu există vreo rațiune pentru a îngrădi dreptul la circulație al autoturismului, limitându-l doar la teritoriul național.
Apreciindu-se pertinente considerentele reținute de judecătorie și aplicarea prioritară a jurisprudenței CEDO(Cauza Anghel contra României) față de legislația națională, tribunalul va păstra hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică, respingând apelul, potrivit art. 480 Cod procedură civilă.
Cât privește apelul reclamantei SC N. I. S., tribunalul reține că prima instanță a acordat cheltuieli de judecată justificate ca fiind ocazionate de prezentul proces, respectiv cele făcute cu ocazia înregistrării cererii la judecătorie și prezența la termenul de judecată acordat în cauză, aceasta în condițiile în care nu s-a justificat opțiunea societății de a fi reprezentată în instanță doar de administratorul societății cu domiciliul stabilit în Cavnic și nu și de cel sancționat, cu domiciliul stabilit în B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepțiile invocate de apelanta-reclamantă N. I. S. . Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtul I. de P. al
J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37 și reclamanta SC N.
I. S., cu sediul în B. M., str. George C., nr. 22/15 împotriva sentinței civile nr. 7702 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, județul M. .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
V. I.
J. ecător,
S. O.
G. ier,
N. B.
Red. O.S./Tred. N.B.
_ - 4 ex.
J. ECĂTOR LA FOND A. L. V.
