Decizia civilă nr. 2861/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2861/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. JUDECĂTOR M. D. JUDECĂTOR R. -R. D.
GRFIER M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul V. I. F., împotriva sentinței civile nr. 4446/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamantul C. LOCAL AL M.
Z. - P. L., având ca obiect obligația de a facxe - recuperare sume L. 360/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantul intimat, avocat Cobzaș Adela D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului intimat arată că pârâtul a fostr transferat și nu poate preciza unde este încadrat în prezent.
Curtea pune în discuția părții prezente inadmisibilitatea posibilității unității de a intenta acțiune directă în detrimentul emiterii unei decizii de imputare.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că s-a demarat emiterea deciziilor, însă pentru cei care în prezent nu mai sunt angajați ai unității, singura posibilitate o constituie acțiunea în instanță, în vederea obținerii unui titlu executoriu.
Curtea, sub imperiul art. 277 din Legea funcționarilor publici, pune în discuția părții prezente emiutentul deciziei de imputare.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu primarul are această calitate, motivat de faptul că entitatea are un director, care are calitate de angajator și ordonator de credite, astfel că lui îi revine obligația și dreptul de a emite decizia de imputare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4446 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, a fost admisă acțiunea reclamantei P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul V. I. -F. și s-a dispus obligarea acestuia la restituirea către reclamantă a sumei de 1725 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Pârâtul V. | I. | F. | a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z. , |
actualmente P. | L. | Z. | , iar în această calitate a beneficiat de suma de 1725 |
lei în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065 din_ .
Prin decizia nr. 15 din_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj se reține că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza A/CCM nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010 trebuie recuperate.
Prin Decizia nr. 123/_ a Directorului Executiv din cadrul Poliției Locale Z., în art. 2 s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/ Contractului Colectiv de muncă nr. 1065/_ pe lunile ianuarie - martie 2010.
Deoarece până la data de_ nu s-au recuperat sumele acordate în baza A/CCM nr. 1065 din_, prin decizia nr. 156 din_ s-a dispus în mod legal recuperarea acestor sume în cursul anului 2012.
În aceste circumstanțe, acțiunea reclamantei a fost fondată și a fost admisă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V. I. -F.
, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii promovate de către reclamantă, ca inadmisibilă.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că reclamanta - intimata a formulat acțiune în pretenții pentru recuperarea sumei de 1725 lei reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului! Contractului colectiv de muncă nr.1065/_ .
O astfel de cerere este inadmisibilă având în vedere prevederile Legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. Potrivit prevederilor art. 2 "Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii". Având în vedere faptul că legiuitorul a aprobat exonerarea de la plata sumelor imputate de Curtea de Conturi promovarea unei astfel de acțiuni de către angajator este inadmisibilă și reprezintă un abuz de putere, în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor legale și respectarea dispozițiilor legale.
Mai mult acțiunea promovată de reclamantă - intimată este nelegală și netemeinică. Astfel în cursul anului 2010 a avut loc un control a Camerei de Conturi Sălaj ocazie cu care s-a dispus suspendarea aplicării Acordului/Contractului colectiv de muncă semnat între P. L. în calitate de angajator și Sindicatul Lex Com, reprezentând angajații acestei instituții.
Raportul Camerei de Conturi Sălaj a fost contestat în instanță, iar Tribunalul Sălaj a constatat că măsura suspendării este nelegală și a dispus reluarea aplicabilității lui.
Recursul promovat împotriva sentinței Tribunalului Sălaj a fost anulat de către Curtea de A. C. pentru neachitarea taxei judiciare de timbru, menținându-se sentința instanței de fond în întregime.
Având în vedere acest aspect, suma de 1725 lei acordată în cursul anului 2010, reprezentând drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului colectiv de muncă nr. 1065/_
, a fost acordată în baza sentinței civile 2594/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj și menținută prin Decizia Curții de A. C., consideră că imputarea acestei sume, primite în baza unei sentințe, constituie un abuz din partea organelor de
control, care au refuzat să recunoască legitimarea sentințelor judecătorești pronunțate în cursul anului 2010.
Având în vedere cele mai sus arătate, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii promovate de către reclamanta - intimata în principal, ca fiind inadmisibilă iar pe fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 februarie 2013 (f.7-8), reclamantul intimat P. L. Z.
a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea sentinței civile atacate în totalitate, ca fiind legală și temeinică.
În motivare a arătat că a achitat recurentului V. I. F. în baza CCM 1066/_ și a Hotărârii C. ui Local nr. 71/2010 suma de 1725 lei reprezentând drepturi salariale.
Mai mult, au fost obligați la plata acestor sume și în baza unei sentințe
judecătorești rămasă irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 2594/_ - emisă de aceeași instanță, Tribunalul Sălaj .
Ulterior, în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi s-a stabilit că această plată a fost necuvenită, sens in care am procedat la promovarea prezentei acțiuni pentru recuperarea banilor de la fiecare angajat al acestuia.
Curtea de Conturi a emis decizia 15/_, depusă la dosarul cauzei, decizie în care se prevede la pct. 7 "recuperarea prejudiciilor prin urmărirea și încasarea acestora de la persoanele care ilegal le-au încasat".
Dat fiind faptul că decizia Curții de conturi reprezintă un temei de drept, având efectele și forța unei hotărâri judecătorești, s-a conformat acestei decizii, la fel ca și instanța de fond.
Indiferent de facilitățile fiscale invocate în motivarea recursului, apreciază că acestea nu pot anula efectele deciziei emise de Curtea de Conturi ca organ de control.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta P. L. Z. a sesizat instanța de fond cu o cerere în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 republicată cu modificările și completările
ulterioare, mai precis pentru recuperarea sumei de 1.725 lei de la pârât acordată nejustificat acestuia în calitate de funcționar public în baza raportului de serviciu.
O atare cerere este admisibilă de vreme ce pârâtul nu mai are calitatea de funcționar public, recuperarea acestei sume nemaiputând să fie făcută pe calea procedurală specială prevăzută la art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Curtea reține însă că dat fiind natura sumei respective, stabilită ca urmare a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 stabilite urmare a controlului exercitat de Camera de Conturi Sălaj, sunt incidente dispozițiile art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Astfel textului de lege menționat anterior, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Ținând seama că din actul de control al Curții de Conturi și din motivarea acțiunii rezultă că suma de recuperat a fost acordată în baza contractului colectiv de muncă în perioada_ -_ cu titlu de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii aceasta se încadrează în ipoteza
prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/2012 și deci dispozițiile art. 2 privind exonerarea de la plată a acestor sume este incident în cauză.
Curtea mai are în vedere că textul legal privind exonerarea de la plată a sumei este incident cauzei chiar dacă în ipoteza acestuia legea are în vedere că această sumă ar fi trebui să facă obiectul unei decizii de impunere deoarece, pârâtul nemaifiind funcționar public, recuperarea sumei pe calea emiterii deciziei de impunere nu s-ar fi putut realiza.
A admite însă că acest text de lege nu s-ar putea aplica în speță pârâtului ar însemna să facem o discriminare și să aplicăm un tratament diferențiat acestor categorii de persoane care la data la care au încasat pretins necuvenit sumele de bani respective au fost în aceeași situație.
Altfel spus, nu se întrevede care ar fi rațiunea pentru care doar funcționarii publici față de care s-au emis decizii de imputare ar fi beneficiarii exonerării la plata acestor sume și nu sar putea include și foștii funcționari publici față de care o atare decizie de impunere nu s-ar mai putea emite dar care se află din perspectiva răspunderii civile în aceeași situație cu cei aflați încă în funcție.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale pertinente incidente în materie, astfel că în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 rap. la art. 20 alin. 3 și 29 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 și art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ. de la 1865 va admite recursul cu consecința modificării sentinței atacate în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul V. I. -F. împotriva sentinței civile nr. 4446 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în totalitate, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. C. N. C.
