Decizia civilă nr. 3384/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3384/2013
Ședința publică din data de 20 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 9927 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtele A. N. PENTRU R.
P. și I. P. M. B., având ca obiect - anulare act administrativ Legea nr. 290/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant personal, identificat cu CI seria KX nr. 5. și asistat de avocat Gaziuc Todor, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă I. P.
B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, iar la data de_ intimata-pârâtă A. N. pentru R. P. a depus întâmpinare, în două exemplare.
Instanța comunică reprezentantului recurentului câte un exemplar al întâmpinărilor depuse de intimate, împrejurarea față de care se relevă că nu se solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 9927 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată și extinsă, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Se susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 1 din Legea nr. 290/2003 atunci când a apreciat că era obligatoriu ca antecesorii reclamantului să fi părăsit teritoriul Republicii Moldova anterior emiterii Ordinului dat de Guvernul Românei în 1944. Cu toate acestea antecesorii reclamantului au fost deportați în Siberia, iar în urma deportării aceștia și-au pierdut proprietățile pe care le aveau în Republica Moldova la acel moment. Legea nr. 290/2003 reprezintă o reglementare reparatorie pentru cetății care și-
au pierdut proprietățile de pe teritoriul Republicii Moldova, ținutul Herța- Bucovina de Nord.
Susține reprezentantul recurentului că prima instanță în mod eronat a interpretat dispozițiile legale imperative, care prevăd că toți cetățenii care au fost deposedați de proprietăți ca urmare a părăsirii teritoriului au dreptul de a solicita și obține despăgubiri din partea Statului Român.
Prin probele administrate s-a dovedit că reclamantul a fost persecutat prin faptul că anterior ocupării teritoriilor menționate anterior de către Uniunea Sovietică, antecesorul său a avut o stare materială foarte bună însă și-a pierdut proprietățile ca urmare a părăsirii teritoriului Republicii Moldova. De asemenea la dosar există dovada că acesta a fost deportat în Siberia, că s-a întors în localitatea natală cu aproximativ doi ani înainte de a deceda, doar pentru a fi înmormântat în locul natal.
În opinia reprezentantului recurentului, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile legii nr. 290/2003 motiv pentru care solicită admiterea recursului cu consecința admiterii cererii introductive, astfel cum a fost formulată și extinsă.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9.927 din 28 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a INSTITUȚIEI P. B. .
S-a respins acțiunea reclamantului C. V. formulată împotriva A.
PENTRU R. P., P. B., având ca obiect anularea Deciziei 129/2012 a acestei instituții precum și petitele subsecvente.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia Nr. 129 din data de_ s-a respins contestația nr.8991/ RB/_, formulată de C. V. împotriva Hotărârii nr. 551/_ a Comisiei M.
B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și s-a menținut Hotărârea nr. 551/_ emisă de Comisia M. B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ca fiind legală și temeinică, reținându-se că prin cererea înregistrată la I. P. M. B. sub nr. 15828/6652/_, numitul C. VITALIE, a solicitat acordarea despăgubirilor stabilite conform Legii 290/2003, de pe urma autorilor Tiron Anton și E., pentru proprietățile situate în comuna Cașunca, județul Soroca, Basarabia.
Prin Hotărârea nr. 551/_, Comisia M. B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a respins cererea acestuia.
Pentru a beneficia de despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003, solicitantul trebuie să facă dovada proprietății bunurilor pentru care solicită despăgubiri, care trebuie obligatoriu coroborată cu dovada refugiului, a părăsirii forțate si definitive a teritoriilor de către toți membrii familiei, astfel încât să nu fi existat alți membri ai familiei care locuind în continuare în teritoriul ocupat să se fi bucurat de prerogativele dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.
Conform însă adeverinței nr. C-423/_, eliberate de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova autorul Tiron Anton Doroftei a fost arestat din motive politice la data de 21 mai 1945, iar la data de 28 august 1945 a fost condamnat de către Tribunalul militar al trupelor N.K.V.D.R.S.SM la 10 ani privațiune de libertate cu confiscarea averii. Aflându-se în detenție în colonia de muncă corecțională din satul Valea Norocului, raionul Sîngerei, acesta a
decedat la 26 octombrie 1946. Tiron Anton Doroftei a fost reabilitat prin Decizia Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 20 decembrie 1990…";.
Din Certificatul de reabilitare nr.8/4-Ci-27/_, eliberat de M. Afacerilor Interne a Republicii Moldova rezultă faptul că autoarea Tiron E. P., împreună cu copiii Tiron Eufrosinia, Anton Tiron M. si Tiron Profira I. au fost deportați din satul Casunca peste hotarele Republicii în baza Hotărârii Consiliului de Miniștri din 28 iunie 1949.
Potrivit certificatului de deces seria DC-IV nr.0586639 fiul autorilor Tiron Anton și E., respectiv Tiron Ștefan a decedat în satul Cașunca, județul Soroca, Republica Moldova, în anul 2003, când se încheiase momentul refugiului.
La dosar a fost anexat certificatul de căsătorie al numitei Tiron Agafia a.n. 1947 (descendentă a autorilor) cu C. Efim, eliberat în anul 1964, în Republica Moldova. Mai mult, descendenții autorilor C. V. și C. Vitalie s-au născut în anul 1965, în satul Cașunca, Republica Moldova.
În concluzie, faptul că au rămas în teritoriile cedate și că nu s-au refugiat nici în 1940 ca urmare a ultimatumului din 26 iunie, prin care U. S solicită cedarea de către România a Basarabiei și nu s-au supus nici ordinelor de evacuare generală în 1944 rezultă că petenții nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege întrucât autorii Tiron Anton și E. nu s-au refugiat, ci, din propria inițiativă și pe proprie răspundere au rămas în teritoriul cedat și au ales să devină cetățeni sovietici si să se supună autorităților de ocupație, ignorând astfel ordinele de evacuare generală din anul 1944 și bucurându-se în continuare de prerogativele dreptului de proprietate.
Reclamantul C. V., a formulat extinderea acțiunii solicitând instanței să constate nulitatea Deciziei nr.129/_ pronunțate de către A. N. pentru R. P., Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În motivare reclamantul a arătat că pârâta de rândul 1 avea obligația de a soluționa contestația formulată în termen de 60 de zile de la primirea acesteia . In speță, pârâta a depus la peste 60 de zile de la înregistrarea acțiunii în instanță o hotărâre de soluționare a contestației formulate și având în vedere faptul că termenul de soluționare a contestației formulate a fost depășit de către pârâta de rândul 1, sancțiunea pentru acest fapt este nulitatea hotărârii.
Instanța de fond a apreciat însă că și din acest punct de vedere contestația este nefondată deoarece, nu există nici un text de lege care să prevadă o atare sancțiune.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul C. V. a declarat recurs
, solicitând instanței modificarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul arată că cele menționate de către instanța de fond încalcă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 290/2003.
Susține reclamantul că orice persoană care face dovada că a pierdut proprietății pe teritoriul republicii Moldova, a Bucovinei de Nord sau a Ținutului Herța ca urmare a evenimentelor celui De-al Doilea Război Mondial sau a Tratatului de Pace de la Paris și are cetățenia Română, are dreptul la despăgubiri din partea Statului Român.
Arată reclamantul că scopul legii și acordarea acestor despăgubiri sunt ca urmare a faptului că Statul Român și-a abandonat, practic, cetățenii datorită evenimentelor enumerate în lege și nu ca urmare a pierderii proprietăților de către cetățeni în urma schimbării orânduirii de guvernare a statului cum s-a întâmplat în cazul aplicării legilor fondului funciar din România.
Se arată că este cunoscut faptul că majoritatea cetățenilor Statului Român nu au reușit să respecte ordinul de părăsire a teritoriului și au rămas pe teritoriile ocupate de armata sovietică.
În urma acestor evenimente, arată reclamantul, antecesorul său a fost deportat o perioadă de timp în Siberia, iar ulterior s-a reîntors pe teritoriul Republicii Moldova, dar nu a reușit să se întoarcă în casa natală deoarece aceasta era deja ocupată de persoane străine care au fost dislocate în localitatea de domiciliu a antecesorului său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pârâtul I. P. M. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului (f.6).
Pârâta A. N. PENTRU R. P. (A.N.R.P.) - SERVICIUL
PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003 prin întâmpinarea depusă a solicitat, de asemenea, respingerea recursului (f.14).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 290/2003: "(1) Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, precum și ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română";
.
Textul legal menționat anterior permite concluzia că beneficiază de despăgubirile stabilite în actul normativ doar cetățenii români sau succesorii acestora care au părăsit efectiv bunurile imobile pe care le aveau în proprietate în teritoriile cedate.
Scopul actului normativ rezultă cu claritate din chiar expunerea de motive a inițiatorului legislativ, Guvernul României.
Astfel,în textul menționat, se arată:
" Prin articolele 1 și 2 din Tratatul de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate s-au stabilit noile frontiere ale României indicate în harta anexată acestuia. Astfel, teritoriile Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, au fost desprinse din teritoriul României și incluse în teritoriul fostei Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste, una din puterile aliate și asociate, semnatare ale tratatului.
De altfel, o mare parte din cetățenii români din aceste teritorii au fost
cons tr ânș i a le p ăr ăs i încă din anul 1940, când României i s-a impus să cedeze teritoriul dintre Prut și Nistru, iar o altă parte a populației s-a stabilit pe teritoriulactual al României în anul 1944, ca urmare a ordinelor de evacuare generală.
T oți aceș ti cetățeni români, în afară de suferințele și vitregiile suportate, au
f ost obl ig aț i s ă l ase în teritoriile ocupate toate bunurile, proprietatea lor, pentru care, până în prezent, nu au primit nici un fel de despăgubiri sau compensații.
În legătură cu aceasta, articolul 27 din Tratatul de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate prevede la alineatul 1: "Fiecare din Puterile Aliate și Asociate va avea dreptul de a sechestra, reține, lichida sau de a întreprinde orice altă acțiune în legătură cu toate bunurile, drepturile și interesele care, la data intrării în vigoare a Tratatului (. . .), se regăsesc pe teritoriul ei și care aparțin României sau unor cetățeni români ... ".
A. eatul 3 al aceluiași articol 27 stabilește că "Guvernul ro mân se obl ig ă s ă
desp ăgube asc ă pe c e tățen ii ro mân i pen tr u bunur ile lu ate în v ir tu te a aces tu i ar ticol
ș i neres titu ite ".
Având în vedere aceste dispoziții ale Tratatului, precum și actualele prevederi constituționale, potrivit cărora statul român are obligația de a apăra
drepturile și libertățile tuturor cetățenilor săi, considerăm necesară și îndreptățită măsura reparatorie de a se restitui în natură ori de a se acorda despăgubiri sau compensații și ce tăț en ilor ro mân i s tab il iț i pe ter itor iul Ro mân ie i , pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, asemenea celorlalți cetățeni români care au beneficiat de legile privind retrocedarea bunurilor sau acordarea de despăgubiri și compensații.";
Din conținutul expunerii de motive rezultă cu claritate că scopul inițiatorului a fost de a acorda despăgubiri doar cetățenilor români și succesorilor acestora, care au părăsit efectiv teritoriile cedate unei puteri străine.
Din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat că bunicul reclamantului nu și-a părăsit proprietățile și nu a venit în România în urma dispozițiilor date de către Statul Român către cetățenii săi aflați în Republica Moldova, Bucovina de Nord sau în Ținutul Herța, nici în anul 1940 și nici în anul 1944.
În mod evident, faptul că antecesorul reclamantului a fost deportat în Siberia nu a fost culpa Statului Român.
S-a relevat că sentința de condamnarea a fost dispusă de către autoritățile sovietice care, de asemenea, au dispus și în privința confiscării bunurilor imobile ale antecesorului reclamantului.
În condițiile istorice existente la acel moment, se poate aprecia că Statul Român, prin organele sale de conducere din anul 1940 și 1944, a dispus măsurile necesare pentru a asigura ocrotirea cetățenilor săi cărora, fiind informați despre faptul cedării efective a teritoriilor, li s-a dat ordinul de a părăsi aceste teritorii.
În mod evident, doar o parte din bunurile avute în proprietate au putut fi transportate de către aceștia, iar o parte din bunuri, în special cele imobile, au rămas pe teritoriile cedate, pentru acestea, cei ce au plecat, urmând a fi despăgubiți.
Nu se poate reține, în situația dată, culpa Statului Român în prejudiciul suferit de către antecesorul reclamantului, în situația în care acesta nu a luat decizia de a părăsi la aceea dată teritoriul Republicii Moldova și de a veni în România în interiorul granițelor stabilite în urma Tratatului de Pace de la Paris.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 9.927 din 28 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE,
D. M.
JUDECĂTOR,
F. T.
JUDECĂTOR,
M. H.
GREFIER,
D. C.
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.M.B. .
