Decizia civilă nr. 3633/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3633/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE S.
C. împotriva deciziei civile nr. 12960 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta H. -T.
A. -E., având ca obiect - anulare act administrativ-decizie contribuție FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, dispozițiile Legii nr. 95/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12960 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H. -T.
A. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. C. și în consecință:
S-a anulat Decizia de impunere din oficiu nr.360229/2 și anulează în parte Decizia nr.E749/_, decizii emise de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin deciziile de impunere din oficiu nr._ și_ ambele emise în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS și accesorii pentru perioada 2006-2007 precum și Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS pe perioada 2006-2007, cu nr.de înregistrare 360229/1 respectiv 360229/2, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată pentru sumele de 222 lei contribuție lei, respectiv 298 lei majorari de întârziere și 36 lei penalități.
Tribunalul a reținut că reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de
asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 92/2003 și art.215 din Legea 95/2006, iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din Legea 95/2006 se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.
Rezultă, așadar, că organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea 95/2006, Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 92/2003.
Raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.
Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de A. de S. de a emite deciziile de impunere care constituie titlul de creanță.
Cât privește, însă, modalitatea de stabilire a majorărilor de întârziere aferente obligațiilor fiscale neachitate
, Tribunalul a reținut că atât prin Legea nr.95/2006 cât și prin Normele metodologice aprobate s-au stabilit termene de plată a contribuției la FNUASS de către persoanele care realizează venituri de activități independente. Astfel, potrivit art.257 alin.5 din Legea nr.96/2006 coroborat cu art.8 alin (1,4 și 5) din Norme, plata contribuției curente se efectuează trimestrial, termenele de scadență fiind până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru iar în ceea ce privește plata contribuției din regularizarea anuală se calculează și se achită accesorii numai din cea de-a 61-a zi de la comunicarea de către organele fiscale a deciziei de impunere anuală.
Întrucât în speță prin decizia de impunere s-a procedat la stabilirea unor obligații fiscale din oficiu, prin raportare la decizia de impunere anuală, Tribunalul a apreciat că accesoriile nu au fost corect stabilite de către pârâtă, prevederile legale enunțate anterior fiind nesocotite.
Mai mult, sancționarea reclamantei prin obligarea acesteia la plata și a majorărilor de întârziere calculate pe un interval de cinci ani pentru o creanță de care nu a fost încunoștințată că o datorează reprezintă o măsură disproporționată în raport de comportamentul părților implicate.
Acesta este motivul pentru care tribunalul a procedat la anularea în parte a deciziei contestate de către reclamantă cu privire la accesoriile datorate, dobânzi și majorările de întârziere calculate și anume cu privire la suma de 1712 lei evidențiată în decizia de impunere_ deoarece nu au fost calculate corect de către pârâtă, prevederile legale enunțate anterior fiind încălcate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE
C.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În conformitate cu art. 91 din Codul de procedura fiscala dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Potrivit alin. 2 termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Reclamanta a avut calitatea de asigurat fiind studenta pana in iulie 2006, iar începând din aprilie 2007 si pana in prezent are calitatea de asigurat fiind angajata, obținând venituri salariale.
Din prevederile art. 259 alin.(7) rezulta ca persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat :
sa achite contributia legala lunara pe ultimele 6 luni, daca nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale, calculata la salariul minim brut pe tara in vigoare la data platii, calculandu-se majorari de intarziere;
Instanta de fond nu a tinut seama de acest articol mai ales in privinta accesoriilor datorate.
Reclamanta nu poate fi tinuta numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabila.
Asa cum a aratat mai sus obligațiile fiscale se prescriu în termen de 5 ani, deci aceste 6 luni se inscriu in termenul de prescriptie.
Asa cum se poate observa din Situatia contributiilor declarate si restante si a majorarilor de intarziere si penalitatilor calculate, incasate si restante, la data de_ reclamantei i s-au calculat cele 6 luni contributia la fondul de sanatate si avea o datorie de 556 lei, din care 222 lei contributie, 298 lei majorari de intarziere si 36 lei penalitati.
Aceasta situatie a fost predata sub semnatura imputemicitei reclamantei, medicul de familie, de unde rezulta ca reclamanta a fost incunostiintata de obligatiile fata de fondul de sanatate.
In drept s-au invocat prevederile: Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, Ordinul 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, Codul de procedurea fiscala
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta s-a prezentat la sediul CAS C. la data de_ în vederea obținerii calității de asigurat, moment raportat la care au fost stabilite obligațiile
acesteia de plată la FNUAS, în calitate de persoană fără venituri proprii, cu privire la perioada octombrie 2006- martie 2007.
Curtea reține că prevederile art.208 alin. 3 din Legea 95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, reclamanta nu putea invoca necunoașterea legii, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce privește obligația principală de a contribui la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea 95/2006, Casele de A. de
S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 92/2003.
Curtea reține, de asemenea, că art.259 din Legea nr.95/2006, stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate. Rezultă, așadar, că toate aceste persoane au obligația legală de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate, iar persoanele care au obligația de a se asigura trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă de prescripție, legiuitorul nefăcând nici o distincție.
Potrivit art. 35 din Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. :
,, (1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.,,
Conform art. 2 alin. 9 din Legea nr. 95/2006, asistența de sănătate publică este garantată de stat si finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că C. Națională de A. de S. este abilitată de Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
În mod corect susține recurenta că reclamanta nu poate fi ținută numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabila.
Potrivit situației contribuțiilor declarate si restante si a majorărilor de întârziere și penalităților calculate, încasate și restante, la data de_ reclamantei i s-au calculat pentru cele 6 luni contribuția la fondul de sănătate, fapt cu privire la care a fost încunoștiințată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr. 12960 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta H. -T. A. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr. 12960 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta H. -T. A. în contradictoriu cu C. DE A. DE S. C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2013.
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. R. lescu
