Decizia civilă nr. 3603/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3603/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
DP
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă D.
G. a F. P. a J. M., împotriva sentinței civile nr. 3967 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S. M. R., având ca obiect anulare act administrativ -nulitate concurs.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Recurenta- reclamantă D. G. a F. P. a J. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3967/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de către instanță și s-a respins ca prescrisă cererea formulată de către reclamanta D. generală a finanțelor publice
M. în contradictoriu cu pârâta Ș. M. R. .
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_, sub nr. de mai sus, completată la data de_ (fila 28) reclamanta D. G. A F. P.
M. în contradictoriu cu pârâta S. M. R. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să constate nulitatea concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de consilier juridic principal cl.I - Compartimentul Juridic- Administrația F. P. B. M.
, a contractului individual de muncă nr.1034/_ și a deciziei nr.322
/_ emisă de directorul executiv al DGFP M., anularea actelor juridice încheiate în baza deciziei nelegale, precum și a efectelor juridice produse de acestea.
În motivarea cererii se susține că urmare adresei ANAF nr. 850.444/850.270/_ s-a încheiat de către Compartimentul de control din cadrul DGFP M. Raportul de control nr. 24.375/_ din care a rezultat faptul că angajarea pârâtei s-a realizat prin organizarea unui concurs care nu respecta prevederile HG 1209/2003 și încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Art. 4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede ca raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii acestea fiind de regulă încheiate pe perioadă nedeterminată.
Încheierea contractului individual de muncă pe perioadă determinată u este legală întrucât nu respectă prevederile legale potrivit cărora funcțiile publice vacante se ocupă doar pe perioadă nedeterminată.
În anumite situații funcțiile publice temporar vacante se pot ocupa pe perioadă determinată. La încheierea contractului individual de muncă nu s-a respectat o cerință imperativă menționată de art. 82 alin. 2 din Codul muncii actualizat, aceea de a se stipula în mod expres durata pentru care se încheie acest contract.
De asemenea nu au fost respectate prevederile HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici deoarece și în cazul funcțiilor temporar vacante era necesară solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată nefiind legal.
Pârâta a refuzat să se constate nulitatea contractului de muncă și a actelor subsecvente prin acordul părților, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din_ s-a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune care a fost unită cu fondul conform art.137 alin.2 C.pr.civ.
S-a considerat că obiectul și cauza cererii se circumscriu materiei contenciosului administrativ. Întrucât titulara acțiunii este autoritatea publică emitentă care solicită anularea actului administrativ unilateral ca nelegal aceasta are calitate procesuală activă conferită în mod expres prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, fiind neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul - reclamant.
În ceea ce privește termenul de prescripție în care autoritatea publică emitentă poate sesiza instanța de contencios administrativ, prin derogare de la termenul general de 6 luni stabilit în art.11 alin.6 prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 se stabilește un termen de 1 an de la data emiterii actului
Toate actele atacate au fost emise în data de_ ,_ respectiv_, cu mult după împlinirea termenului special de prescripție raportat la data introducerii cererii-_ .
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea, fără a o mai analiza pe fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. G. a
F. P. M., solicitând admiterea recursului; modificarea sentinței atacate in sensul anularii:
- concursului organizat in data de_ pentru ocuparea postului de consilier juridic principal cl. I - Compartimentul juridic - Administrația F.
P. B. M. ;
- a deciziei nr.322/_ emisa de directorul executiv al D.G.F.P. M. la acea data, a Contractului individual de munca nr.1034/_, a actelor juridice încheiate in baza deciziei nelegale, precum si a efectelor juridice produse de acestea, in contradictoriu cu Ș. M. R. .
Motivând recursul, s-a arătat că urmare adresei A.N.A.F nr.850.444/850.270/_ s-a încheiat de către Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. M. Raportul de control nr. 24.375 /_ din care a rezultat faptul ca angajarea paratei s-a realizat prin organizarea unui concurs care nu respecta prevederile H.G. 1209/2003 și încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Se afirmă că directorul executiv al D.G.F.P. M. a luat cunoștința de nerespectarea prevederilor legale privind angajarea paratului la data finalizării verificării efectuate de către Compartimentul de Control, respectiv_ . Art.4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede ca raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii acestea fiind de regula încheiate pe perioada nedeterminată.
Încheierea contractului individual de munca pe perioada determinata nu este legala întrucât nu respecta prevederile lega le potrivit cărora funcțiile publice vacante se ocupa doar pe perioada nedeterminata. In anumite situații funcțiile publice temporar vacante se pot ocupa pe perioada determinată.
La încheierea contractului individual de munca nu s-a respectat o cerința imperativa menționata de art. 82 alin.2 din Codul muncii actualizat, aceea de a se stipula in mod expres durata pentru care se încheie acest contract.
De asemenea nu au fost respectate prevederile HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici deoarece si in cazul funcțiilor temporar vacante era necesară solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, contractul individual de munca încheiat pe durata determinata nefiind legal.
D.G.F.P. M. a solicitat în temeiul art.57 alin.6 din Codul muncii, cu adresa nr.24.999/_, constatarea nulității contractului individual de munca nr.1034/_ si a actelor subsecvente prin acordul părților.
Parata a formulat răspunsul înregistrat sub nr. 25.806/_ prin care comunica faptul ca nu este de acord cu constatarea nulității contractului pe cale amiabila.
Consideră recurenta ca atât concursul din data de_, cat si actul administrativ, respectiv Decizia nr.322/_, a fost emis cu încălcarea unei norme de drept imperative (nerespectarea condițiilor prevăzute de Codul muncii si de H.G. nr.1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici), singurul mecanism de invalidare fiind cel prevăzut de art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 si art.57 alin.7 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, iar competenta de a statua aparține exclusiv instanței de contencios administrativ.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin acțiune s-a cerut tribunalului să constate nulitatea concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de consilier juridic principal cl. I - Compartimentul Juridic- Administrația F. P. B. M.
, a contractului individual de muncă nr.1034/_ și a deciziei nr.
322/_ emisă de directorul executiv al DGFP M., anularea actelor juridice încheiate în baza deciziei atacate, precum și a efectelor juridice produse de acestea.
Potrivit art. 1 alin. 6 fraza I din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În speță, este neîndoios că actele atacate au intrat în circuitul civil și au produs efecte materializate în încheierea și executarea subsecventă a unui contract de muncă.
Fraza a III-a a aceluiași text legal prevede că acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului. Față de această prevedere imperativă și față de împrejurarea că actele atacate au fost emise în data de_ ,_ respectiv_, precum și data introducerii cererii de chemare în judecată -_, soluția primei instanțe de admitere a excepției prescripției este corectă. De altfel, nici nu se contestă prin recurs aplicabilitatea acestui termen de prescripție, recurenta limitându-se la a afirma încălcarea unei norme de drept imperative și existența ca singur mecanism de invalidare a art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004 și art. 57 alin. 7 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 3967 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. DP
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: M.H.
