Decizia civilă nr. 3606/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3606/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R.
JUDECĂTORI: A. A. M.
DP GREFIER: M. V. -G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentul- reclamant
P. P. I. și recurenta-pârâtă C. de A. de S. a J. C. împotriva sentinței civile nr.12244 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., având ca obiect anulare act administrativ decizie contribuție FNUASS.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant P. P. I., avocat Bodescu M. cu delegație în substituirea avocatului Bodescu Cosmin din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și reprezentantul recurentei-pârâte C. de A. de S. a J. C.
, consilier juridic Crăciun G., cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de recurentul- reclamant P. P. I. este legal timbrat, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă C. de A. de S. a
J. C. este scutit de la plata taxei de timbru. Recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursurile care sunt formulate în termen, motivate, comunicate și că recursul declarat de recurentul- reclamant P. P. I. este legal timbrat, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă C. de A. de S. a J. C. este scutit de la plata taxei de timbru.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul recurentului- reclamant P. P. I., avocat Bodescu
M. susține recursul formulat de recurentul- reclamant P. P. I. așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Apreciază că instanța de fond a interpretat greșit normele legale ceea ce a avut drept consecință admiterea doar în parte a acțiunii.
Solicită să se aibă în vedere că s-a făcut dovada că reclamantul este angajat cu carte de muncă și că angajatorul a reținut și virat contribuția pentru asigurările de sănătate, precum și faptul că reclamantul nu datora contribuție către fond din veniturile obținute din profesii liberale, întrucât nu i s-a adus la cunoștință această obligație de către pârâtă.
Solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă CAS C. ca nefondat, având în vedere că reclamantului nu i se poate reține nicio culpă.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei-pârâte C. de A. de S. a J. C., consilier juridic Crăciun G. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică.
Solicită admiterea recursului formulat de CAS C., casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii formulată de reclamant, având în vedere că acesta nu a respectat obligațiile de achitare a contribuției datorate fondului de către persoanele fizice și ca urmare CAS a emis decizia de impunere conform dispozițiilor legale.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12244 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.
I., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de Sănptate a J. C. . S-a anulat în parte decizia nr. E283/_, în privința respingerii contestației formulate cu privire la decizia de impunere din oficiu nr.
319387/2/_ .
S-a anulat decizia de impunere din oficiu nr. 319387/2/_ . S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr. 319387/1 din_ s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 2498 lei cu titlu de contribuție datorată către FNUASS pe perioada 2006-2011, raportat la venitul net obținut de către reclamant din profesii liberale.
Prin decizia de impunere din oficiu 319387/2 din_ s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 1413 lei cu titlu de majorări de întârziere și penalități.
Contestația formulată de reclamant împotriva acestor decizii a fost respinsă prin decizia nr. 283/_ .
Argumentele reclamantului referitoare la decizia de impunere nr. 319387/_ sunt neîntemeiate întrucât conform prevederilor Legii nr. 95/2006, obligația de plată a contribuției se raportează la totalitatea veniturilor unei persoane. Prin urmare și reclamantul datorează contribuția raportat atât la veniturile realizate ca salariat cât și la cele realizate ca persoană fizică autorizată. Acest lucru nu reprezintă o dublă impozitare, întrucât contribuția nu se percepe de două ori pentru același venit, ci pentru venituri diferite.
În schimb instanța a apreciat că în mod greșit s-au calculat în sarcina reclamantului majorări de întârziere și penalități. Astfel, acestea au ca scop sancționarea contribuabilului pentru neîndeplinirea la termen a unei obligații de plată. Or, în speță, nefiind informat cu privire la obligația de
plată a sumelor de bani cuprinse în decizia nr. 319387/1 din_, reclamantul nu se află în culpă pentru faptul că nu le-a plătit.
Referitor la precizarea de acțiune formulată în cauză, instanța a constatat că aceasta este vădit neîntemeiată, întrucât o adresă nu este un act care să producă efecte juridice, nu este un act administrativ și prin urmare nu poate să fie atacată sau anulată pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P. P.
și pârâta C. DE A. DE S. A J. C. .
Prin recursul formulat, reclamantul P. P. I. solicită admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
Consideră sentința recurată, ca nelegală, întrucât potrivit prevederilor art. 211 alin. 1) din Legea nr. 9512006 privind reforma în domeniul sanatatii sunt asigurati toti cetatenii români cu domiciliul în tara, calitate în care persoana în cauza trebuie sa încheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezulta ca pentru plata contributiei lunare de 5,5% asupra tuturor veniturilor de natura celor prevazute la art. 257 din Legea nr. 95/2006, este necesar ca persoana asigurata sa încheie un contract de asigurare cu casa de sanatate.
Așa cum a aratat în fata instanței de fond prin decizia de impunere din oficiu nr. 319387/1/_ emisa de pârâtul C. de A. de S. a stabilit în sarcina mea obligatii de plata pentru anii 2006-2011 în suma de 3.911 lei din care 2.498 lei conform deciziei de impunere din oficiu FNUASS pentru perioada 2006-2011 și suma de 1.413 lei conform deciziei de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011.
Consideră că cele doua decizii incalca prevederile art. 86 alin. 6 din Codul de procedura fiscala, atâta timp cât stabilesc atât obligatii principale cât si obligatii accesorii.
Potrivit prevederilor art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, fiind persoana angajata cu contract de munca pe durata nedeterminata, angajatorul meu a virat obligatiile pentru asigurarile de sanatate în raport de veniturile salariale, ori pentru veniturile obtinute din profesii liberale, în afara existentei unui contract de asigurare, nu se poate pune problema datorarii contributiei la asigurarile de sanatate.
Deoarece în perioada 2006-2011 nu a avut încheiat contract de asigurare, nu a avut obligatia sa depun declaratia de venituri conform art. 32 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul CNAS nr. 617/_, ceea ce face sa fie inaplicabile dispozitiile art. 83 alin. 4 din Codul de procedura fiscala, privind stabilirea obligatiilor fiscale din oficiu.
Cum în cauza de fata contributia este stabilita asupra unor venituri obtinute din activitati independente, este imperios necesara încheierea directa a unui contract de asigurare cu mine, conditie prealabila care neîndeplinita afecteaza însasi dreptul de a percepe o asemenea contributie.
Din aceasta perspectiva este de observat ca daca legiuitorul ar fi dorit ca aceasta contributie de 5,5% sa se nasca doar din calitatea de asigurat, nu ar fi avut nicio retinere juridica sa reglementeze în cadrul aceluiasi alin. 1 al articolului 211 din Leșea nr. 95/2006, obligatia încheierii unui contract de asigurare.
De asmenea C. de S. avea obligatia sa ma informeze cu privire la acestea, conform art. 222 din Legea 95/2006 care statuteaza faptul ca"
fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalitatii de plata, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale", fapt recunoscut de catre acestia prin decizia nr. E283 din_ .
În ce priveste cuantumul obligatiilor stabilite în sarcina sa arată ca asa cum prevede art. 1 pct. 11 din Ordinul CNAS, emiterea deciziei de impunere pe baza informatiilor primite de la ANAF se poate face începând cu data de_, nu cu anul 2006, ca în cazul meu.
Obligatiile stabilite în sarcina mea nu se întemeiaza pe documente care sa probeze realitatea bazei de impunere, nu cuprinde modalitatea de calcul a contributiei si a accesoriilor, termenul de plata si procentele majorarilor si penalitatilor.
Potrivit prevederilor art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reformarea în domeniul sanatatii, sunt asigurati toti cetatenii români cu domiciliul în tara, calitate în care persoana în cauza încheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator.
Corelativ, în conditiile în care pârâtul nu a facut dovada ca a încheiat contract de asigurare cu mine nu se poate pune problema aplicarii prevederilor art. 257 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
În al doilea rând, în sensul concluziei care precede sunt si prevederile art. 32 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 6171_ al Presedintelui Casei Nationale de A. de S. (CNAS), potrivit carora, persoanele fizice, asigurate pe baza de contract de asigurare de sanatate, si doar acestea, altele decât cele pentru care colectarea contributiei se realizeaza de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), ca în cauza de fata, declara obligatiile catre fond.
Ori, în lipsa unui contract de asigurari de sanatate nu sunt aplicabile nici prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedura fiscala si nici dispozitiile art. 80 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a acestui cod, aprobate prin HG nr. 1050/2004, care sa îndreptateasca pe pârât sa stabileasca din oficiu obligatii fiscale, mai ales ca lipsa unui asemenea contract nu ma obliga sa depun declaratie fiscala.
În al treilea rând, potrivit prevederilor art. 87 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. 2 si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.
Deciziile de impunere contestate au inserata mentiunea "pâna la data de_ majorari si penalitati calculate în suma de ... " în baza art. 19 din Codul de procedura fiscala, desi acest articol reglementeaza doar majorari de întârziere, fara însa ca acest debit accesoriu al contributiei generatoare sa fie individualizat pe fiecare an de impunere, cum cere art. 87 alin. 1 din codul citat.
În fine, deciziile de impunere în discutie nu cuprind nici mentiuni privind audierea contribuabilului potrivit prevederilor art. 43 alin. 2 lit. j din Codul de procedura fiscala, înca1cându-se astfel principiul general de conduita în administrarea impozitelor, taxelor si contributiilor prevazut de art. 9 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat, chiar daca aceasta deficienta nu atrage nulitatea prevazuta de art. 46.
Pârâta C. DE A. DE S. A J. C. prin recursul formulat solicită admiterea acestuia.
Învederează faptul că, după semnarea Protocolului încheiat între CNAS și ANAF cu nr.P5282/_ /95896/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, etc., menționat la art.35 al Ordinului nr.6l7/2007, CAS C. a fost abilitata sa emita Decizii de impunere privind obligatiile de plata la FNUASS, in baza informatiilor primite.
Contestatorul fiind identificat in baza de date primita de la ANAF, ca persoana care a realizat venituri din profesii libere, in termenul de prescriptie a creantelor fiscale, la data de 12.09.20 Il, CAS C. a emis Decizie de impunere din oficiu pentru stabilirea contributiei datorate la FNUASS, cu nr.de inregistrare 319387/1 si Decizie de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS, cu nr.de inregistrare 319387/2 aferente perioadei 2006 - 2011.
Face mentiunea ca deciziile constituie si instiinta re de plata, de unde rezulta ca reclamantul a luat la cunostinta de cuantumul debitului si modul de calcul atat al contributiei cat si al accesoriilor datorate unde sunt detaliate scadentele, perioadele pentru care au fost stabilite si temeiul de fapt si de drept.
Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Aceste decizii de impunere reprezinta titlu de creanta si potrivit art.141, alin. 2 devi n titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta.
Cu privire la legalitatea dobanzilor si penalitatilor datorate arata:
Art. 208 alin.(3) A. le sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un s stern unitar.
Art. 259 alin. 7, lit. b) arata ca asiguratii sunt obligati sa achite pe intreaga perioada a terrnenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2(103 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada;
In conformitate cu art. 91 din Codul de procedura fiscala dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Potrivit alin. 2 termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Art. 216 din Legea 95/2006, arata ca in cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contl"ibutiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pârâta-recurentă arată că obligatia de plata se naste la data realizarii venitului, iar reclamantul nu poate fi tinut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabila.
Analizind recursurile formulate prin prisma motivelor invocate Curtea retine urmatoarele considerente
:
In ceea ce priveste criticile referitoare la stabilirea obligației principale, Curtea reține ca sistemul asigurarilor sociale de sanatate este bazat si pe principiile obligativitatii si al solidaritatii sociale asa cum rezulta din art. 208 din Legea 95/2006.
Calitatea de asigurat o are conform art. 211 din Legea 95/2006 orice persoana care este cetatean roman si are domiciliul in Romania .Ca atare in principiu orice persoana care se incadreaza in aceasta categorie la care face referire art. 211 din Legea 95/2006 are obligatia de a contribui la FNUASS.
In art. 213 din Legea 95/2006 se prevad in mod expres categoriile de persoane care beneficiaza de asistenta medicala fara a fi obligate la plata contributiei sus mentionate reclamantul recurent neincadrandu-se in aceste categorii .Ca atare el are conform art. 211 si 213 alin 4 din Legea 95/2006 obligatia a achita contributia la FNUASS .
In plus art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Obligatiile sus indicate subzista conform dispozitiilor legale sus mentionate indiferent daca reclamantul a fost sau nu informat conform art. 222 din Legea 95/2006.
Motivul de recurs vizind inexistenta contractului de asigurare este nefondat in speta intrucit aceasta obligatie de a incheia contractul de asigurare revine recurentului reclamant si deriva din obligatia sa de a contribui la FNUASS asa cum rezulta din intreaga conceptie a legiuitorului asupra acestui sistem de asigurari sociale de sanatate prevazut de Legea 95/2006. Altfel spus, acesta nu se poate prevala în propriul beneficiu de inexistența încheierii unui contract de asigurare pentru a fi exonerat de la plata acestor contribuții. A accepta o atare interpretare ar însemna să validăm comportamentul esențial nelegal al contribuabilului, ceea ce ar contraveni principiului de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria sa culpă pentru a dobândi un drept sau o situația avantajoasă.
In concluzie reclamantul recurent avea obligatia de a incheia contractul de asigurare ,de a-si depune declaratia de venituri si de a achita contributia la FNUASS trimestrial .In lipsa indeplinirii acestor obligatii art. 83 alin. 2 din OG92/2003 este pe deplin aplicabil .
Conform art. 86 alin. 6 din OG 92/2003 decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
In speta acest text de lege nu au fost incalcat fiind emise separat o decizie de stabilire a obligatiilor principale si una de stabilire a obligatiilor accesorii .
Parata avea posiblitatea de a stabili creante bugetare in sarcina reclamantului pe toata perioada de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale in anul 2011 inclusiv pentru anul 2006 .Totodata in privinta protocolului incheiat intre parata si ANAF nu s-a invocat nici o exceptie de nelegalitate .
In ceea ce priveste realitatea bazei de impunere aceasta baza este cea cu care reclamantul figureaza in baza de date a ANAF si care nu a fost combatuta de catre recurentul reclamant prin probe .
In ce priveste modalitatea de calcul a accesoriilor ea este detaliata pentru fiecare an ,pentru fiecare perioada de calcul a penalitatilor si dobanzilor si cuntumul, aplicabil in diversele intervale de timp. Aceste dobanzi si majorari sunt individualizate chiar si pentru fiecare perioada impozabila intrucit din decizia de stablire a obligatiei principale se indica scadenta sumelor de plata pentru fiecare an .In decizia de calcul a accesoriilor se indica intre ce interval de timp a fost calculata penalitatea, cunatumul acestora modificandu-se chiar si in cursul unui an .In aceste conditii in speta sunt respectate cerintele art. 87 din OG 92/2003 .
In ce priveste ascultarea contribuabilului intr-adevar deciziile atacate nu cuprind vreo mentiune in acest sens dar acest aspect poate atrage doar o nulitate procedurala virtuala nefiind expres prevazuta de art. 46 din OG 92/2003 .In aceste conditii si pornind de la premisa ca nulitatea din speta este una procedurala in conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ reclamantul recurent trebuia sa faca dovada unei vatamari care nu poaet fi inlaturata decat prin anularea actului ,ceea ce nu s-a sustinut de catre recurentul reclamant.
În ce privește accesoriile
, Curtea constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, până la _
, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că
"CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele
C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Principala motivare, care ar determina înlăturarea obligației de plată a accesoriilor dar și a obligației principale, a fost dată de coroborarea lipsei culpei reclamantului cu privire la neplata contribuției, cu prevederea art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale";.
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s-ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Trebuie notat că sistemul de asigurări sociale de sănătate ca și ori alt sistem contributiv din România se bazează pe principiul declarativ, altfel spus organul fiscal stabilește taxele ori contribuțiile pe baza declarațiilor înregistrate de celălalt subiect al raportului juridic de drept material fiscal.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații"; de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin.
(3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Scadența obligației privind plata contribuției la fondul de sănătate nu este condiționată de existența concretă a declarației, termenele fiind stabilite de Legea nr. 95/2006, numai executarea silită fiind condiționată de existența unui titlu executoriu,
Avand in vedere aceste considerente Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ corob cu art. 312 C.pr.civ va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat ,va admite recursul declarat de catre parata si va modifica in parte sentinta recurata in sensul respingerii in intregime a actiunii .
recurs .
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata nici in fond si nici in
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. C. împotriva sentinței civile nr.12244 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea.
Respinge recursul declarat de reclamantul P. P. I. împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată în fond și recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. DP
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.Z. B.
