Decizia civilă nr. 3758/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR.3758/2013
Ședința publică din data de 01 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: D. M.
GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I. D. A., împotriva sentinței civile nr. 380 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimații D. A. - D. AL D.
R. P. DE C. ȘI Î. A V. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
Componența completului de judecată s-a constituit potrivit procesului- verbal încheiat la data de_, atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul I. D. A., asistat de avocat M. Ciprian.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei DIRECȚIA R. P. DE C. ȘI Î. A V., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii judecătorești atacate ca temeinică și legală, trimisă prin fax și excepția tardivității declarării și motivării recursului, întâmpinare care a fost trimisă la dosar și prin poștă în data de_ .
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
În urma deliberării, Curtea, în temeiul art. 93 prin raportare la art. 301 C.pr.civ., apreciază că prezentul recurs este în termen.
Reprezentantul recurentului depune în probațiune Ordinul M.A.I. nr.
99.100 pentru abrogarea Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a polițiștilor în M.A.I., Îndrumarul de cercetare prealabilă, precum și dovezile privind cheltuielile de judecată și arată că nu mai are de formulat alte cererii în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, rejudecarea cauzei și, urmare a rejudecării, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar, reprezentând onorariu avocațial. În susținerea recursului arată că există două aspecte de nelegalitate și două aspecte de netemeinicie ale deciziei de destituire din poliție. Referitor la Dispoziția nr. 500 de destituire din poliție a
fost emisă în timpul concediului medical, reclamantul fiind spitalizat în aceea perioadă, lucru dovedit cu certificatul medical depus la dosar.
Susține că s-a făcut vorbire de decizia de suspendare, decizie care i-a fost comunicată părții la sfârșitul concediului medical.
Prin Ordinul M.A.I. nr. 99100 din_ s-a abrogat Ordinul 400/2004 în baza căruia s-a parcurs toată cercetarea disciplinară, decizia de destituire din poliție fiind nulă.
Referitor la netemeinicia actului arată că, în perioada în care recurentul a fost inactiv, a avut calitatea de coasociat și administrator al unei firme, alături de soția sa, în acte, în realitate, exercitarea funcției de administrator fiind atributul soției sale, care deține și în prezent această funcție, recurentul retrăgându-se din societate, însă dint-o eroare regretabilă acest aspect nu a fost menționat la Registrul Comerțului. Această împrejurare a fost adusă la cunoștința Consiliului de Disciplină, nu a fost omis, decizia fiind motivată în sensul că nu este opozabilă.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 380 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. D. A. în contradictoriu cu pârâții D. A.
- în calitatea de director al D. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect anulare act administrativ - Ordin eliberare din funcție.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea ședinței Consiliului de Disciplină din data de_, dată în dosarul nr. 5283, i s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare "destituirea din poliție", prevăzută de art.58, lit.d din Statutul Polițistului, motivat de încălcarea prevederilor art.57, lit.k din Legea nr.360/2002 rep., coroborat cu art.12, al.l, lit.k din O.M.A.I. nr.400/2004.
Ulterior în baza concluziilor cuprinse în Raportul de cercetare prealabilă nr. 5.225 din_ și a Încheierii Consiliului de Disciplină nr 5.283 din _
, s-a emis Dispoziția D. ului nr. 500 din_ prin care s-a dispus destituirea din poliție.
Încheierea adoptată de Consiliul de Disciplină constituit cu această ocazie, în urma desfășurării procedurii și desfășurării activității de cercetare disciplinară și Dispoziția D. ului nr. 500 din_, în temeiul art.60 și art. 61 din Legea nr.306/2002 rep. privind Statutul Polițistului, în termen legal, a fost contestată de reclamant.
Urmare a soluționării contestației reclamantului, s-a emis de către Ministrul A. și I., Ordinul nr. 11/2233 din_, prin care, s-a decis respingerea contestației ca neîntemeiate și menținerea sancțiunii aplicate, reclamantul contestând în fața instanței de contencios actele adoptate.
Împotriva reclamantului s-a declanșat acțiunea disciplinară întrucât s-a reținut încălcarea art.45 alin.(1) lit. g.) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Polițistului îi este interzis "să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu exceptia calitătii de actionar potrivit disp. art.45 alin.(1) lit. g.) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Susținerile reclamantului potrivit cărora că ar fi fost necesar, în mod absolut, a se analiza în ce a constat, în mod concret, activitatea sa în calitate
de administrator al societății comerciale., întrucât textul legal citat se referă la participarea efectivă În mod direct sau prin persoane interpuse la administrarea si conducerea unei s.c., și nu la detinerea calitătii de administrator, astfel că, atâta timp cât reclamantul nu a efectuat în mod concret niciun fel de acte de administrare sau conducere a societății, disp. art.45 alin.(1) lit. g.) din Legea nr. 36012002, nu sunt operante în speță nu pot fi primite.
Una din regulile de interpretare a dispozițiile legale este aceea potrivit căreia interpretul legii nu poate introduce distincții acolo unde autorul, respectiv legiuitorul, nu le-a prevăzut.
Textul legal indicat nu instituie distincțiile invocate de reclamant astfel că nu poate fi admisă o astfel de interpretare, fiind interzisă atât exercitarea activităților în mod public, ipoteza reclamantului,cât și prin persoane interpuse. Destituirea din poliție dispusă prin Ordinul contestat, nu este o măsură administrativă care implică doar dreptul de apreciere al autorității publice ci este o sancțiune disciplinară, care, reprezintă sancțiunea disciplinară cea mai
gravă, mai ales prin consecințele pe care le atrage.
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infracțiuni, faptele săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege potrivit prevederilor art 57 alin 1 lit Kdin Legea nr 360/2002.
Fapta reținută împotriva reclamantului îndeplinește toate condițiile instituite de legiuitor atât sub aspectul laturii obiective și subiective, apărările vizând lipsa faptei deduse din interpretarea reclamantului nu pot fi primate atât timp cât fapta se consideră a fi săvârșită și pentru ipoteza în care nu se acționează în mod public.
În raport de efectele de publicitate ale mențiunilor din registrului comerțului aserțiunile referitoare la neexercitarea efectivă a atribuțiilor nu pot primi valențele dorite de reclamant.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1), iar destituirea din poliție se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competenta sa acorde gradele profesionale ale polițiștilor potrivit astfel că nici critica referitoare la nulitatea actelor pentru nerespectarea acestor exigențe nu poate fi primită criteriile instituite de textul legal fiind satisfăcute.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant este încălcarea dispozițiilor art. 64 din O.M.A.1. nr. 400/2004, potrivit căruia "Sanctiunea disciplinară privind destituire din politie nu poate fi aplicată în situatia în care polițistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obținut conform legii, precum și în alte situații prevăzute de lege."
Contrar celor susținute de reclamant exigențele textului invocat au fost respectate, iar pe durata existenței situației de incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obținut conform legii efectele dispozițiilor contestate au fost suspendate.
Considerentele evidențiate au relevat că nu s-a dovedit temeinicia acțiunii promovate de reclamant actele contestate îndeplinind exigențele legale edictate de legiuitor, iar cuantificarea sancțiunii realizându-se în consonanță cu textele legale analizate astfel că în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I. D. A.
, solicitând ca, după analizarea aspectelor expuse în principal, să constate că este în termenul de declarare și motivare a recursului la această dată și, în subsidiar,
repunerea acestuia în termenul de declarare și motivare a recursului, în conformitate cu prevederile art. 103 Cod proc. Civilă. Pe fond, solicită modificarea în totalitate a sentinței atacate și, rejudecând cauza pe fond, solicită admiterea acțiunii cum aceasta a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
În motivarea recursului arată următoarele:
Încă din acțiunea introductivă, a indicat domiciliul procesual ales ca fiind la sediul mandatarului "M. &Asociatii" societate civilă de avocati din B., str. Alba Iulia nr. 8. jud. B. -Năsăud indicând, de asemenea, și domiciliul său efectiv.
La data de_, mandatarul recurentului, văzând că nu se comunică hotărârea, s-a interesat telefonic la arhiva instanței despre stadiul de motivare al hotărârii, aflând paradoxal că aceasta era irevocabilă, recurentul neprimind- o niciodată.
În acest sens, s-a adresat Curții de Apel cu cerere de comunicare, însă a fost refuzat cu motivarea că hotărârea judecătorească se comunică părții o singură dată, aducându-i-se la cunoștință că poate obține o copie legalizată, ceea ce a și făcut pentru a-și putea exercita calea de atac.
Astfel, la data de_ i-a fost comunicată copia legalizată a sentinței atacate, luând la cunoștință pentru prima dată conținutul acesteia. În paralel, recurentul s-a adresat cu o cerere către Poșta Română pentru a vedea cui a fost comunicată sentința inițial. La data de_ i s-a răspuns că această sentință a fost comunicată la Cabinet de Avocat Milea, Morutan cu semnătură si ștampila, mandatarul recurentului este M. &Asociații" societate civilă de avocați.
În speță, recurentul a indicat încă din acțiunea introductivă atât domiciliul procesual ales, cât și mandatarul ce urma să primească actele de procedură, însă dovada de comunicare a sentinței s-a făcut de către factorul poștal la un alt cabinet de avocat. Recurentului i-a fost comunicată sentința atacată pentru prima dată la data de_, dată la care i s-a eliberat copia legalizată, acesta fiind momentul la care, în opinia sa, a început să curgă termenul de declarare și motivare a recursului. În considerarea acestor aspecte, arată că este în termenul legal de declarare și motivare a recursului.
În subsidiar, pentru ipoteza în care instanța nu va achiesa acestei opinii, solicită repunerea în termenul de declarare și motivare a recursului.
Recurentul arată că își exercită cu bună-credință drepturile procesuale, neîncercând o repunere în termen, însă confuzia instanței este evidentă din însăși răspunsul adresat recurentului, numele său fiind I. D. A. și nu I.
D. Ciprian, avocatul acestuia numindu-se Ciprian M. . O soluție de neadmitere a acestei cereri ar echivala cu privarea lui de dreptul constituțional de a avea un liber acces la justiție, de a avea parte de soluția unui "tribunal" și de a-și exercita dreptul de recurs conferit prin prevederile legale.
În ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății, critică sentința atacată prin prisma art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ., considerând că instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale.
Primul aspect de critică rezidă din aspectul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității absolute a deciziei atacate, invocată de către recurent prin prisma lipsei semnăturii. Așadar, după cum rezultă din decizia atacată, aceasta a fost comunicată recurentului fără a purta semnătura vreunei persoane abilitată în acest sens. Deși a invocat acest aspect de nulitate, instanța de fond nu îl amintește în sentința atacată nici că a fost invocat, nici nu motivează respingerea acțiunii subsemnatului prin această prismă.
Instanța de fond a încălcat prevederile legale ce impuneau să pronunțe o soluție de anulare a deciziei contestate.
Astfel, un alt motiv de nelegalitate îl constituie încălcarea dispozițiilor art.
64 din OMAI nr. 400/2004 potrivit căruia "Sancțiunea disciplinară privind destituirea din politie nu poate fi aplicată în situația în care polițistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obținut conform legii, precum și în alte situații prevăzute de lege."
Dispoziția atacată încalcă în mod flagrant textul de lege mai sus indicat fiind emisa la data de_, dată la care se afla în concediu medical, fiind spitalizat aspect pe care l-a dovedit cu certificatul medical depus la dosar.
Simpla apărare că ulterior s-a emis o decizie de suspendare a efectelor deciziei de destituire nu poate fi primită. Aceasta deoarece, la data emiterii deciziei de suspendare, decizia de destituire era producătoare de efecte juridice, recurentul fiind legal destituit, această măsură fiindu-i comunicată anterior emiterii deciziei de suspendare a efectelor primei decizii.
Ca atare, consideră că și acest aspect impune modificarea sentinței instanței de fond cu consecința admiterii acțiunii.
Instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale aplicabile speței. În acest sens, arăt că arată că a fost reîncadrat în cadrul M.A.I., începând cu data de_ . În perioada în care a fost inactiv, a deținut calitatea de coasociat și de administrator al S.C. Atrium IT SRL, alături de soția sa I. Lia, care a deținut și deține calitatea de asociat și administrator în cadrul sus-menționatei societăți comerciale. Deși în evidențele actelor constitutive ale societății, recurentul a deținut alături de soția sa calitatea de administrator, în realitate, exercitarea funcției de administrator a fost și este atributul celuilalt administrator al societății, respectiv al soției, pe întreaga durată de funcționare a societății, chiar și în prezent.
În această ordine de idei, este real faptul că recurentul a renunțat la calitatea de administrator, după reîncadrarea in M.A.I., respectiv la data de _
, astfel cum rezultă din Hotărâre a nr. 3 înregistrată a A.G.A. la acea dată.
Așadar, se pune în discuție perioada de aproximativ șase luni de la data reîncadrării și până la data emiterii Hotărârii nr. 3 a A.G.A. societății, când figura doar scriptic în calitatea de administrator al societății.
Sancțiunea ce i-a fost aplicată este vădit disproporționată raportat la gravitatea faptei în sine, fiind mult prea drastică și lipsită de temei legal. In acest sens, arată încă o dată faptul că, deși deținea în mod scriptic calitatea de administrator al societății, nu a efectuat acte de administrare a societății, nu am reprezentat societatea in niciun mod, de activitatea acesteia, ocupându-se în mod exclusiv soția, în calitatea sa de administrator.
Aceste aspecte se pot dovedi fără prisosință, prin simpla verificare și observare a activității desfășurate de societate, respectiv din actele sale, aspect pe care, în mod obligatoriu, pentru a aplica cea mai aspră sancțiune disciplinară, Consiliul de Disciplină trebuia să-l supună atenției în ședința sa. Și aceasta, motivat de faptul că, procedând de maniera descrisă, este evident faptul că, s-a încălcat procedura în cadrul cercetării disciplinare întreprinse.
Față de recurent Hotărârea A.G.A. nr. 3 din data de_ produce efecte juridice depline, chiar dacă nu a fost înregistrată la Registru Comerțului, această înregistrare având efect de opozabilitate față de terți. Mai mult, din punct de vedere juridic, obligația de a înregistra această Hotărâre o avea administratorul unic (în speță soția recurentului), astfel că sancțiunea aplicată apare ca fiind nelegală având în vedere faptul că motivele nu îi sunt imputabile, îndeplinindu-și obligațiile ce îi incumbau pentru soluționarea stării de
incompatibilitate, singura obligație a recurentului fiind aceea de a se retrage efectiv din societate și de a semna documentele necesare în acest sens.
Este evident faptul că Hotărârea A.G.A. nr. 3 din data de_ nu a fost constituită pro causa, întrucât dacă ar fi fost emisă în acest scop purta o dată anterioară reîncadrării sale în cadrul M.A.I., respectiv,_, fiind lipsit de orice raționament să întocmești un act pro causa care să te incrimineze.
Raportat la sancțiunea disciplinară aplicată, este evident faptul că la individualizarea acesteia, nu s-a ținut cont de criteriile de individualizare obligatorii stabilite în norma precizată anterior, normă ce are caracter imperativ și de la care nu se permite interpretului derogare.
Deși supus atenției, nu s-a avut în vedere întreg ansamblul de împrejurări în care abaterea disciplinară a fost comisă, respectiv, faptul efectiv de a figura în mod scriptic în calitate de administrator, fără a desfășura vreo activitate de asemenea natură.
Astfel, la stabilirea sancțiunii disciplinare, nu s-au analizat in vreun fel cauzele, gravitate a și consecințele abaterii disciplinare, întrucât, dacă cei investiți s-ar fi plecat asupra acestor aspecte, deși obligatorii, ar fi constatat indubitabil, că acestea nu sunt întrunite, lipsind consecințele și, în strânsă interdependență, gravitatea faptei, toate acestea datorită faptului că, nu a desfășurat în niciun mod activități de reprezentare sau de administrare a societății O dovadă în acest sens o constituie și faptul că activitatea desfășurată de recurent în cadrul instituției nu a fost niciodată umbrită de vreun alt act sau fapt exercitat de acesta în afara relațiilor de serviciu.
Mai mult, apreciază că la stabilirea sancțiunii, conduita adoptată pe parcursul desfășurării cercetării disciplinare nu a contat in niciun mod, întrucât nu s-a avut în vedere vreun aspect în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată, intimata MAI - Direcția R. P. de C. și Î. a V.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
În motivare, se arată că recurentul-reclamant prin reprezentantul convențional al acestuia-avocat, avea posibilitatea să solicite și să obțină printr- o cerere adresată arhivei respectivei instanțe o copie xerox a respectivei hotărâri judecătorești de la dosarul cauzei, urmând ca solicitarea de repunere în termenul de declarare și motivare a recursului, să fie solicitat de la data consemnării, în dosarul cauzei, a comunicării hotărârii judecătorești pronunțată de către instanța fondului.
Recurentul-reclamant a avut posibilitatea de a cunoaște conținutul hotărârii judecătorești recurate de îndată ce a aflat de la arhiva instanței de motivarea și redactarea acesteia (_ ) și in consecință ar fi fost in măsură să exercite calea de atac, respectiv de a declara, formula și înainta motivele de recurs împotriva acesteia, că de la această dată și până la_, când susține că i-a fost comunicată copia legalizată a hotărârii judecătorești, acesta nu a făcut dovada nici unei împiedicări mai presus de voința acestuia în exercitarea căii de atac, solicită respingerea cereri de repunere în termenul de declarare și motivare a recursului ca neîntemeiată.
Intimata invocă excepția tardivității declarării și motivării recursului având in vedere că recurentul-reclamant, reprezentat convențional prin avocat, a avut la cunoștință de faptul că la data de_ hotărârea judecătorească recurată era redactată și comunicată, de la această dată și până la data solicitării repunerii în termen (respectiv până la data de_ ) nici o împrejurare mai presus de voința acestuia care să-l împiedice în exercitarea căii de atac neintervenind, acesta putând lua la cunoștință de conținutul hotărârii
judecătorești, prin solicitarea unei copii xerox a hotărârii judecătorești din dosarul cauzei aflat la arhiva instanței urmând ca repunerea în termenul de exercitare a căii de atac să fie solicitată de la data consemnării comunicării copiei xerox a hotărârii judecătorești în dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurentul-reclamant critică hotărârea judecătorească atacată invocând motivul de nelegalitate a Dispoziției directorului DRPCIV nr. 500/_ a lipsei semnăturilor persoanelor abilitate. Actul administrativ individual comunicat recurentului-reclamant conține toate semnăturile persoanelor abilitate, iar exemplarul comunicat acestuia este o copie legalizată a documentului original întocmit într-un singur exemplar potrivit normelor legale interne în materie de resurse umane din MAI.
In ce privește cel de al doilea motiv al recursului înaintat referitor la interpretarea eronată de către prima instanță a normelor legale ce impuneau anularea Dispoziției nr. 500/_ de încetare a raporturilor de serviciu ale acestuia ca fiind emis în perioada în care lucrătorul se află în incapacitate de muncă stabilită printr-un certificat medical, se impune a fi respins ca neîntemeiat prima instanță soluționând în mod temeinic și legal acest aspect in baza înscrisurilor depuse la dosar și prin reținerea corectă a situației de fapt în sensul în care efectele dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu au fost suspendate pe perioada incapacității de muncă conform Dispozițiilor directorului DRPCIV nr.5/_ .
Astfel, prin adresa Instituției Prefectului Județul B. Năsăud-SPCRPCIV
B. Năsăud nr. II/F/2059119l78/_ a comunicat că recurentul - reclamant se află în incapacitate temporară de muncă aflându-se în concediul medical începând cu data de_ până la data de_ după care acesta s- a internat în spital pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale.
În condițiile in care raporturile de serviciu ale reclamantului fuseseră suspendate la intervenirea incapacității temporare de muncă respectiv de la data de_, după aducerea la cunoștința intimatei a acestei situații de către instituția cu care reclamantul se afla în raporturi de serviciu prin adresa nr. 2.057197/_, a fost emisă Dispoziția directorului nr. 5/_ prin care s-a dispus suspendarea efectelor Dispoziției nr. 500/_ până la încetarea suspendării raporturilor de serviciu pe motive medicale, suspendare ce a încetat la data de_ conform Adeverinței medicale nr.7/1/_ (anexată în copie xerox certificată).
În ce privește cel de al treilea motiv al recursului potrivit căruia prima instanță a interpretat eronat dispozițiile legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici cu statut special-polițiști este neintemeiat, urmând ca instanța de control judiciar să-l respingă având in vedere că prima instanță a reținut în mod temeinic și legal, în baza probelor administrate coroborate cu dispozițiile legale incidente respectiv art. 45 alin. l lit. g din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului modificată și completată că "polițistului îi este interzis să efectueze direct sau indirect prin persoane interpuse activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar ".
De asemenea prima instanță a dat o interpretare temeinică și legală dispozițiilor legale în raport cu susținerea recurentului-reclamant referitoare la faptul că acesta nu desfășura, in fapt, concomitent cu activitatea profesională de funcționar public cu statut special - polițist activități comerciale, deși în documentele oficiale, opozabile terților, avea calitatea de administrator și reprezentant al societății comerciale, stabilind că in situația în care legiuitorul
nu distinge în textul normei legale incidente nici interpretul nu poate distinge, legiuitorul stabilind în obligația acestei categorii speciale de funcționari publici - a polițiștilor interdicția de a exercita activități în mod public atât direct cât și prin persoane interpuse.
De asemenea, în mod temeinic a reținut prima instanță din probele administrate în cauză și prin aplicarea corectă a art. 57 alin. l lit. k din Legea nr. 360/2002 că măsura dispusă prin Dispoziția directorului nr. 500/_ de încetare a raporturilor de serviciu nu a fost dispusă în exercitarea dreptului de apreciere al intimatei în aplicarea măsurilor disciplinare care să facă aplicarea condițiilor de circumstanță legate de persoana polițistului și de activitatea profesională anterioară săvârșirii faptei calificate ca abatere disciplinară a acestuia ci este o sancțiune disciplinară impusă de către legiuitor prin art. 10 alin.4 din Lege nr.360/2002 atunci când se constată că polițistul se află în una dintre situațiile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele:
Prin dispoziția D. | ului D. | R. | P. de C. | și Î. a V. |
din cadrul M. ui A. | și I. | nr.500/_ | s-a dispus destituirea |
reclamantului din poliție, ca urmare a săvârșirii faptei prevăzute de art.57 lit.k din Legea 360/2002, coroborat cu art.12 alin.1 lit k din OMAI 400/2004, întrucât a deținut, în perioada_ -_, calitatea de administrator la SC Atrium ITC SRL, concomitent cu cea de funcționar public cu statut special, în contradicție cu prevederile art.45 alin.1 lit.g din Legea 360/2002.
Ulterior, în data de_, ca urmare a aducerii la cunoștința D. R.
P. de C. și Î. a V. din cadrul M. ui A. și I. a faptului că reclamantul se afla în concediu medical, a fost emisă dispoziția nr.5, prin care s-a decis suspendarea aplicarea prevederilor dispoziției de sancționare până la data încetării motivului care a determinat suspendarea.
Prin ordinul Ministrului A. și I. nr.II/2233/_, contestația reclamantului împotriva sancțiunii aplicate a fost respinsă.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva actelor administrative menționate anterior.
În cadrul recursului declarat, reclamantul a invocat, ca prim motiv, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității absolute a deciziei atacate pentru lipsa semnăturii, apărare pe care o reiterează în recurs.
Curtea constată că decizia pe care o deține reclamantul și cu privire la care a invocat nulitatea pentru lipsa semnăturii nu este originalul (acesta poartă semnătura emitentului), ci este unul din exemplarele care se comunică persoanelor/instituțiilor interesate, nefiind necesar ca aceste exemplare să fie, la rândul lor, semnate. Lipsa semnăturii de pe una din aceste copii conforme cu originalul nu duce la nulitatea actului astfel întocmit și comunicat.
Al doilea motiv invocat în recurs privește imposibilitatea destituirii din poliție în situația în care polițistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical, recurentul dovedind faptul că la data de_ se afla în concediu medical.
Astfel cum a argumentat și instanța de fond, efectele Dispoziției nr.500/2011 prin care reclamantul a fost sancționat cu destituirea din poliție au fost suspendate începând cu data emiterii și până la încetarea motivului
care a determinat suspendarea, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art.64 din OMAI 400/2004. Curtea apreciază că nu poate fi imputat directorului DRPCIV că reclamantul nu a adus la cunoștința acestuia faptul că se află în concediu medical, acest fapt fiindu-i comunicat doar la data de _
.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la interpretarea eronată a prevederilor legale aplicabile speței, curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că art.45 alin.1 lit.g din Legea 360/2002 interzice polițistului participarea la administrarea unor societăți comerciale, fapt care, în speță, a rezultat din înscrierea în registrul comerțului a mențiunii referitoare la deținerea de către reclamant a calității de administrator la o societate comercială până la data de_ .
Contrar susținerilor recurentului, curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.5 din Legea 26/1990, înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel. Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia.
Mai mult, potrivit art.22 din aceeași lege, comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art.21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare, iar înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.
Din coroborarea acestor două texte legale rezultă, pe de o parte, că recurentul nu poate invoca în favoarea sa nici împrejurarea că nu ar fi administrat în fapt societatea, atâta timp cât în registrul comerțului calitatea sa de administrator era publică și opozabilă terților și nici împrejurarea că ar fi existat o hotărâre AGA care ar fi consfințit renunțarea sa la calitatea de administrator, atâta timp cât această hotărâre nu a fost adusă la cunoștința publicului prin înscrierea mențiunii respective în registrul comerțului, iar, pe de altă parte, că recurentul era deopotrivă obligat să solicite înscrierea acestei mențiuni, neputând invoca faptul că alte persoane aveau această obligație.
Nu poate fi reținută susținerea că era suficient că hotărârea AGA nr.3/_ își producea efecte față de recurent, întrucât scopul existenței stării de incompatibilitate dintre calitatea de polițist și cea de administrator al unei societăți este protecția terților, or, acestora nu li se pot opune acte sau fapte neînregistrate în registrul comerțului, unica evidență pe care au posibilitatea de a o consulta, în afara declarației de interese.
Mai departe, curtea va înlătura și apărarea conform căreia la stabilirea sancțiunii trebuia să se țină seama de criteriile de individualizare obligatorii prevăzute de art.59 alin.8 din Statutul polițistului. Potrivit art.10 alin.4 din Legea 360/2002, dacă în perioada desfășurării activității de polițist intervine vreuna dintre situațiile prevăzute la art. 45 alin.1, se ia măsura destituirii celui în cauză. Or, întrucât recurentul a săvârșit una din faptele prevăzute de art.45 alin.1 lit.g, sancțiunea legală obligatorie care trebuia să fie aplicată, fără drept de apreciere, era aceea a destituirii din poliție.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul I. D. A. împotriva sentinței civile nr. 380 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. S. | C. | P. | D. | M. |
GREFIER
V. D.
Red.C.P./dact.GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: A.M. C.
