Decizia civilă nr. 386/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 386/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
S. AL H. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât I. de P. J. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 2050 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. I., având ca obiect anularea dispoziției nr.428/_ emisă de IPJ B. -N. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul- reclamant M. I., lipsă fiind recurentul- pârât I. de P. J.
B. -N. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimatul-reclamant M. I. a depus la dosar întâmpinare. Recurentul- pârât I. de P. J. B. -N. și intimatul-
reclamant M. I. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant M. I. solicită respingerea recursului formulat de recurentul- pârât I. de P. J. B. -N. cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2050 din_, pronunțată de Tribunalului B. -N., pentru motivele arătate în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2050/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtul I. de P. J.
-N. .
A fost anulată Dispoziția nr. 428 din_ emisă de Șeful I. ui de P. J. B. -N. .
S-a dispus reîncadrarea reclamantului M. I. pe o funcție echivalentă cu cea avută la data încetării raporturilor de serviciu în cadrul IPJ B. -N., cu obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre drepturile salariale de care acesta a fost lipsit de la data încetării activității,_ și până la data reîncadrării și sumele acordate reclamantului în temeiul prevederilor OUG nr. 54/2011, sume ce se vor actualiza cu rata inflației până la data plății.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantului de anulare a tuturor concursurilor organizate la IPJ B. -N. pentru ocuparea unor funcții de agent de poliție, organizate în perioada august-octombrie 2011.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. I. a chemat în judecată I. J. de P. B. -N., solicitând anularea dispoziției nr. 428/_, anularea tuturor concursurilor organizate de IPJ B. -N. pentru ocuparea unor funcții de agent de poliție organizate în perioada august - octombrie 201 la care nu i s-a dat posibilitatea să participe, reîncadrarea reclamantului pe o funcție echivalentă cu cea avută la data încetării raporturilor de serviciu, obligarea pârâtei la plata salariilor de care a fost lipsit începând cu data încetării activității și până la data reîncadrării, sume actualizate cu rata inflației până la data plății, obligarea pârâtei la plata sumei de 10000 lei reprezentând daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată reclamantul că a lucrat ca subofițer/agent de poliție la I.P.J. B. -N. din data de_ până în data de_, dată la care abuziv și nedrept a fost emisă decizia de încetare a raporturilor de serviciu, motivată de o presupusă reorganizare a unității și de faptul că nu ar fi solicitat încadrarea într-o funcție similară în alte unități. În perioada în care a fost angajat al I.P.J. B. -N. a activat la formațiunile de ordine publică, poliție rutieră, investigarea fraudelor și la compartimentul juridic, obținând numai calificative foarte bune. Nu a avut abateri disciplinare și a fost recompensat în repetate rânduri pentru modul în care a înțeles să își exercite atribuțiunile de serviciu.
In data de_ i-a fost comunicată Dispoziția șefului I.P.J. B. -N. nr. 203/_ prin care a fost pus la dispoziția conducerii inspectoratului, invocându-se Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 129/_
. În acea perioadă era încadrat pe funcția de agent procedural la compartimentul juridic din I.P.J. B. -N., funcție care a fost radiată din statul de organizare în ciuda faptului că volumul de lucru din cadrul compartimentului nu a scăzut ci din contră, a crescut. Prin decizia menționată anterior i s-a comunicat că, după parcurgerea etapelor din anexele Dispoziției IGPR nr. 31/_, are posibilitatea de a participa la un examen, cu mențiunea îndeplinirii condițiilor stabilite în fișele postului.
Tot în data de_ i s-a întocmit fișa postului nr. 10639 fiind desemnat să desfășoare activități specifice de ordine publică la Biroul de Ordine P. ă pentru Mediul Urban.
Pentru că la compartimentul juridic nu a rămas nicio funcție de agent și nu a putut susține concurs pentru a ocupa un post la acest compartiment, a întocmit raportul nr. 10918/_ în care a solicitat să i se acorde posibilitatea de a participa la alte examene pentru ocuparea unor posturi din cadrul inspectoratului, la secțiile de poliție rurală, atribuțiunile sale stabilite prin fișa postului valabilă la acea dată fiind similare cu ale altor
lucrători de ordine publică. Prin adresa nr. 10937/_, în mod abuziv,
discriminator și nejustificat, solicitarea sa a fost refuzată. I s-a încălcat astfel dreptul de a concura pentru ocuparea unui loc de muncă în instituția pe care a servit-o timp de 20 de ani, motivarea fiind uluitoare: faptul că a lucrat anterior la compartimentul juridic iar funcția sa, unicat, a fost desființată. Situația dezavantajoasă în care a fost pus, raportat la alți agenți de poliție vizați de presupusa reorganizare, nu i se datorează. Reclamantul îndeplinește toate condițiile privind studiile, pregătirea, probitatea morală și experiența profesională pentru a ocupa o funcție de agent de poliție la o secție de poliție rurală și locul de muncă anterior nu poate și nu trebuie să fie un motiv de discriminare.
Motivația unității privind pretinsa neîndeplinire a cerințelor din fișa postului nu este corectă pentru că fișa postului pe care o avea conținea atribuțiuni de poliție de ordine publică similare atribuțiunilor care revin lucrătorilor secțiilor de poliție rurală. În plus față de aceste atribuțiuni, este posesor de permis de conducere categoriile A, B, C și D. Lucrătorii secțiilor de poliție trebuie să intervină pe raza comunelor arondate, intervențiile fiind necesar a se face cu mijloace auto, însă o parte din cei care au îndeplinit condițiile și au fost încadrați la secțiile de poliție nu sunt posesori de permise de conducere sau nu sunt atestați să conducă autovehiculele unității. Cu privire la acei polițiști nu s-a pus problema că nu ar îndeplini cerințele din fișa postului pentru că cerința deținerii permisului de conducere a fost înlăturată tocmai pentru a face posibilă încadrarea agenților care nu îndeplineau condiția.
Nu a solicitat mutarea pe un post din cadrul altui inspectorat de poliție județean și pentru că mutarea la cerere exclude posibilitatea acordării de compensație pentru chirie sau navetă. Reclamantul are o familie de întreținut, doi copii, rate de plătit la bancă iar cheltuielile de chirie și întreținere în alt județ ar fi fost mult prea ridicate pentru posibilitățile salariale ale unui agent. Principalul motiv pentru care nu a solicitat mutarea în alt județ a fost acela că la data încetării raporturilor sale de serviciu cu unitatea, au existat posturi libere de agent la secțiile de poliție rurală din
I.P.J. B. N. . A îndeplinit toate condițiile pentru ocuparea acestor posturi, comisiile de selectare putând propune mutarea sa pe posturile respective. I s-a refuzat acest drept, comunicându-i-se verbal că nu îndeplinește cerința de a face parte din poliția judiciară, cerință care depindea în exclusivitate de demersul unității, demers care putea fi efectuat ulterior numirii în funcție.
Solicitarea de a primi avizul de poliție judiciară nu poate fi făcută de salariat ci doar de unitate. Nu i se poate reproșa lipsa acelui aviz atât timp cât nu i se datorează, cum ar fi fost dacă unitatea cerea avizul iar procurorul general al României nu l-ar fi acordat pentru motive care țin de reclamant. Sub acest aspect, s-a aflat în situație similară cu absolvenții școlilor de poliție sau încadrații direct, care la încadrare nu aveau aviz de poliție judiciară, avizul fiind obținut ulterior. In aceeași situație se află și personalul din cadrul inspectoratului mutat de pe funcții neoperative pe funcții operative care necesită aviz de poliție judiciară, aceasta fiind procedura urmată în toate situațiile de acest fel.
Condițiile necesare pentru participarea la un concurs pentru ocuparea unui post în condițiile reorganizării unității și cele cerute pentru selectarea în vederea ocupării unui post liber din cadru unității se pot referi la pregătire, studii, vechime, experiență, eventuale avize psihologice, stare de sănătate, eventuale abilități. Avizele de felul poliției judiciare, autorizației de acces la informații clasificate ori asemănătoare nu pot constitui criterii
pentru că se acordă doar la cererea unității, putând fi obținute ulterior iar condițiile legate de locul de muncă anterior sunt abuzive și discriminatorii.
Conform art. 100 din Legea nr. 188/1999, cu care se completează Legea nr. 360/2002, în caz de reorganizare a autorității publice, funcționarii trebuie să fie numiți în noile funcții cu aplicarea următoarelor criterii: categoria, clasa, gradul profesional, îndeplinirea criteriilor specifice funcției publice, pregătire profesională și să fi desfășurat anterior activități similare. Personal, îndeplinește toate aceste criterii, are pregătire de agent de poliție și studii superioare de drept, cu examen de licență, a făcut parte din corpul agenților de poliție, cu grad profesional corespunzător, îndeplinește criteriile specifice funcției pe care le îndeplinesc și ceilalți agenți de poliție, a desfășurat anterior nu doar activități juridice ci și activități la structuri de ordine publică, poliție rutieră și investigarea fraudelor. Cerința desfășurării unor activități similare anterioare nu se referă la un orizont de timp limitat la ultima perioadă, întrucât legea nu distinge în acest sens, fiind o cerință care se referă la ansamblul activității anterioare.
În fapt, în I.P.J. B. -N. nu s-a efectuat o reorganizare în sensul legii și nu au fost îndeplinite cerințele legale pentru astfel de situații. Art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 precizează că reducerea unui post este justificată dacă atribuțiunile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50 la sută sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii. În privința studiilor nu s-au modificat cerințele în sensul ocupării postului cu altfel de studii decât cele pe care le-am absolvit iar în privința reducerii atribuțiunilor cu peste 50 la sută nu se poate pune problema, bilanțurile compartimentului arătând că volumul de muncă nu a scăzut iar prin desființarea funcției pe care reclamantul a ocupat-o s-a mărit încărcătura lucrătorilor rămași, care și înainte era foarte mare și necesita lucru peste program.
Reorganizarea unei instituții presupune prefaceri masive, importante. De la I.P.J. B. -N. reclamantul a fost singurul angajat căruia i-au încetat raporturile de serviciu cu motivarea reorganizării, astfel că nu a fost vorba de o reorganizare, mai ales că în urmă îndepărtării sale au rămas funcții de agent de poliție libere.
În afara concursului la care în mod ilegal nu i s-a permis să participe, au mai fost alte concursuri care s-au desfășurat fără respectarea metodologiei dispuse de I. General al P. i Române, adică anunțurile de organizare s-au făcut publice fără respectarea termenelor dispuse prin metodologia în cauză, astfel că în privința desfășurării lor nu a avut posibilitatea de a primi informații în timp util, aflându-se fie în serviciu de noapte, fie în concediu legal de odihnă sau în concediu medical.
După încetarea raporturilor de serviciu a încercat să își găsească un loc de muncă pentru a-și întreține familia, fără succes. Faptul că a fost polițist și "a fost dat afară" este un stigmat de care s-a lovit la tot pasul și care i-a provocat suferințe morale incalculabile. Nici nu poate înlătura suspiciunile spunând angajatorilor că motivele înlăturării sale din P. nu îi sunt imputabile, că a fost reorganizare, pentru că a fost singurul polițist din
I.P.J. B. -N. aflat în această situație, ceea ce este o dovadă suficientă că nu a fost nici o reorganizare.
Pârâtul IPJ B. -N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamantul a fost încadrat ca agent de poliție de poliție la I.P.J. B.
-N. din data de_ până la data încetării raporturilor de serviciu, în baza Dispoziției Șefului I. ui nr. 428 din_ .
Cronologia evenimentelor care au precedat emiterea actului administrativ contestat este următoarea:
La data de_ a intrat în vigoare Statul de organizare al I. ui de P. J. B. -N., iar la rubrica efective, respectiv funcționari publici cu statut special - agenți, au fost prevăzute mai puține funcții decât cele din Statul de organizare anterior, urmare a reorganizării Poliței Române. Repunerea în funcții a personalului unității a necesitat încadrarea acestuia în numărul maxim de indicatori aflați în finanțare și repartizați
unității pentru fiecare categorie de personal în parte.
În concret, unității i-au fost reduse 15 funcții de agenți de poliție, iar o funcție din respectivele funcții a fost radiată de la Compartimentul Juridic. În consecință, a fost emisă Dispoziția Șefului I. ui nr. 203/_ prin care domnul M. I. a fost pus la dispoziția conducerii unității pe o perioadă de 3 luni începând cu data de_, această măsură fiind adusă la cunoștința reclamantului, pe bază de semnătură, prin adresa nr. 10639/_ la data de_ . Punerea la dispoziție își are temeiul juridic în prevederile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 129/_, privind aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea si desfășurarea examenului pentru departajare in vederea numirii in funcție a personalului ca urmare a aplicării masurilor de reorganizare instituționala la nivelul M. ui Administrației si Internelor și ale Dispoziției Inspectorului General al P. i Române nr. 31/_ .
Așadar, urmare a punerii în aplicare a prevederilor O.M.A.I. nr. 129/_, prin Dispoziția Inspectorului General al P. i Române nr. 31/_, la nivelul unității, au fost desfășurate examene pentru departajare la structurile care au fost afectate de restructurare (etapa I).
Potrivit art. 1 și 5 din anexa nr. 1 la Dispoziția I.G.P.R. nr. 31/2_ :
"1. Examenele se organizează la nivelul fiecărei structuri/compartiment din cadrul unităților sau, după caz, subunităților afectate de măsurile de reorganizare instituțională" și "5. Prin polițiștii afectați de reorganizare, în sensul prezentei metodologii, se înțeleg polițiștii care au ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași structuri/aceluiași compartiment. Pin posturi de natura celor desființate se înțeleg acele posturi din aceeași categorie profesională, cu atribuții similare prevăzute în fișa postului").
Având în vedere însă faptul că, înaintea reorganizării, la nivelul Compartimentului Juridic din cadrul I.P.J. B. -N. (ultimul loc de muncă în care si-a desfășurat activitatea reclamantul anterior punerii la dispoziție -_ ) erau prevăzute două funcții de ofițer și numai una de agent (ocupată de reclamant până la momentul radierii acesteia din noul stat de organizare), nu s-a impus organizarea unui examen pentru departajare pe funcții la nivelul acestui compartiment, în temeiul actului normativ intern menționat mai sus. Practic, au fost organizate concursuri pentru departajare doar în cadrul structurilor/compartimentelor reorganizate în care numărul personalului efectiv încadrat în funcții din aceeași categorie profesională și, implicit, cu atribuții similare, prevăzute în fișa postului, era mai mare decât cel prevăzut în noua organigramă a unității.
Ulterior, la nivelul I.P.J. B. -N., s-a demarat etapa a II-a de desfășurare a examenelor pentru ocuparea funcțiilor existente (identificate) la nivelul unității, în conformitate cu procedura cadru - Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008, privind unele activități de management resurse umane în unitățile M. ui Administrației si Internelor. Reclamantul a fost chemat să participe sau să-și exprime opțiunea de participare la două astfel de concursuri (dovadă actele depuse la dosar), dintre care unul la Biroul Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor și celălalt la Compartimentul apeluri de urgență din cadrul Serviciului Cabinet.
I. nu și-a exprimat dorința de participare decât la un singur concurs, cel organizat în data de_ pentru ocuparea funcției vacante din Compartimentului apeluri de urgență din cadrul Serviciului Cabinet, unde a fost declarat "nereușit" în urma susținerii probei interviu.
Conform precizărilor din adresa I.G.P.R. - D.M.R.U. nr. 115216/_
, reclamantul a fost înștiințat telefonic și în scris despre posibilitatea participării la alte examene pentru ocuparea funcțiilor vacante la nivelul I.G.P.R., însă acesta nu a manifestat interes în sensul participării.
Având în vedere faptul că până la data expirării termenului de 3 luni de punere la dispoziție nu au identificat alte posibilități pentru ca reclamantul să fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități, a fost emisă Dispoziția Șefului I. ui nr. 428 din_, prin care i-au încetat raporturile de serviciu, în temeiul art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002.
Începând cu data de_, domnul M. I. beneficiază de un ajutor bănesc în cuantum de 1383 lei, stabilit în conformitate cu prevederile
O.U.G. nr. 54/2011 pentru aprobarea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M.A.I. pentru anul 2011.
În privința susținerii reclamantului în sensul că a întocmit Raportul nr. 10918/_ prin care a solicitat aprobarea participării la alte examene pentru ocuparea unor posturi din cadrul inspectoratului, la secțiile de poliție rurală, pârâtul arată că, așa cum se poate observa din analiza acestui act depus la dosar, dar și a actelor următoare rezultă cu claritate faptul că acest examen este unul de departajare in vederea numirii in funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituționala la nivelul Secției nr. 1 P. Rurală B. . Acest examen a fost organizat în baza
O.M.A.I. nr. 129/2011 și a D.I.G.P.R. nr. 31/2011. Așadar, reclamantul este în eroare, considerând că îndeplinește condițiile pentru ocuparea unui post vacant din motivele expuse în acțiune.
De fapt, motivele respingerii solicitării de participare la acest examen (care i-au fost comunicate prin adresa nr. 10937/_ ) nu au avut în vedere experiența și competențele profesionale ale reclamantului, ci neîndeplinirea uneia din condițiile legale prevăzute la pct. 5 din Anexa la
D.I.G.P.R. nr. 31/2011, respectiv aceea de a fi ocupat anterior un post de natura celor desființate în cadrul aceleiași structuri/aceluiași compartiment. Cu privire la motivele invocate pentru neefectuarea vreunui demers în vederea ocupării altei funcții vacante din cadrul I. ui, prin mutare (la cerere sau în interes de serviciu), se menționează faptul că sunt de ordin personal și nu pot fi imputate pârâtei. Totodată, se precizează faptul că eventualul demers pentru obținerea avizului de desemnare în structurile poliției judiciare putea fi întreprins de unitate în cursul procedurii de mutare (dar în perioada premergătoare numirii în funcția care presupune existența
acestui aviz), potrivit normelor și procedurilor interne, acest motiv neputând duce la respingerea cererii de mutare a agentului.
Referitor Ia incidența prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se arată următoarele aspecte:
Punerea la dispoziție este o instituție specifică polițiștilor și militarilor și nu are echivalent în statutul funcționarului public și intervine: în cazurile prevăzute la art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările si completările ulterioare - atunci când față de polițist s-a pus in mișcare acțiunea penala sau este judecat in stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune si încetează atunci când polițistul nu se mai afla in situațiile descrise sau în cazurile prevăzute la art. 22 alin.
din Legea nr. 360/2002 - cazurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j) ["când, in urma reorganizării activității M. ui Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta sa fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități], precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop, pe o perioada de cel mult 3 luni, cu posibilitatea prelungirii cu încă 3 luni, în cazuri excepționale. Situațiile temeinic justificate sunt menționate în Ordinul ministrului administrației si internelor nr. 300/2004, cu modificările si completările ulterioare ["Art. 120 - (1) Prin excepție de la prevederile art. 119 polițiștii pot fi puși la dispoziția unității in următoarele situații:
când in urma reorganizării unității nu există posibilitatea numirii intr-o funcție similară;
când au fost eliberați din funcție ca urmare a constatării unor deficiențe
profesionale/manageriale.
(2) Punerea la dispoziție in situațiile prevăzute la alin. (1) operează pană la identificarea unor funcții corespunzătoare in vederea numirii, cu respectarea termenelor prevăzute de lege. "].
Deoarece punerea la dispoziție nu are ca efect încetarea raporturilor de serviciu ci doar eliberarea polițistului din postul pe care î1 ocupa, se apreciază că poate fii considerată ca o situație de modificare a raporturilor de serviciu, specifica polițiștilor. Altfel spus polițistul respectiv nu va mai aparține unei anumite structuri, ci întregii unități, la dispoziția căreia se afla, acesta continuând a primi drepturile salariale aferente unei funcții minime corespunzătoare gradului profesional deținut si celelalte drepturi prevăzute de Statutul polițistului.
Actul administrativ de punere la dispoziție nu are un caracter colectiv, in cuprinsul acestuia trebuind sa se menționeze polițiștii care urmează a se afla in aceasta situație.
In ce privește situațiile prevăzute la art. 22 alin. (8) din Statutul polițistului, legiuitorul nu a prevăzut stabilirea unor atribuții pe perioada respectivă tocmai datorita motivului pentru care a intervenit punerea la dispoziție. Dacă postul nu mai există (in caz de reorganizare) sau polițistul nu a corespuns atribuțiilor postului din care a fost eliberat, in ce temei ar putea să i se stabilească polițistului anumite atribuții atât timp cât, fiind pus la dispoziție, nu este încadrat in alt post. Tocmai de aceea s-a prevăzut un termen relativ scurt, in care angajatorul sa încerce reîncadrarea polițistului in alt post corespunzător, în caz contrar, urmând a înceta raporturile de serviciu dintre polițist și unitate (art. 69 alin. (1) lit. j).
Punerea la dispoziție ca urmare a reorganizării se datorează desființării postului ocupat de polițistul respectiv.
În perioada punerii la dispoziție a reclamantului pârâta a efectuat toate demersurile pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate (I.P.J. B. -N. ) sau în alte unități (I.G.P.R), dovadă înscrisurile depuse la dosar.
Reclamantul nu este singurul care a fost afectat de procesul reorganizării, sens în care se anexează D.Ș.I.P.J. B. -N. nr. 430/_ de încetare a raporturilor de serviciu a ag. pr. Motântan L. M. . Este adevărat faptul că radierea celor 15 funcții de agenți de poliție la nivelul I. ui nu s-a soldat cu un număr similar de dispoziții de încetare a raporturilor de serviciu, dar acest lucru se datorează existenței mai multor cazuri de modificare/încetare a raporturilor de serviciu (mutări, demisii, pensionări, transfer etc.), neputându-se suspecta realitatea procesului de reorganizare.
Referitor la capătul de cerere subsidiar, privind anularea tuturor concursurilor organizate la I.P.J. B. -N. pentru ocuparea unor funcții de agent de poliție, organizate în perioada august-octombrie 2011, se menționează că toate examenele organizate în perioada menționată s-au desfășurat potrivit dispozițiilor legale în materie. Reclamantului nu i-a fost respinsă participarea la niciun concurs pentru ocuparea posturilor vacante (organizate în etapa a-II-a, potrivit dispozițiilor O.M.A.I. nr. 665/2008). Motivul respingerii participării la examenul de departajare (etapa I) invocat de reclamant și cuprins în adresa I.P.J. B. -N. nr. 10937/_, depusă la dosar, este unul obiectiv, impus de prevederile legale, respectiv cele ale O.M.A.I. nr. 129/2011 și D.I.G.P.R. nr. 31/2_ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că reclamantul a fost încadrat ca agent de poliție la I. de P. al Județului B. -N. din data de_ până la data încetării raporturilor de serviciu, în baza Dispoziției Șefului I. ui nr. 428 din_ (f. 66).
Anterior încetării acestor raporturi, reclamantul a fost pus la dispoziția conducerii IPJ, pe o perioadă de trei luni începând cu data de_, dispoziția Șefului I. ui nr. 203/_ (f. 21 dosar) fiind motivată de procesul de reorganizare a unității și de reducerea numărului de posturi la nivelul compartimentului juridic, măsuri adoptate în temeiul prevederilor Legii nr. 284/2010, Legii nr. 118/2010, Legii nr. 285/2010, Ord. MAI nr. 129/2011, Ord. MAI nr. I7662/2011.
Punerea la dispoziția unității își găsește temeiul în prevederile art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, text care prevede că "în cazurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j), precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 3 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de conducere, după caz. În cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului administrației și internelor, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni.";
Astfel, tribunalul a reținut că în cadrul IPJ B. -N. au fost reduse 15 funcții de agenți de poliție, una dinte aceste funcții fiind radiată de la Compartimentul Juridic, compartiment în care și-a desfășurat activitatea reclamantul anterior punerii la dispoziție.
În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a măsurilor de reorganizare instituțională aprobată prin Ordinul MAI 129/2011 (f. 26 și urm. dosar),
prin Dispoziția Inspectorului General al P. i Române nr. 31 din_ (f.
28) a fost aprobată Metodologia privind aprobarea modului de desfășurare a examenului la nivelul IPG prevăzută în anexa 1 la menționata dispoziție (f. 29 și urm.).
Atât Ordinul 129/2011, cât și dispoziție nr. 31/2011 se fundamentează pe prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, la care se face trimitere expresă în preambul, text legal ce se referă la organizarea examenului în ipoteza reorganizării instituției, în cazul în care există mai mulți funcționari publici.
Coroborând prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 cu cele ale art. 1 al Ordinului MAI nr. 129/2011 și ale pct. 1 și 5 din anexa la Dispoziția nr. 31/2011 rezultă că examenul de departajare urma a se organiza doar în acele structuri/compartimente în care existau mai multe persoane care au ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul respectivei structuri/compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi.
Cum în cauză nu s-a contestat împrejurarea că în cadrul Compartimentului Juridic, unde a desfășurat activitate reclamantul anterior punerii la dispoziție, exista, pe lângă cele două funcții de ofițeri, o singură funcție de agent (cea ocupată de reclamant), și cum în urma reorganizării, aceasta a fost radiată, în compartimentul menționat, nu s-a impus organizarea unui examen pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului.
Dup expirarea perioadei în care reclamantul s-a aflat la dispoziția unității, raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat prin efectul Dispoziției Șefului I. ui nr. 428 din_ (f. 66 dosar), începând cu data de_, în conținutul dispoziției reținându-se incidența prevederilor art. 69 alin. 1 lit. j și art. 73 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, cum mențiunea expresă că reclamantul nu a solicitat să fie încadrat într-o funcție similară în alte unități.
Potrivit prevederilor art. 69 alin. 1 lit. j din Legea privind statutul polițistului, încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune când, în urma reorganizării activității M. ui Administrației și Internelor sau a unei unități de poliție ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de polițistul respectiv, nu sunt posibilități pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități.
Totodată, în conformitate cu art. 73 alin. 2 din același act normativ,
"echivalarea gradelor privind agenții și ofițerii de poliție este valabilă și în cazul încetării raporturilor de serviciu ale polițiștilor, precum și în cazul mutării cadrelor militare sau a polițiștilor între unitățile de poliție și celelalte unități ale M. ui Administrației și Internelor ori în cazul transferului la/de la alte instituții din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, după caz";.
În privința Dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, reclamantul a urmat procedura prealabilă, în cuprinsul adresei nr. 1. din_ (f. 72) comunicându-i-se de către pârât că nu există motive de anulare a actului atacat, cu precizarea că reclamantul nu și-a exprimat dorința de participare decât la un singur concurs, respectiv cel organizat la data de_ pentru ocuparea funcției la Compartimentul Apeluri de urgență din cadrul Serviciului Cabinet, însă în urma interviului a fost declarat nereușit.
În conținutul plângerii prealabile (f. 68-70) se face însă mențiunea de către reclamant a faptului că în cuprinsul raportului nr. 10918/_ (f.
47) a solicitat participarea la concursul organizat pentru funcția de agent în cadrul Secției 1 Poliția rurală B., însă, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 48 dosar, cât și din procesul-verbal din_ (f. 50 și urm. dosar), reclamantului nu i-a fost recunoscut dreptul de a participa la concurs, motivat de faptul că provine dintr-o altă structură decât cea pentru care se desfășoară examenul, sens în care s-au invocat prevederile art. 1 și 5 din Dispoziția Inspectorului general al P. i Române nr. 31/2011, la care s-a făcut trimitere în cele anterioare.
Or, în atare condiții, apare ca o lipsă de consecvență din partea pârâtului să impute reclamantului, în răspunsul adresat acestuia ca urmare a soluționării plângerii prealabile, că ar fi avut posibilitatea să participe la patru concursuri de ocupare a funcțiilor vacante de agent de poliție, dintre care două la secții de poliție rurală (în speță nr. 2 Prundu-Bârgăului și nr. 4
), aceasta în condițiile în care, în mod similar cu situația concursului organizat pentru Secția nr. 1 Poliția Rurală B., era evident că reclamantul nu ar fi îndeplinit, în opinia exprimată anterior de pârât, condiția de a proveni din structura pentru care se organiza examenul.
Pe de altă parte, ceea ce se impune a se releva în cauză este împrejurarea că dispozițiile art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, reținute ca temei al încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, impun condiția
inexistenței posibilității încadrării într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități, text legal neechivoc, care conduce la concluzia că, în ipoteza în care o atare posibilitate exista, în mod obiectiv, la momentul expirării perioadei de timp în care reclamantul a fost pus la dispoziția unității, pârâtul era obligată a da eficiență dreptului acestuia de a fi încadrat în funcția respectivă.
Or, din răspunsul comunicat instanței de către pârât (f. 91) rezultă (mențiunea de la pct. 5 din răspunsul la interogator) că la data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului (_ ) exista o funcție de agent de poliție vacantă din data de_, la Postul de P. B. -Bârgăului.
Împrejurarea menționată de pârât în sensul că printr-o dispoziție ulterioară celei prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în privința reclamantului, pe postul vacant menționat s-a dispus mutarea unui alt agent de poliție, de la Secția 3 P. Rurală Sânmihaiu de Câmpie, nu absolvă pârâtul de culpa constând în încălcarea obligației legale de a dispune încadrarea reclamantului în funcția vacantă, aceasta chiar dacă, la momentul prezent, prin efectul mutării agentului de la Secția 3 P. Rurală Sânmihaiu de Câmpie, situația posturilor vacante nu este modificată.
Demersul care a condus la consecința încetării raporturilor de serviciu cu privire la reclamant a fost reprezentat de pretinsa inexistență a posibilității încadrării acestuia într-o funcție similară din cadrul unității sau în alte unități, însă această consecință s-a produs ca urmare directă a faptului că s-a omis a se avea în vedere existența postului vacant din cadrul Postului de P. B. -Bârgăului (t pentru care reclamantul îndeplinea condițiile legale pentru a fi încadrat), post ocupat de către o altă persoană, însă printr-o dispoziție ulterioară celei de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului.
Așadar, responsabilitatea pentru încălcarea dreptului reclamantului de a fi încadrat pe postul vacant aparține, în mod cert, pârâtului, determinând producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în absența anulării dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu și a dispunerii reîncadrării reclamantului pe o funcție echivalentă cu cea avută la data încetării raporturilor de serviciu în cadrul IPJ B. -N., cu obligarea
pârâtului la plata sumelor reprezentând diferența dintre drepturile salariale de care acesta a fost lipsit de la data încetării activității,_ și până la data reîncadrării și sumele acordate reclamantului în temeiul prevederilor OUG nr. 54/2011, sume ce se vor actualiza cu rata inflației până la data plății.
Astfel, așa cum s-a statuat și în practica Înaltei Curți de C. și Justiție (decizia nr. 2581/2007, secția de contencios administrativ și fiscal), prevederile art. 1 alin. 1 și 2, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004
instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății. În cazul în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat.
Așadar, rezultând că prejudiciul suferit de reclamant a fost cauzat direct de încălcarea prevederilor art. 69 alin. 1 lit. j din Legea nr. 360/2002 și că acestea sunt imputabile pârâtului, apare ca întemeiată, în raport de prevederile legale mai sus relevate, antrenarea răspunderii pârâtului pentru întregul prejudiciu suferit de reclamant, sens în care, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care obiectul acțiunii în contencios administrativ poate viza și obligarea autorității la plata daunelor morale, tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, apreciindu-se că acest cuantum este unul rezonabil în raport de suferința psihică, de starea de zbucium interior resimțită de reclamant în perioada imediat următoare încetării raporturilor de muncă, perioadă în care s-a confruntat cu imposibilitatea identificării unui alt loc de muncă și cu lipsa de certitudine în ce privește posibilitatea de a-și aduce aportul la întreținerea propriei familii.
În privința capătului de cerere vizând anularea tuturor concursurilor organizate la IPJ B. -N. pentru ocuparea unor funcții de agent de poliție, organizate în perioada august-octombrie 2011, tribunalul a respins, ca nefondat, câtă vreme în cauză nu au fost probate, în concret, motive de nelegalitate cu privire la desfășurarea acestora, apte a conduce la anularea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. J. de
P. B. -N., prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea capătului de cerere privind acordarea sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale.
În motivare, recurentul a arătat că soluția instanței de fond de admitere a daunelor morale în cuantum de 10000 lei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, ș.a.m.d.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, sarcina probei în cererea privind acordarea daune lor morale revine reclamantului, conform principiului de drept actori incumbit anus probandi. Potrivit regulilor din dreptul comun, reclamantul trebuie să facă dovada existenței prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit al faptei săvârșite cu vinovăție și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv și fapta pârâtului.
Din cele trei condiții necesare acordării daune lor morale, instanța de fond a constatat îndeplinirea uneia singure și anume fapta ilicită a pârâtei, constând în încălcarea prevederilor art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, în cauză nefiind dovedite existența prejudiciului moral și a legăturii de cauzalitate între acesta și fapta ilicită.
Astfel, în raport de conditia existentei prejudiciului moral, recurentul consideră că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral. Mai mult decât atât, considerăm că prejudiciul moral este inexistent deoarece, în perioada care a urmat dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu reclamantul nu a fost lipsit de mijloace de subzistență, acesta beneficiind de un ajutor bănesc în cuantum de 1383 lei, stabilit în conformitate cu prevederile o. U. G. nr. 54/2011 pentru aprobarea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuieli/ar de personal din
M.A.I pentru anul 2011 (a se vedea D.Ș.IP.J. B. -N. nr. 453/_ privind stabilirea dreptului la ajutor a ag. șef pr. M. I. ).
Așadar, acordarea sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale apare ca nejustificată prin raportare la faptul că diferența lunară de venituri suportată de reclamant este aproximativ egală cu suma sporurilor ce se acordă pentru desfășurarea activității în condiții speciale de muncă, respectiv: sporul pentru pericol deosebit - 25%, spor de fidelitate 15%, spor de confidențialitate 10%, spor de misiune permanentă 25%, spor de condiții grele de muncă (antenă) - 10%.
Prin anularea de către instanța de fond a dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu și dispunerea reîncadrării reclamantului pe o funcție echivalentă cu obligarea instituției noastre la plata sumelor reprezentând diferența dintre drepturile salariale de care acesta a fost lipsit de la data încetării activității (sume ce se vor actualiza cu rata inflației până la data plății) - constatăm faptul că reclamantul urmează să beneficieze de toate aceste venituri (inclusiv sporurile enumerate mai sus), în conditiile în care nu a prestat nicio activitate, nu a fost expus nicunui risc sau condiții vătămătoare, ceea ce reprezintă în sine o compensație si o reparatie justă pentru prejudiciul suferit prin emiterea dispoziției nelegale de încetare a raporturilor de serviciu.
Cu privire la conditia existentei raportului de cauzalitate, recurentul arată că deși reclamantul susține faptul că în urma încetării raporturilor de serviciu nu a reușit să-și găsească alt loc de muncă, acesta nu dovedește legătura directă, de cauzalitate cu fapta culpabilă a instituției noastre.
Precizăm că încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului nu a fost o consecință a aplicării unei sancțiuni disciplinare sau în legătură cu modul în care agentul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu (acesta fiind apreciat cu calificativul "Foarte bun" la toate evaluările anuale), ci a avut la bază un proces de reorganizare a unităților din cadrul structurilor M.A.!., proces care a început în luna aprilie 2011, în baza O.m.a.i. nr. U0516 din_ privind reducerea unor posturi din statele de organizare ale unităților finanțate de la capitolul bugetar 61.01. - Ordine publică și siguranță națională. În cadrul ședinței Consiliului Superior al I.G.P.R. din_ a fost analizată distribuția pe unități a posturilor care urmează să fie radiate, stabilindu-se ca din cadrul I.P.J. B. -N. să fie radiate un nr. de 16 posturi încadrate (adresa I.G.P.R. nr. S/36891/6 din_ ). În vederea stabilirii posturilor care urmau a fi radiate, la nivelul inspectoratului au fost desfășurate două ședințe cu factorii de decizie din cadrul structurilor pentru stabilirea acestora. Criteriile care au stat la baza radierii funcției de agent de poliție ocupate de reclamant nu au fost subiective, ci au avut în vedere
necesitățile și interesele inspectoratului, astfel optându-se pentru radierea, cu prioritate, a funcțiilor neoperative printre care și cea din cadrul Compartimentului Juridic.
În cuprinsul întâmpinării și a răspunsului formulat la cererea de probațiune, aflate la dosarul cauzei, am enumerate toate demersurile instituției noastre pentru încadrarea intimatului-reclamant într-o funcție similară în cadrul I.G.P.R. Printre motivele pentru care aceste demersuri nu s-au finalizat prin încadrarea dl. M. I. se numără și lunga perioadă de concediu de odihnă (pe care acesta a solicitat-o inclusiv pentru o perioadă ulterioară punerii la dispoziție), precum și lipsa de inițiativă a acestuia în ceea ce privește înscrierea pentru ocuparea altor funcții vacante.
Prin urmare, consideră că prin emiterea actului administrativ de încetare a raporturilor de serviciu, deși au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 36012002 privind Statutul politistului, reclamantul a suferit exclusiv un prejudiciu material care urmează a fi integral reparat, în timp ce existența unui prejudiciu moral (ex. afectarea imaginii, sănătății, prestigiului profesional, compromiterea relațiilor de familie, dificultățile materiale majore care să genereze zbucium interior și stres etc.) este incertă și lipsită de suport probator.
În aceste condiții, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea capătului de cerere privind acordarea sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale.
În caz contrar, adresăm rugămintea de a diminua suma acordată cu titlu de daune morale, raportat la împrejurările cauzei (respectiv faptul că reclamantul nu a fost lipsit de venituri, iar faptul că ulterior nu a identificat un alt loc de muncă nu este imputabil instituției noastre), astfel încât aceasta să aibă un efect compensatoriu și să nu constituie o amendă excesivă pentru instituția noastră și nici venituri nejustificate pentru intimatul-reclamant.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Reclamantul nu menționează distinct motive în acțiune care să justifice capătul său de cerere vizând acordarea de daune morale, însă menționează expres în cuprinsul acesteia greutatea în găsirea unui loc de muncă și stigmatul de fost polițist "dat afară" de care s-ar fi lovit la tot pasul și care i-ar fi provocat suferințe morale incalculabile.
Curtea reține că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral generat de împrejurarea dificultății de găsire a unui loc de muncă, în sensul că nu a probat nici una dintre pretinsele încercări de aflare a unui loc de muncă. În plus, în perioada care a urmat dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu reclamantul nu a fost lipsit de mijloace de subzistență, ci a beneficiat de un ajutor bănesc.
Tribunalul, cu privire la daunele morale, a apreciat că acesta este justificat în raport de suferința psihică, de starea de zbucium interior resimțită de reclamant în perioada imediat următoare încetării raporturilor de muncă, perioadă în care s-a confruntat cu imposibilitatea identificării unui alt loc de muncă și cu lipsa de certitudine în ce privește posibilitatea de a-și aduce aportul la întreținerea propriei familii. Parte dintre aceste rețineri depășesc chiar cadrul fixat de reclamant prin motivarea acțiunii, iar pentru celelalte sunt pertinente cele reținute anterior cu privire la nedovedirea
împrejurărilor alegate și la existența unui ajutor bănesc.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în
sensul înlăturării obligării pârâtului de plată a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I. DE P. J. B. N. împotriva sentinței civile nr.2050 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligarea pârâtului de plată a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. S. AL H.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: A.P.M.
