Sentința civilă nr. 12750/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 12750/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta SC T. DS în contradictoriu cu reclamanta A. F. P. M., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Tribunalul procedând conform art.131 Noul Cod procedură civilă la verificarea competentei, instanța constată că este competentă să solutioneze prezenta cauză, in temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Se constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 245 NCPC instanța încuviințează proba cu înscrisuri și nefiind alte cereri de formulat în probațiune declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe actele de la dosar.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., reclamanta S.C.
T. DSR.L. a chemat în judecată pârâta A. F. pentru M., solicitând anularea Deciziei de impunere nr.371/_ emisă de A. F. pentru M. și a Raportului de inspecție fiscală care a stat la baza acestei decizii, pentru suma totală de 84.414 lei, reprezentând obligații suplimentare de plată la Fondul pentru M., precum și desființarea Deciziei nr. 187/_ a Administrației F. pentru M. prin care a fost soluționată contestația administrativă prealabilă depusă de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.371/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere susmenționată, pârâta a stabilit în sarcina sa obligații de plată în sumă totală de 84414 lei, din care 48978,90 lei obligație fiscală principală pe perioada_ -_, 28088,75 lei dobânzi pe perioada_ -_ și 7346,84 lei penalități de întârziere pentru perioada_ -_ și că împotriva acestei decizii a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr.187/_
.
Reclamanta a apreciat că decizia emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală, deoarece și-a achitat obligațiile fiscale și și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile de mediu ce îi reveneau, atât prin plata taxelor la Fondul pentru M., cât și prin încheierea unui contract comercial de valorificare a deșeurilor, încă din anul 2006.
A mai arătat reclamanta că în perioada supusă controlului a calculat, declarat și virat la bugetul pârâtei peste 48.500 lei cu titlu de contribuție pentru ambalajele achiziționate de pe piața internă, așa cum reiese din raportul de inspecție fiscală iar, în schimb, pentru bunurile ambalate și ambalajele achiziționate de pe piața intracomunitară, taxa pe ambalaje nu este datorată.
Reclamanta a învederat că pârâta a făcut o eronată aplicare a prevederilor legale in vigoare în perioada verificată, încălcând principiul neretroactivității, consacrat de art.78 din
Constituție, respectiv principiul legalității impunerii, recunoscut de art.139 alin.1 din Constituția României, legea finanțelor publice și codul fiscal, precum și principiul certitudinii impunerii, reglementat de art.3 lit.b C. fiscal.
De asemenea, a susținut că nu au fost luate în considerare cantitățile de deșeuri valorificate și că taxa pe ambalaje a fost calculată eronat, iar sumele pretinse sunt nedatorate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. F. pentru M. (AFM), a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția de necompetentă materiala a Curții de Apel C., iar pe fondul cauzei a arătat că susținerile reclamantei în sensul că și-ar fi îndeplinit obiectivul anual de valorificare și reciclare prin predarea deșeurilor către firme terțe valorificatoare, deoarece obiectivul de reciclare nu este identic cu obiectivul de valorificare, sunt nefondate.
Pârâta a mai arătat că simpla predare a cantităților de deșeuri către operatori economici valorificatori nu înseamnă că se și îndeplinesc automat obiectivele anuale de valorificare și reciclare, fiind absolut necesară respectarea tuturor obligațiilor impuse de lege.
De asemenea, a învederat că reclamanta, în calitate de operator economic responsabil, optând pentru realizarea obiectivelor anuale în mod individual, pentru a-și îndeplini obiectivul de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, trebuia să contracteze predarea deșeurilor de ambalaje, introduse pe piață, direct către un agent economic autorizat în valorificarea și reciclarea acestora, în calitate de operator economic valorificator.
A mai susținut pârâta că potrivit art.33 alin.3 lit.c din Ordinul nr.578/2006, reclamanta are obligația de a face dovada îndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare, iar susținerile acesteia potrivit cărora nu reclamantei îi incumbă obligația de a fac această dovadă sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr.341/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de apel C., s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel C. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ . Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Activitatea derulată de societatea reclamantă in perioada_ -_ a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea pârâtei, având ca obiect modul de evidențiere, calcul, constituire, declarare și virare a obligatiilor la bugetul F. pentru mediu .
Conform Raportului de inspecție fiscală intocmit de organele de control s-a stabilit ca in perioada supusă controlului societatea reclamantă a desfășurat activitate de achiziționare din afara pieței naționale, de bunuri ambalate, activitate care a generat in sarcina acesteia obligația de plată a contribuției reglementată la art 9 alin 1 lit d din OUG nr 196/2005, aprobata prin Legea nr 105/2006 cu moificările și completările ulterioare. Organul fiscal a mentionat ca pentru stabilirea obligațiilor de plata la bugetul F. pentru mediu baza de impunere o reprezinta diferența dintre obiectivele anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje, in conformitate cu prevederile HG nr 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și obiectivul efectiv realizat de agentul economic.In anul 2009 societatea reclamantă a achiziționat de la SC T. Holding SA pungi de plastic pe care le-a revândut pe piața națională, activitatea care a generat in sarcina societății obligația aferentă ecotaxei reglementată de art.9 alin 1 lit q din OUG nr 196/2005.
In temeiul raportului de inspecție fiscală a fost emisa Decizia de impunere nr 371/239718 din_ prin care s-a stabilit in sarcina societății reclamante obligația de plată a sumei de 84.414 lei, din care 48.978,90 lei obligații fiscale principale calculate pentru perioada_ -_, suma de 28.088, 75 lei reprezentând dobânzi calculate pentru perioada_ -_, suma de 7.346,84 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada_ -_ .Obligațiile fiscale mentionate constituie contributia prevăzută la art 9 alin 1 lit b, art 9 alin 1 lit d din OUG nr 196/2005 privind Fondul pentru mediu, pct 7 lit d din OG nr 25/2008, art I pct 2 din Legea nr 167/2010 pentru aprobarea OUG nr 15/2010 pentru modificarea OUG nr 196/2005.
Reclamanta a parcurs procedura contestării administrative a deciziei de impunere contestația fiind respinsă prin Decizia A.F.M. nr 187/_ .
In privința afirmației potrivit căreia reclamanta nu datoreaza taxa pe ambalaje pentru bunurile ambalate și ambalajele achiziționate de pe piața intracomunitară instanța constată ca argumentele care o fundamentează nu pot fi primite pentru considerentele ce succed:
A susținut reclamanta că urmare a aderării României la Uniunea Europeană achiziția de mărfuri ambalate din statele membre U.E. nu mai poate fi calificată drept "import";, iar norma legală prin care se prevede expres că taxa pe ambalaje este datorată de toți operatorii economici care introduc pe piața națională ambalaje și bunuri ambalate a intrat in vigoare doar la data de_, pin urmare nu poate genera obligații fiscale pentru o perioadă anterioară.
In contradicție cu susținerile reclamantei instanța reține că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/200 privind Fondul pentru mediu a prevăzut la pct. 13 lit. s că se constituie venit la Fondul pentru mediu "o sumă de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente";.
Legea nr. 333/2004 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu a prevăzut (pentru perioada cât a fost în vigoare,_ -_ ) la pct. 1 lit. d că se constituie venit la Fondul pentru mediu "o sumă de 5.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente";.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 intrată în vigoare la 1 ianuarie 2006 a prevăzut la art. 9 alin. 1 lit. d că se constituie venit la Fondul pentru mediu "o taxă de 1 leu (RON)/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și ambalaje de desfacere";.
Art. 16 din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje a prevăzut că operatorii economici care introduc pe piață produse ambalate, precum și cei care ambalează produse sau care introduc pe piață ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare și terțiare folosite la ambalarea produselor lor.
În același sens sunt și prevederile art. 31 din Ordinul MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuției și taxelor datorate la fondul pentru mediu, care prevede că obligația de plată la acest fond revine "importatorilor de bunuri ambalate, pentru ambalajele primare, secundare și terțiare aferente produselor importate";
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 lit. o din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor și punctul 91din Anexa I la Ordinul MMGA nr. 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuției și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, definește introducerea pe piață ca fiind "acțiunea de a face disponibil un produs
pentru prima dată pe piața națională contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii și /sau utilizării
";.
Pe baza analizei acestor texte de lege rezultă că intenția legiuitorului a fost de a institui plata unei taxe la Fondul pentru mediu în sarcina tuturor operatorilor economici, pentru toate ambalajele introduse pe piața națională, indiferent de proveniența acestora, în scopul protecției mediului și sancționării prin plată a poluatorului
.
Apoi, potrivit art. 2 din H.G. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje "sunt supuse prevederilor prezentei hotărâri toate ambalajele introduse pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate și de modul lor de utilizare în activitățile economice, comerciale, în gospodăriile populației sau în orice alte activități, precum și toate deșeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare";.
Legiuitorul nu a făcut nicio distincție și nu a instituit nicio excepție de la regula că operatorii economici sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare și terțiare folosite pentru ambalarea produselor lor, indiferent de proveniența acestora sau de modalitatea introducerii lor pe piața românească, așa încât argumentul reclamantei potrivit
caruia pentru ambalajele provenite din importurile din țări membre U.E. nu s-ar datora contribuția la Fondul pentru mediu, nu va fi validat.
De asemenea nu poate fi primită argumentatia reclamantei dezvoltată in susținerea punctului de vedere potrivit căruia prin incheierea, in anul 2006, a unui contract comercial de valorificare a deșeurilor, a realizat obiectivele de valorificare la care era ținută in raport de prevederile art 16 alin 2 din HG nr 621/2005 si art 33 alin1 lit b din Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate F. pentru mediu, aprobată prin Ordinul nr 578/2006.
Astfel, prin contractul nr 417/_ incheiat cu SC P. & Solea Impex S. reclamanta s-a obligat la vanzarea de deșeuri de hârtie rezultate in urma procesului de tipărire și deșeuri de ambalaj de hârtie/carton.Astfel cum rezulta din cuprinsul art VI din contractul mai sus menționat cumpărătorul SC P. & Solea Impex S. s-a obligat "să valorifice deșeurile cumpărate prin fabricarea hârtiei igienice sanitare respectiv a hârtiei de ziar la producătorii români din industria de celuloză și hârtie, constituind materie primă in această industrie";.
In conformitate cu dispozitiile art 33 alin 3 lit b din Ordinul M.M.G.A nr 578/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu: "Operatorii economici responsabili care au optat pentru realizarea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje in mod individual trebuie să dovedească realizarea acestuia prin documente justificative din care să rezulte:
c) situația eliberată de către operatorul economic valorificator, prin care să se evidențieze distinct cantitățile de deșeuri de ambalaje";.
Pentru a stabili dacă prin incheierea contractului mai sus menționat reclamanta și-a transferat responsabilitatea de valorificare a deșeurilor de ambalaje conform dispozitiilor at 16-17 din HG nr 621/2005 se impune, preliminar, a observa că termenii folosiți în legislație cu titlu de recuperare/valorificare și respectiv de reciclare au înțeles diferit, împrejurare rezultată din anexa 1 A la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor (abrogata prin Legea nr 211/2011 la data de 28 noiembrie 2011), litera l definind reciclarea ca fiind "operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor pentru scopul original sau pentru alte scopuri";, în timp ce operațiunea de valorificare definită la lit. o este prezentată ca fiind "orice operațiune menționată în anexa II B.";
Diferența de terminologie între cele două operațiuni, reiese și din dispozițiile art. 32 alin. 2 din Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu adoptată la 6 iunie 2006, ca anexă la Ordinul 578/2006.
Astfel, în cuprinsul art. 32 alin. 2 din Ordinul nr. 578/2006 legiuitorul a făcut referire la punctele a și b, la deșeurile ce trebuie valorificate prin reciclarea fiecărui tip de material de ambalare, pentru care sunt prevăzute obiective minime de valorificare prin reciclare în H.G. nr. 621/2005, în timp ce lit.c vizează deșeurile care trebuie valorificate suplimentar față de cantitățile prevăzute la lit. a și b, pentru îndeplinirea obiectivului de valorificare prevăzut în
H.G. nr. 621/2005, putându-se utiliza oricare metodă de valorificare, sau prin incinerarea în instalațiile de incinerare, cu recuperare de energie, a oricărui tip de material.
Semnificația diferită a termenilor de valorificare și reciclare rezultă și din cuprinsul
H. G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje.
Astfel Anexa 1 din acest act normativ, litera m, definește deșeurile de ambalaje reciclate ca reprezentând cantitatea de deșeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în țară, într-un stat membru U.E. sau în afara comunității europene, iar obiectivul de reciclare este definit la litera q ca reprezentând cantitatea totală de deșeuri de ambalaje reciclate raportate la cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generate, operațiunea de reciclare a deșeurilor de ambalaje reprezentând "operațiunea de repreluare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul inițial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie";.
În mod corespunzător deșeurile de ambalaje valorificate sunt definite la litera m din Anexa 1 a H.G. nr. 621/2005 ca fiind cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe plan național care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în țară, într-un stat membru UE, sau în afara comunității europene, operațiunea de valorificare reprezentând "orice
operație aplicabilă deșeurilor de ambalaje, prevăzută în anexa nr. II B la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001";.
Prin urmare, valorificarea reprezintă un proces mai complex, în care se parcurg anumite etape (dezmembrare, sortare, reciclare, tăiere, mărunțire, presare, balotare, topire- turnare, pretratare, amestec sau alte operațiuni) care conduc la schimbarea naturii sau compoziției deșeurilor prin procedee industriale, în vederea reutilizării.
Reciclarea
în schimb, așa cum este definită de anexa nr. I la H.G. nr. 349/2002, reprezintă operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje, pentru a fi reutilizate în scopul inițial sau pentru alte scopuri.
Legea nr. 73/2000 privind Fondul de mediu a reglementat la art. 9 sursele de constituire a F. pentru mediu .
Acest act normativ a suferit modificări substanțiale prin OUG nr. 86/2003, în vigoare în perioada 3 octombrie 2003 - 29 iulie 2004, între contribuțiile datorate la Fondul pentru
M. reglementate la art. 8 modificat, fiind enumerată la lit. d) "o sumă de 10000/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente";, valoarea acesteia fiind modificată la 5000 lei/kg din greutatea acelorași tipuri de ambalaje, conform Legii nr. 333/2004, intrată în vigoare la 30 iulie 2004, până la 29 decembrie 2005, când Legea nr. 73/2000 a fost abrogată prin OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
Potrivit art. 8(3) din Legea nr. 73/2000 modificată prin OUG nr. 86/2003 "suma prevăzută la art. 1 lit. d) (respectiv contribuția 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor importate și 5000 lei/kg de la 30 iulie 2004 la 29 decembrie 2005) se va plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de reciclare și valorificare prevăzute de H.G. nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale prevăzute în această hotărâre și obiectivele realizate efectiv de agenții economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate";.
Art. 13 din H.G. nr. 349/2002 în varianta inițială a reglementat următoarele obiective privind recuperarea și reciclarea deșeurilor din ambalaje.
"a) - recuperarea unui procent de 50% din greutatea deșeurilor de ambalaje;
b) - reciclarea unui procent de 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj recuperate, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambala
j";, obiective care urmau să se realizeze etapizat, conform anexei 4.
H.G. nr. 349/2002 a fost modificată prin H.G. nr. 899/2004 intrată în vigoare la 5 august 2004, cu excepția art. 6 și 61intrate în vigoare după aderarea României la UE, în urma modificărilor noțiunea de "recuperare"; de la art. 13 lit. a) din H.G. nr. 349/2002 fiind înlocuită cu cea de "valorificare";, iar operațiunea de "reciclare în procent de 25%"; menționată la lit. b) din același text fiind raportată la totalul ambalajelor introduse pe piața
națională.
Prin aceste modificări legislative, operațiunea de valorificare a fost definită ca fiind orice operație aplicabilă deșeurilor de ambalaje, prevăzută în Anexa IIB la OUG nr. 78/2000.
H.G. nr. 349/2002 a fost abrogată prin H.G. nr. 621/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 369/20 iulie 2005, în anexa 4 fiind enumerate noile obiective de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare la energie și respectiv reciclare pentru operatorii economici prevăzuți la art. 16(1) pentru perioada 2005 - 2013.
Indiferent de perioada și modul specific de reglementare a obiectivelor de recuperare/valorificare și respectiv reciclare a ambalajelor mărfurilor importate ce trebuiau îndeplinite de operatorii economici pentru a fi scutiți de plata contribuției la fondul de mediu, rezultă din modalitatea consecutivă de enumerare a criteriilor, folosindu-se conjuncția "și";, precum și din definiția legală, separată și specială pentru fiecare din operațiunile enumerate de reciclare/valorificare, că respectivele criterii reprezentau obligații ce trebuiau îndeplinite cumulativ și nu alternativ, cum eronat susține reclamanta.
In aceste conditii, instanta constată că este vorba despre două obligații legale diferite, așa cum sunt acestea reglementate de dispozițiile legii speciale .
In plus, in cauză nu s-a făcut dovada existentei unei clauze din care să rezulte obligația cumpărătorului de asumare a obiectivelor de valorificare /reciclare a deșeurilor in numele și pentru societatea reclamantă.Mai precis, reclamanta nua probat că a incheiat contractul nr 417/_ in scopul indeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor, astfel cum prevede art 33 din Ordinul M.M.G.A nr 578/2006.Ma mult, nici in cuprinsul facturilor depuse la filele 99-104 dosar, emise in executarea contractului de vânzare- cumpărare, nu a fost inserată vreo mentiune cu privire la vânzarea deșeurilor in scopul indeplinirii obiectivului anual de valorificare a acestora.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept mai sus expuse insgtanta va respinge actiunea formulată de reclamanta S.C. T. DSR.L., în contradictoriu cu pârâta A.
pentru M. .
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. DSR.L., cu sediul în C. -N.
, str.F. nr.93-103, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 Septembrie 2013.
Președinte,
-F. B.
Grefier,
-M. P.
Red.MFB/tehn.MG 4 ex. 13.10.13
