Decizia civilă nr. 395/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ N r . 395/2013
Ședința publică din data de 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr.11673/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ *, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Cauza s-a judecat în fond la data de 6 iunie 2013, concluziile reprezentantului intimatului- petent fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 13 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 20 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 11673/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ * a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. I., în contradictoriu cu intimata AFP B. și, în consecință, s-a dispus înlocuirea amenzii aplicate petentului prin procesul verbal seria A nr.0073215/_ cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției Seria A/2007 nr.0073215 încheiat de intimata A. F. P. B.
-NĂSĂUD la data de_ petentul a fost sancționat contravențional în calitate de administrator al S.C. MONA S.R.L, reținându-se în sarcina sa faptul că nu a depus în termenul prevăzut de lege, până la data de_, documentele contabile solicitate de organul fiscal pentru determinarea stării de fapt fiscale, obligație stabilită la art.56 din O.G.nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, drept pentru care a fost sancționat contravențional conform prevederilor art. 219 alin. 2) lit. (a) din
O.G. nr.92/2003 ® cu suma de 6.000 lei.
Analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției Seria A/2007 nr.0073215 instanța de fond a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 (cuprinde mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Reținând legalitatea procesului - verbal întocmit, instanța a procedat la verificarea temeinicei acestuia sub aspectul situației de fapt reținute și prin prisma apărărilor petentului.
Potrivit prevederilor alin. 1 și 2 de la art.56 din din O.G.nr.92/2003 în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita și altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de către contribuabili.
Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
În conformitate cu prevederile art. 56 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, i s-a solicitat petentului, în calitate de administrator la S.C. MONA S.R.L., prin adresa nr.6/108 din_, să se prezinte la sediul organului fiscal până la data de_ cu documentele necesare în
1
vederea stabilirii stării de fapt fiscale. Comunicarea adresei s-a făcut, în conformitate cu art. 44 din Codul de Procedură Fiscală, prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și pe pagina de internet a A.N.A.F.
Deși această adresă a fost primită la sediul S.C. MONA S.R.L. B. și reprezentantul societății a luat la cunoștință despre aceasta, fapt dovedit prin confirmarea de primire, petentul nu s- a prezentat la A.F.P. a mun. B. cu documentele solicitate.
Pentru refuzul nejustificat de a se prezenta la organul fiscal, după ce a fost somat, cu documentele legale în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, petentul, în calitate administrator al
S.C. MONA S.R.L. B. se face vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 56 din O.G. nr.92/2003® privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, drept pentru care a fost sancționat contravențional conform prevederilor art. 219 alin. 2) lit. (a) din O.G. nr.92/2003 ® cu suma de 6.000 lei.
Din probele administrate rezultă că ulterior petentul s-a prezentat la sediul intimatei ,astfel că instanța având în vedere, dispozițiile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, a apreciat că aplicarea unei sancțiuni pecuniare in cuantum de 6000 lei nu se justifică in cauză si că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndreptarea petentului și pentru atenționarea acesteia asupra conduitei sale viitoare.
Faptul că in norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru aplicarea sancțiunii pecuniare, întrucât legiuitorul a avut in vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, or la alegerea si individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat in concret, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din OG 2/2001.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta A. F. P.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petentul P. I. .
În motivare, s-a arătat în esență că aplicarea sancțiunii contravenționale se face potrivit actului normativ care stabilește și sancționează contravenția, în cazul de față este vorba de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Contravenția vizează valori, relații sociale, bunuri și interese legitime ocrotite de lege și care trebuie respectate în mod egal, absolut și obligatoriu pentru o bună funcționare a relațiilor din cadrul societății.
La stabilirea gradului de pericol social al faptei, organul constatator a procedat la evaluarea acestuia atât sub aspectul elementelor sale componente cât și a circumstanțelor în care aceasta a fost săvârșită, motiv pentru care contravenientului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzut de lege și anume 6000 lei.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 și următoarele din Cod proc. civ. și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Tribunalul, examinând în baza prev.de art.304 și art.3041Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare.
Astfel, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a reținut legalitatea procesului- verbal de contravenție Seria A/2007 nr.0073215 încheiat de intimata A. F. P. B. - NĂSĂUD la data de_ .
Legal și temeinic a statuat instanța de fond atât asupra legalității actului constatator, acesta nefiind afectat de cauze de natură a atrage sancțiunea nulității absolute, cât și asupra săvârșirii de către petent a faptei contravenționale imputată acestuia, respectiv aceea de a nu depune în termenul prevăzut de lege documentele contabile solicitate de organul fiscal pentru determinarea stării de fapt fiscale, obligație stabilită la art.56 din O.G.nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală
Relativ la modalitatea în care instanța fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, recurenta invocă nesocotirea gradului de pericol social al faptei săvârșite.
2
În opinia recurentei, coroborarea tuturor împrejurărilor de fapt expuse în procesul-verbal de contravenție nu legitimează, în cadrul operațiunii de individualizare a sancțiunii contravenționale, aplicarea "avertismentului";, susținându-se neconcordanța dintre această sancțiune și gradul de pericol social ridicat al faptei imputate petentului.
Or, nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.
În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei prevăzute de 219 alin. 2) lit. (a) din O.G. nr.92/2003, prin urmare, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Astfel, sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, conformându-se ulterior normelor legale încălcate.
Trebuie însă, în acest context, ca petentul să nu omită din vedere faptul că, manifestând clemență în individualizarea unei sancțiuni, instanța nu încurajează la adoptarea unei conduite antisociale și că o consecvență într-o astfel de atitudine de nerespectare a obligațiilor legale care-i incumbă reprezintă o circumstanță personală de natură a agrava răspunderea contravențională.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. F. P. B., în cauză nefiind incidente motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.11673/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ *.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. P. M.
D. E.
L.
I. P.
GREFIER,
D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex Jud. fond:TLM
3
