Decizia civilă nr. 3986/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3986/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr.298 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimat NAE G. G., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul Nae
G. G. personal, identificat prin Ci seria SX nr. 2., eliberat de SCLEP Z. la data de_, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 2 aprilie 2013 s-a înregistrat întâmpinare.
Raportat la împrejurarea că întâmpinarea depusă la dosar nu este semnată, intimatul procedează la semnarea acesteia în fața instanței.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 2/2013.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, conform argumentelor din cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.298 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul NAE G. -G. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.
S-a anulat Ordinul nr. 52/_ al M. UI S. .
S-a dispus reintegrarea în funcție a reclamantului și obligarea pârâtului la plata veniturilor neîncasate, de la data eliberării din funcție și până la repunerea în funcție, actualizată cu rata inflației.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la plata, în favoarea reclamantului, a sume de 10000 lei, daune morale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că Concluzionând asupra faptului că o pedeapsă cu suspendare condiționată nu este sinonimă cu o pedeapsă privativă de libertate, Curtea a apreciat că temeiurile de drept reținute prin ordinul nr. 51/2012 ca justificare a încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului sunt inaplicabile în speță, ceea ce face ca actul în sine să fie nelegal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Sănătății solicitând Ministerul Sănătății, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului Nae
G. G. .
În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât Legea nr. 188/1999 (art. art. 54, art. 98 )identifică, pe de o parte, ca și condiție de a accede la o funcție publică, iar pe de altă parte, ca și motiv de încetare de drept a raportului de serviciu, săvârșirea unei
infracțiuni cu intenție ca motiv de excludere de la concursul pentru ocuparea unei funcții publice și totodată de încetare de drept a raportului de serviciu. Recurenta a mai criticat măsura privitoare la acordarea daunelor morale.
Intimatul s-a opus admiterii acțiunii.
Deliberând asupra cererii de recurs Instanța reține următoarele:
Prin ordinul nr. 25 din_ al Ministrului S. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului în temeiul art. 97 lit. b din Legea nr. 188/1999.
În dosarul nr._ /a1 al Curții de Apel Cluj, prin încheierea civilă din_ s-a dispus suspendarea efectelor ordinului menționat până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a actului administrativ cu caracter individual.
Raportat la hotărârea instanței prin care s-a dispus suspendarea efectelor ordinului nr. 25/2011 și ținând cont de caracterul executoriu de drept al acesteia a fost emis ordinul nr. 50/_ prin care au fost suspendate efectele ordinului nr. 25/2011, reclamantul fiind repus în funcția publică de conducere de director executiv al Direcției de Sănătate P. ă a județului Sălaj.
La doar 5 zile de la emiterea acestui ordin, la_ se emite ordinul nr. 52 prin care reclamantului îi încetează de drept raporturile de serviciu cu DSP Sălaj conform art. 54 lit. h coroborat cu art. 98 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999. În vederea emiterii acestui act a fost întocmită de către Direcția juridică și contencios din cadrul M. ui S. nota cu nr. R.L. 511/_ prin care se arăta faptul că reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate prin sentința penală nr. 148/2010 a Judecătoriei Z., el nemaiîndeplinind condițiile legale pentru ocuparea funcției publice.
Curtea reține faptul că reclamantul a fost condamnat prin sentința penală nr. 148/_, definitivă la_ prin decizia penală nr. 994/R/_ a Curții de Apel Cluj la un an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o
îmbibație alcoolică peste limita legală. În același timp executarea pedepsei a fost suspendată în baza art. 81 C.pen. pe o durată de 3 ani.
Autoritatea publică consideră că sunt aplicabile în speță prevederile art. 98 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora: "Raportul de serviciu existent încetează de drept… când funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni privative de libertate";.
Textul de lege anterior menționat reglementează astfel două ipoteze distincte care pot conduce la încetarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului.
O primă situație este aceea a condamnării pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h respectiv: "… infracțiuni contra umanității, contra statului sau autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unor infracțiuni săvârșite cu intenție"; care l-ar face pe funcționar să fie incompatibil cu exercitarea funcției.
Potrivit sentinței penale nr. 148/_ a Judecătoriei Z. trimiterea în judecată a inculpatului - reclamant în prezenta cauză și condamnarea acestuia s-au realizat în considerarea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În condițiile în care enumerarea cuprinsă la art. 54 lit. h din Legea nr. 188/1999 este limitativă, se poate lesne constata faptul că infracțiunea reținută în sarcina reclamantului deși săvârșită cu intenție nu îl face incompatibil cu exercitarea funcției și de asemenea nu este o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Cea de-a doua situație reglementată de art. 98 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 se referă la existența unei condamnări definitive cu o sancțiune privativă de libertate.
Este evident faptul că legiuitorul a avut în vedere acele situații în care funcționarul este condamnat la o pedeapsă cu executare, fapt ce îl împiedică să-și mai îndeplinească atribuțiile de serviciu prin imposibilitatea de a se prezenta la locul de muncă. În cazul reclamantului pedeapsa acordată a fost suspendată condiționat ceea ce înseamnă că reclamantul nu a fost niciodată privat de libertate putându-și astfel îndeplini obligațiile de serviciu.
În mod corect a reținut prima instanță că o pedeapsă cu suspendare condiționată nu este sinonimă cu o pedeapsă privativă de libertate. În consecință temeiurile de drept reținute prin ordinul nr. 51/2012 ca justificare a încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului sunt inaplicabile în speță.
Termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea.
Dintre aceste valori au fost reținute, printre altele, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.
Prejudiciul în discuție, neavând conținut economic, nu poate fi evaluat in bani.
De asemenea, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, in privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele
suferite, va aprecia o anumită sumă globală care să completeze prejudiciul moral cauzat.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta include o doza de aproximare, dar instanța trebuie să aibă in vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel in cauză pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție i-au fost afectate.
Evaluarea prejudiciului moral produs și, pe cale de consecință, stabilirea cuantumului daunelor morale prezintă în speță un grad de dificultate sporit, tocmai datorită circumstanțelor mai puțin obișnuite ale cauzei.
Drept consecință, revine instanței judecătorești sarcina de a dispune potrivit probatoriului administrat masurile reparatorii adecvate.
Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de probă pretențiile reclamantului, prejudiciul moral suferit si legătura de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea pârâtului și impactul negativ atât în plan personal cât și în plan profesional asupra reclamantului.
Conform art.8 alin.1 din Legea 554/2004 "persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns în termenul prevazut la art.7 alin.4 poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate si eventual, reparatii pentru daune morale ....,,
Instanta, solutionând cererea la care se refera art.8 alin.1 din Legea 554/2004 va hotarî potrivit art.18 alin.3 si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Temeiul juridic al raspunderii pentru daune este art. 1357 Cod civil, conform caruia " cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare,,, text care nu face distinctie care sa priveasca natura patrimoniala sau nepatrimoniala a prejudiciului.
Legiuitorul a avut în vedere posibilitatea producerii unor daune materiale si morale prin emiterea unor acte administrative ilegale, daunele materiale urmând a fi dovedite prin înscrisuri justificative, iar cu privire la aprecierea prejudiciului moral suferit urmând a fi avute în vedere drept criterii orientative, importanta valorii lezate, personalitatea victimei, durata si mentinerea consecintelor vatamarii, intensitatea suferintei suportate, repercusiunile asupra situatiei sociale precum si criteriul echitatii.
În cauză, suferința psihică a recurentului a fost apreciată de către prima instanță ca putând fi într-o oarecare măsură compensată prin acordarea de daune morale în sumă de 10.000 lei.
În mod corect a statuat prima instanță că reclamantului i-a fost lezata imaginea, reputația si prestigiul de care se bucura în cadrul comunității locale, i-a fost subminată autoritatea, fiindu-i pusă sub semnul întrebării competența.
Atitudinea autorității publice - Ministerul Sănătății P. e care, pe parcursul unui an a procedat la revocarea din funcție a reclamantului de 2 ori, a fost de natură a-i crea acestuia un disconfort psihic pentru a cărui reparare suma de 10.000 lei, stabilită cu titlu de daune morale, apare ca justă.
Este evident faptul că aceste numiri/eliberări, repuneri/încetări ale raportului de serviciu al reclamantului într-o perioadă de numai un an sunt de natură să-i prejudicieze prestigiul și imaginea profesională și publică și nu în ultimul rând să-i cauzeze un stres și o vătămare a stării de sănătate care justifică acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de prima instanță.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.proc.civ instanța va respinge recursul declarat de MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr.298 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr.298 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. B. G. | A. | N. | S. | AL H. A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
