Decizia civilă nr. 4117/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4117/2013

Ședința publică din data de 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat pârâta C. DE A. DE S. A J.

  1. împotriva sentinței civile nr. 1729 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. I.

    , având ca obiect - anulare act administrativ (contribuție CAS).

    La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-pârâtă prin consilier juridic Csetri Aura, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind intimatul-reclamant.

    S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

    Procedura de citare este legal îndeplinită.

    Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

    Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.

    Se constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.

    Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

    Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării depusă de partea adversă și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

    Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1729 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, apreciind că sentința a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul că instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 2604/_, deși în speță sunt incidente prevederile Ordinului nr. 894/2011 emis de CNAS. Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 894/2011 "prin obligații de plată principale restante la data de_ se înțelege obligațiile de plată care sunt

    individualizate în declarațiile contribuabilului depuse până la data de_ și/sau decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului până la această dată de fiecare dintre organele competente prevăzute la art. 1 al. 2";.

    În fapt, în perioada 2008-2011 reclamantul a realizat venituri impozabile din profesii libere și comerciale, supuse impozitului pe venit și ca atare avea obligația legală de a depune declarațiile prevăzute de OG nr. 92/2003 și de art.

    215 din Legea nr. 95/2006. Întrucât obligațiile reclamantului la fond au fost înregistrate în baza de date a CAS C. după data de_, acesta nu poate beneficia de facilitățile fiscale dispuse de art. 2 al. 1 lit. a din Ordinul nr.

    894/2011. Prin urmare, faptul că obligațiile de plată ale reclamantului au fost înregistrate în baza de date a CAS C. după data de_, respectiv la_, se datorează exclusiv culpei acestuia ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor legale, în sarcina CAS C. neputând fi reținută decât respectarea termenului de prescripție de 5 ani a dreptului de a stabili contribuțiile și accesoriile la FNUASS.

    Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.

    Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.

    CURTEA

    Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

    Prin sentința civilă nr.1729 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. C. .

    Pentru a dispune astfel instanța a reținut că pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

    Majorarile de intarziere pentru care se acorda facilitatile

    sunt cele datorate pentru perioada 1 ianuarie 2006- 30 iunie 2010. Facilitatile prevazute la art. 2 nu se acorda pentru obligatiile fiscale stinse prin poprire sau prin sume incasate din valorificarea bunurilor sechestrate.

    Ordinul nr. 2604 din_

    aduce clarificari in ceea ce priveste modul de actiune in această privinta. Procedura de lucru este evocată în conținutul prevederilor art. 4-7 dupa cum urmează:

    • Pana la data de 15 octombrie 2011, organele competente identifica contribuabilii care, conform evidentelor fiscale, inregistreaza obligatii fiscale principale restante la data de 31 august 2011 si notifica contribuabilii privind posibilitatea acordarii facilitatii. Contribuabilii care nu au fost notificati se pot adresa organelor competente pentru clarificarea situatiei fiscale.

    • Organul competent are obligatia ca, la solicitarea contribuabililor, sa clarifice eventualele neconcordante existente intre evidenta acestora si evidenta fiscala.

    • In vederea acordarii facilitatii, contribuabilii pot depune o cerere prin care solicita o situatie a obligatiilor de plata exigibile, care urmeaza a fi stinse in scopul indeplinirii conditiilor, precum si a celor care intra sub incidenta facilitatii

    • In termen de 5 zile de la data depunerii cererii, organul competent comunica contribuabilului situatia prevazuta la alin. (1) si intocmeste borderou provizoriu de scadere din evidenta fiscala a obligatiilor fiscale ce pot face obiectul facilitatii

    • Daca in termen de 10 zile de la data comunicarii situatiei se sting prin plata sau compensare obligatiile principale si dobanzile aferente acestora, organul competent valideaza borderoul provizoriu de scadere. In acest caz, in termen de 3 zile de la data stingerii, organul competent emite decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii.

    - Daca s-au stins si aceste obligatii fiscale accesorii, organul competent verifica indeplinirea conditiilor si emite decizia de anulare a penalitatilor de intarziere, pentru penalitatile de intarziere si cota de 50% din majorarile de intarziere aferente obligatiilor fiscale principale restante la data de 31 august 2011.

    Ori, reclamantul, asa cum se evidentiază în documentele organului fiscal datorează penalități de întarziere pentru perioada anilor 2008 -2011, perioadă care intra sub incidența prevederilor OG nr.30/2011 și pentru care acesta a solicitat pârâtei anularea penalitaților și a majorărilor de întârziere.

    Inoperabilitatea acestor evidențe pana la o anumita data, din vina pârâtei, cu privire la debitele fiscale nu poate fi opusă reclamantului, așa încât acțiunea a fost admisa cu consecința anulării Deciziei nr. 468/2012 emisă de pârâtă.

    Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta CAS susținând că soluția este greșită deoarece modul de stergere a penalităților de întârziere pentru debitele achitate până la_ conform art.XI din OUG nr.30/2011 este dat de Ordinul nr.894/ 2011 ce statuează că "prin obligații de plată principale restante la data de 31 august 2011 se înțelege obligațiile de plată care sunt individualizate în declarațiile contribuabilului depuse până la data de 31 august 2011 și/sau decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului până la aceasta dată de fiecare dintre organele competente prev. la art.1 alin.2 "; din ordinul menționat.

    Reclamantul a realizat venituri impozabile din profesii libere și comerciale, care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a depune declarațiile prev. de OG nr.92/2003 și art.215 din Legea nr.95/2006.

    Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că inoperabilitatea acestor evidențe până la o anumită dată din vina pârâtei nu poate fi opusă reclamantului și pe care de consecință a dispus anularea Deciziei nr.E468/2012.

    Faptul că obligațiile de plată ale reclamantului au fost înregistrate în baza de date a CAS C. după data de_ se datorează exclusiv neîndeplinirii obligațiilor legale de către contribuabil, respectiv nedepunerii la CAS C. a declarațiilor prevăzute de OG nr.92/2003 și de Legea nr.95/2006 decât de la data de_ .

    Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului susținând că reținerile instanței sunt corecte. Pârâta în apărare a invocat prevederile Ordinului nr.894/2011 ordin care contravine dispozițiilor art.XI din OG nr.30/2011 introducând condiții restrictive de aplicare a actului normativ.

    Intenția legiuitorului a fost aceea de a anula penalitățile datorate de contribuabili, dacă debitele se vor achita în mod voluntar până la data de_ . OR, CNAS, restrânge dispoziția legii considerând că obligațiile contribuabililor sunt numai acelea care sunt individualizate în declarațiile acestora depuse până la data de 31 august 2011 și /sau decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului până la această dată.

    În mod corect instanța de fond a apreciat că potrivit Ordinului nr.2604 din_ CNAS avea obligația de a identifica contribuabilii care conform evidențelor fiscale înregistrează obligații fiscale și de a notifica contribuabilii privind posibilitatea acordării facilităților.

    Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente și a art.304 C.pr.civ., Curtea reține că acestea sunt întemeiate.

    Astfel se reține că intimatul a realizat venituri din activități independente care se supun impozitului pe venit iar în condițiile Legii nr.95/2006 a fost stabilită în sarcina acestuia obligația achitării contribuției la Fondul Național de asigurări de sănătate .

    Dat fiind notificarea obligației intimatul s-a adresat autorității recurente pentru acordarea facilităților instituite de OG nr.30/2011. Statuând asupra cererii prin decizie se anulează penalitățile precum și cota de 50% din majorările oferite. Ulterior prin decizia E 468 din 21.02.212 actul de anulare al penalităților se revocă și se operează în evidența obligațiile de plată ale intimatului.

    Cele stabilite sunt contestate inclusiv în instanță în considerarea că în mod nejustificat nu s-au acordat facilitățile.

    Recurenta a susținut că refuzul este unul justificat deoarece conform OG nr.30/2011 și Ordinul nr.894/2011 anularea penalităților și majorărilor de întârziere are loc numai pentru obligații principale restante la_ și dacă acestea și dobânzile sunt stinse prin plata sau compensate până la_ .

    Actul normativ invocat de ambele părți OG nr.30/2011 prin dispozițiile art.XI prevede că pentru obligații fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:

    1. penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;

    2. penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.

    Tot astfel Ordinul 894 privind aplicarea prevederilor art.XI din OG nr.30/2011 prin art.2 prevede că Pentru obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor de plată principale restante la data de 31 august 2011 se acordă următoarele facilități:

    1. anularea penalităților de întârziere, precum și anularea unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente acestor obligații de plată principale, dacă obligațiile de plată principale și dobânzile aferente acestora, administrate/stabilite de fiecare dintre organele competente prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt stinse prin plată sau compensare până la data de 31 decembrie 2011, cu excepția obligațiilor prevăzute la alin. (2);

    2. reducerea cu 50% a penalităților de întârziere, precum și reducerea cu 50% a unei cote de 50% din majorările de întârziere aferente acestor obligații de plată principale, dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora, administrate/stabilite de fiecare dintre organele competente prevăzute la art. 1 alin. (2), sunt stinse prin plată sau compensare până la data de 30 iunie 2012, cu excepția obligațiilor prevăzute la alin. (2).

    Reiese din normele enunțate că reducerea/anularea are loc dacă sunt întrunite cumulativ două condiții: obligații restante la_ și respectiv plata voluntară/sau cumpensare a debitului principal și dobânzilor până la_ . In speță intimatul reclamant nu avea stabilit printr-un act/decizie obligații restante la_ . Ori în această situație nefiind întrunită condiția cerută de norme nu se poate vorbi de un refuz nejustificat iar din această perspectivă susținerile recurentei cu privire la greșita reținere a primei instanțe se vădesc întemeiate și vor fi admise.

    Se susține că autoritatea avea obligația de a emite decizia. Susținerea nu poate fi reținută în sensul evocat de intimat întrucât Legea nr.95/2006 prin dispozițiile sale stabilește în sarcina persoanelor fizice ce realizează venituri din activități independente obligația de a depune declarațiile fiscale. Aceeași lege mai prevede că în caz de neachitare în termen se procedează la executare pentru încasarea sumelor.

    Reiese din lege că persoanele care realizează venituri au obligația de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate iar omisiunea dă dreptul la emiterea deciziei din oficiu, legea conferind acestui act caracterul de titlu de creanță.

    Cu alte cuvinte persoana ce realizează venituri are obligația de a depune declarații, de a contribui la fondul de asigurări în termenele stipulate. Aceste obligații nu au fost îndeplinite de intimat până la_ .

    În contextul obligației instituite de lege în sarcina persoanelor ce realizează venituri și în lipsa diligențelor acestora neemiterea până la acea dată a deciziei nu poate constitui motiv de exonerare sau anulare a datoriei către fondul național de sănătate.

    Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii.

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

    Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 1729 din 4.II.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.

    Decizia este irevocabilă.

    Pronunțată în ședința publică din_ .

    PREȘEDINTE

    JUDECĂTORI

    M. H.

    F.

    T.

    D. M.

    GREFIER

  2. C.

Red.F.T./S.M.D.

2 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4117/2013. Contencios. Anulare act administrativ