Decizia civilă nr. 4254/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4254/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta C. S., împotriva sentinței civile nr. 852 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimații GUVERNUL ROMÂNIEI - C. C. PENTRU S. D. și
A. N. PENTRU R. P., având ca obiect anulare act administrativ - Legea nr. 247/2005.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.852 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU R. P. și s-a respins acțiunea reclamantei C. S. față de pârâta A. N. PENTRU R. P.
, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.
De asemenea, s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta C. C. PENTRU S. D., și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. S. .
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că prin decizia nr.
1.020 din_ emisă de către pârâta C.C.S.D. s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei pentru suma de 29.805,38 lei reprezentând valoarea actualizată a titlului de valoare nominală emis la data de 14 martie 2005 (f.146).
Față de conținutul deciziei, Curtea a constatat că aceasta a fost emisă de către pârâtă C. C. pentru S. D. .
Procedura de emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire este cea descrisă în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și presupune participarea activă a C.C.S.D. și nu a A.N.R.P.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată de către reclamant și persoana care potrivit legii răspunde în raport de solicitările formulate de către reclamant în acțiunea introductivă, în speță, față de împrejurarea că prin acțiunea introductivă se urmărește anularea unui act emis de C. C. pentru S.
D. .
Curtea a reținut că doar această pârâtă își justifică calitatea procesuală pasivă, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. urmează a fi admisă.
Așa cum s-a arătat anterior, pârâta C. C. pentru S. D. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile. Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ individual trebuie să se adreseze autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului cu o cerere prin care să solicite
revocarea în tot sau în parte a acelui act.
În speță, probele dosarului au relevat că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă.
Curtea a reținut obligativitatea efectuării acesteia și din perspectiva faptului că nu s-a identificat vreo situație de excepție care nu ar mai fi impus efectuarea procedurii prealabile.
Astfel, potrivit art. 19 al. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005: "Deciziile adoptate de către C. C. pentru S. D. pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. C. pentru S. D. . Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.";
Una dintre condițiile de exercitare a unei acțiuni în contencios administrativ este cea a îndeplinirii procedurii prealabile, ceea ce reclamanta nu a realizat în cauză.
Curtea are în vedere, pe de o parte, faptul că nu sunt incidente prev. art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 și nici faptul că lege specială, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu prevede excluderea obligativității plângerii prealabile.
În consecință, față de cele menționate anterior, s-a admis excepția.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. S. solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și în consecință, admiterea acțiunii civile formulate
.
În motivele de recurs se arată că, așa cum reiese și din textul art.2 al Deciziei nr.1020/_, decizia emisă de către Guvernul României - C.
C. pentru S. despăgubirilor, decizia mai sus menționată poate fi atacată la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, ceea ce reclamanta a și făcut, atacând acest act.
După cum se poate constata, Decizia a fost emisă în anul 2006 și i-a fost comunicată în_, șase ani mai târziu. În această lungă perioadă de timp în care dosarul de despăgubire nu a fost soluționat, titulara deciziei a decedat, calitatea de moștenitor fiind dobândită de către reclamanta- recurentă. Din momentul în care a intrat în posesia acestui act administrat, arată că a fost neplăcut surprinsă de cuantumul infim al despăgubirilor stabilite și prin urmare, s-a adresat instanței competente.
Recurenta arată că a urmat calea de atac administrativă indicată în actul atacat. Precizează că nu are cunoștințe juridice și prin urmare, a înțeles să se adreseze direct instanței competente, așa cum se precizează și în art.2 din Decizia nr.1020/_ .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. C. pentru S. D. solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul declarat de reclamanta C. S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerenet:
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr- un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Conform art. 109 alin.2 C.pr.civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.
În speță, se constată că deși cererea reclamantei este o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe prevederile art.1 din Legea nr.554/2004 nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, obligatorie în astfel de spețe.
Pentru aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
De altfel, practica instanței supreme este constantă în acest sens, statuând că efectuarea procedurii prealabile este în continuare obligatorie în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ și în raport de dispozițiile art.21 alin.4 din Constituție, fiind facultativă numai în cazul atacării unui act administrativ-jurisdicțional, ceea ce nu este cazul în speță (decizia nr.4906 din 14 octombrie 2005).
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unor acte administrative care eventual le vatămă drepturile.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția R. și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii.
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 referitoare la procedura prealabilă exercitării acțiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu respectă procedura prescrisă de legiuitor, acțiunea acestora va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de reclamanta C. S. împotriva sentinței civile nr.852 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
Jud. fond D. M.
