Decizia civilă nr. 7411/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7411/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător M. S. Grefier A. B.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificată ca urmare a lipsei din instanță a domnului judecător G.A. N., aflat în concediu de odihnă, acesta fiind înlocuit cu judecătorul aflat pe prima poziție în programarea de permanență, conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile nr. 4821 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, privind și pe intimat C. DE A. DE S. C., având ca obiect anulare act administrativ decizie contribuție CAS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 18 iunie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4821 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de O. I. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
: Reclamantul a înțeles să conteste, așa cum s-a arătat mai sus, actul cu nr.
372206/2, depus la dosar la fila 9.
De remarcat este că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora, în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Analizând, prin prisma acestor dispoziții, Decizia de impunere din oficiu nr. 372206/2, tribunalul a constatat că aceasta este un act administrativ fiscal,
1
în înțelesul legii și este supusă procedurii de contestare instituită prin Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță,
precum și împotriva altor acte administrativ fiscale.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu atacă o decizie emisă în soluționarea contestației împotriva titlului de creanță, astfel că, acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă.
Pentru considerentele sus arătate, instanța, în baza art. 205, 318 din OG nr. 92/2003 a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. I.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare s-a arătat că, în fapt prin sentința recurată s-a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă pe motiv că nu a făcut dovada contestării deciziei de impunere din oficiu emisă de către pârâtă.
În mod greșit instanța a reținut aceste aspecte deoarece reclamantul a trimis la dosarul cauzei o copie după numărul de înregistrare al contestației depuse împotriva deciziei emise de pârâtă.
De asemenea, reclamantul a anexat și contestația depusă, dar aceasta nu purta nr. de înregistrare la pârâtă, nr. fiind depus separat.
În aceste condiții se impunea ca instanța să aibă în vedere actele depuse de reclamant și dacă existau dubii, trebuia să facă verificările necesare la pârâtă care să-i comunice contestația înregistrată de reclamant sub nr. 10986/_ .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. a solicitat anularea deciziei de impunere din oficiu nr.372206/2/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia susmenționată este nelegală și netemeinică, având în vedere că a fost persoană fizică autorizată până la data de_ și că din anul 2005 are calitatea de pensionar, nefiind datorate nici accesoriile imputate de pârâtă.
Prin sentința recurată, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, tribunalul constatând că reclamantul nu a înțeles să atace decizia de soluționare a contestației administrative, ci a solicitat, direct, anularea celei de impunere, nesocotind astfel rigorile procedurale.
Reclamantul a declarat recurs, prin intermediul căruia învederează, în esență, că în mod greșit s-a reținut că nu a înțeles să formuleze contestație administrativă, dovada înregistrării acesteia fiind depusă la dosar.
Deși Curtea nu contestă realitatea celor susținute prin recurs, constată că ceea ce i s-a imputat reclamantului nu este neformularea contestației administrative, ci împrejurarea că nu a înțeles să aștepte finalizarea ei și să atace decizia dată, context în care este evident că motivele de nelegalitate nu pot fi validate.
Obiectul cauzei de contencios fiscal ața cum este rezultă din interpretarea art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. este circumscris controlului de legalitate și temeinicie a deciziei de soluționare a contestației administrative exercitate în condițiile prev. la art. 205 și urm. C.pr.fisc.
Prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Decizia nr. 382 din 17
2
aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007, și Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, s-a stabilit că dispozițiile art. 205 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevăd un drept al contribuabilului de a contesta temeinicia unui act administrativ fiscal, de cele mai multe ori sub aspectul existenței și întinderii obligației fiscale. Curtea Constituțională a reținut astfel că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.
Astfel fiind, parcurgerea în integralitate a procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune, iar reclamantul introducând contestația la decizia de impunere, dar neașteptând soluționarea ei, ci optând pentru sesizarea instanței în vederea anulării deciziei de impunere, în mod corect a fost sancționat de către instanța de fond, prin admiterea excepției inadmisibilității.
Drept consecință, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, art. 20 din LCA, Curtea va respinge recursul declarat, petentului fiindu-i deschisă în continuare posibilitatea de a sesiza instanța, în condițiile speciale impuse în materie fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de O. I. împotriva sentinței civile nr. 4821 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, M. S. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. Rădulescu
3
