Decizia civilă nr. 4395/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4395/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. D. M., împotriva sentinței civile nr. 12218 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C.
, având ca obiect anulare act administrativ contribuție FNUASS.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s- a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, constatând faptul că, deși a fost citat cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului, în sumă de 2 lei și 0,15 lei timbru judiciar, reclamantul recurent nu s-a conformat acestei dispoziții, motiv pentru care, din oficiu, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9 alin. 2 din OUG nr. 32/1995 invocă excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare pe excepția invocată și în subsidiar, în situația în care se va suplini această lipsă până la terminarea dezbaterilor, rămâne în pronunțare asupra fondului recursului.
După terminarea dezbaterilor în cauză se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat C. C. an, care solicită instanței redeschiderea dezbaterilor și depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea, motiv pentru care dispune redeschiderea dezbaterilor în cauză, comunicându-i totodată reprezentantei reclamantului recurent un exemplar de pe întâmpinare.
Aceasta arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, arătând că nu mai are cereri de solicitat, sau excepții de invocată.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului, învederându-i reprezentantei reclamantului recurent ca la susținerea cuvântului pe recurs să pună concluzii și asupra obiectului acțiunii, prin prisma dispozițiilor art. 218 C. pr. Fiscală.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, apreciind că intimata ste în culpă. Sub aspectul învederat de către instanță, arată că a precizat oral cu ocazia judecății în prima instanță aceste aspecte, reclamantul înțelegând să atace și decizia, apreciind că este suficientă această precizare orală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12218 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea formulata de reclamantul M. D. M. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. . Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Deciziile de impunere din oficiu nr.222195/1 și nr.222195/2 ambele emise în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS și accesorii parata a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plata a sumei de 1386 lei cu titlu de contribuție datorata la FNUASS în perioada 2007-2009, respectiv suma de 1521 lei cu titlu de accesorii.
Prin decizia nr. E 608/_ parata respins ca neîntemeiata contestația administrativa formulata de reclamant, reținând, în esența obligativitatea participării la plata contribuției asigurărilor de sănătate, obligativitate care deriva direct din lege precum și nerespectarea de către reclamant o obligației de declarare a veniturilor impozabile.
Instanța a reținut ca reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități în calitate de persoana fizica autorizata, venituri care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile .
Astfel, avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori, în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligația de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede Legea nr. 95/2006 art. 257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Prin urmare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea actelor. Ca atare nu se poate reține că reclamantul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci și la plata accesoriilor.
Reclamantul susține că în lipsa încunoștințării din partea autorității nu a știut că trebuie să se achite contribuțiile. Susținerea nu poate fi validata întrucât nu se poate evoca necunoașterea legii în condițiile în care dispozițiile erau clare, previzibile, legea cât și contractul cadru au fost publicate în Monitorul Oficial și astfel aduse la cunoștința publicului.
Pentru considerentele ce preced instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata de reclamantul M. D. M. în contradictoriu cu parata C. DE A. DE S. A J. C. .
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. D. M.,
solicitând modificarea sentinței atacate cu admiterea acțiunii introductive de instanță, așa cum a fost aceasta precizată.
În motivarea recursului reclamantul apreciază sentința ca fiind nelegala, în primul rând întrucât ignora un alt principiu de drept și anume egalitatea părților în cadrul oricărui proces civil. Daca mie mi s-a imputat necunoașterea legii, făcând referire la publicarea contractului în Monitorul Oficial, aceeași măsura ar fi trebuit aplicata și paratei - intimate cu atât mai mult cu cat textele legale se refereau direct la domeniul sau de activitate, aveau cunoștința de protocolul de furnizare de date încheiat cu ANAF încă din anul 2007. Ignorarea acestuia timp de patru ani, ignorarea art.5 din acest protocol a dus la neîndeplinirea culpabila din partea intimatei a obligației de emitere a deciziilor de impunere .Aceasta lipsa de diligenta din partea paratei intimate a dus la acumularea unor sume importante raportate la debitul de baza. Întrebarea, în acest context, este de ce doar subsemnatul sa fiu sancționat pentru necunoașterea legii, iar parata sa nu aibă nici o consecința pentru neîndeplinirea obligațiilor sale? Singurul răspuns moral și perfect legal ar fi anularea deciziei de impunere în ceea ce privește penalitățile.
Pe fondul celorlalte aspecte sunt de menționat cele pe care le-a arătat in acțiunea introductiva fiind insa cu totul ignorate de prima instanța, motivarea respingerii acestora neregăsindu-se în nici un fel în sentința atacata.
Stabilirea de obligații de către parata intimata în sarcina recurentului în absenta unui temei legitim:
Disp. arte 218 al. 2 lit. a) din Legea nr.95/2006 recunosc dreptul de libera opțiune a persoanei de a se asigura la oricare din casele de asigurări de sănătate recunoscute prin lege (in număr de 3 la ora actuala).
Legea nu prevede prin nici o dispoziție a sa ca se presupune din oficiu ca o persoana este asigurata la casa de asigurări de sănătate a județului. În acest context, este evident ca opțiunea de a deveni asigurat al uneia sau alteia din casele de sănătate recunoscute prin lege se manifesta prin contractul de asigurare care se încheie intre casa de sănătate aleasa și persoana ce devine astfel asigurat al casei. Contractul de asigurare este tocmai materializarea opțiunii asiguratului și astfel nu se poate susține ca are doar un caracter administrativ câta vreme în temeiul acestui act se stabilesc drepturi și obligații corelative ale părților.
In acest sens, invoc prevederile disp. art. 259 al. 4 din Legea nr.95/2006 care stabilește faptul ca persoanele care nu sunt asigurate au obligația sa comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare. Prin urmare, textul de lege stabilește în mod clar faptul ca raportul juridic are natura contractuala, ce are la baza voința persoanei, cata vreme face trimitere la casa de asigurări aleasa, încheierea contractului de asigurare fiind manifestarea expresa a acestei alegeri.
Recurentul nu a încheiat un contract de asigurare de sănătate cu parata și nu am formulat nici o solicitare de acordare a asistentei medicale în calitate de asigurat al acesteia, apreciind ca nu are aceasta calitate.
Recurentul reclamant nu a manifestat niciodată opțiunea de a deveni asigurat al paratei.
Prin Notificarea emisa de CAS C. sub nr.10751/_ i s-a comunicat faptul ca s-au emis împotriva acestuia decizii de impunere din oficiu pentru obligații principale și accesorii datorate fondului cu mențiunea ca în situația în care nu voi face dovada platii în termen de 30 de zile de la
primirea notificării se va iniția împotriva subsemnatului procedura de executare silita.
Anexa la notificare mi-a fost comunicata cu actele administrativ fiscale a caror anulare o solicit prin prezenta acțiune.
In conformitate cu prevederile disp. art. 259 al. 8 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: "pentru situațiile prevăzute la alin. 7 termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data
primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz". Arat ca recurentul nu a solicitat acordarea de servicii medicale și nici acordarea calității de asigurat al paratei, calitate în virtute a căreia s-ar naște în ceea ce îl privește obligația de a achita contribuții paratei, corelativ cu obligațiile stabilite în sarcina acesteia, prin lege.
Menționează ca potrivit art. 211 din Legea nr.95/2oo6 sunt asigurați și au obligația de a contribui la constituirea FNUASS persoanele care în această calitate au încheiat un contract de asigurare cu Casele de asigurări de sănătate.
Tot astfel, necesitatea existenței unui contract de asigurare încheiat cu C. de
A. de S. este preluată și de dispozițiile Ordinului nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, care la art. 32 prevede că: "Persoanele fizice asigura te pe bază de contract de asigurare de sănătate, altele decât cele pentru care colectarea contribuției se realizează de ANAF, declară obligațiile către fond, potrivit declarațiilor-model prevăzute în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice. Declarațiile privind obligațiile la fond se depun la casele de asigurări de sănătate cu care persoana fizică asigurată a încheiat contractul de asigurare."
Art. 219 alin. 1 lit. g) din Legea nr.9S/2oo6 prevede că
"Obligațiile asiguraților pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218 sunt următoarele: [. . .] g) să achite contribuția datorată fondului și suma reprezentând coplaia, în condițiile stabilite prin contractul-cadru". În același sens, statuează și prev. art. 257 alin. 1: ,,(1) Persoana asigurata (s.n. - respectiv persoana care are încheiat un contract de asigurare cu o C. de A. de S. ) are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la ari. 213 alin. (1)."
În fapt, recurentul nu a încheiat niciodată un contract de asigurare cu C. de
A. de S. a J. C., astfel că nu a îndeplinit niciodată calitatea de asigurat față de instituția parata, motiv pentru care consider că în mod nelegal, prin deciziile de impunere comunicate i-au fost imputate spre plată sumele (calculate cumulat) de 99,168 lei stabilite cu titlu de contribuții aferente perioadei 2006-2011. Mai mult decât atât, prin natura sa, contractul de asigurare în virtute a căruia se dobândește calitatea de asigurat - cu obligația de plată a contribuțiilor la fondul de asigurări de sănătate - este guvernat de principiul reciprocității și interdependenței, respectiv asiguratul pe baza de contract beneficiază de drepturile prevăzute în lege și contract, în măsura în care își îndeplinește o obligație corelativă
de plată a contribuțiilor datorate fondului.
per a contrario, neplata contribuției la fond - în măsura în care o persoană a dobândit calitatea de asigurat prin încheierea unui contract de asigurare - atrage imposibilitatea respectivei persoane de a beneficia de drepturile specifice derivate din contractul de asigurare.
Practic, lipsa calității de asigurat atrage și nelegalitatea stabilirii și imputării spre plată în sarcina subsemnatului a unor contribuții la FNUASS, contribuții la a căror plată sunt obligați exclusiv cei asigurați pe baza de contract de asigurare, respectiv cei care au încheiat un contract de asigurare cu o C. DE A. DE S.
.
Mai mult, stabilirea unor obligații de plată către FNUASS, imputarea acestora în sarcina unei persoane care nu a avut calitatea de asigurat în perioada de referință (2006-2011) și care nu a beneficiat niciodată de drepturile legale prevăzute de Legea nr.95/2006 este expresia unei aplicări retroactive a unor dispoziții legale nepermise de lege - în condițiile în care nu ne aflăm în prezenta unor norme de drept care potrivit legii fundamentale să poată retroactiva.
Recurentul consideră că, atâta timp cât nu există un contract de asigurare încheiat cu instituția parata și nici nu am fost obligat printr-o hotărâre a instanțelor
de judecată să închei un astfel de act, nu datorez nicio sumă cu titlu de contribuție la FNUASS.
Totodată, subsemnatul arăt faptul că, nu am solicitat niciodată acordarea de servicii medicale și nici acordarea calității de asigurat al instituției parate.
Emiterea de acte administrativ fiscale care se constituie în titluri de creanța de către o instituție care nu era abilitata sa emita atare acte, nefiind un organ fiscal în înțelesul legii.
Potrivit disp. art. 110 din OG nr.92/2003 .colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanța sau titlu executoriu, după caz. Titlul de creanța este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscala întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii".
In conformitate cu prevederile disp. art. 17 al. 5 din OG nr.92/2003 "organele fiscale" sunt ANAF, organele subordonate acesteia și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale.
Prin nici un act normativ în vigoare legiuitorul nu a conferit CASEI NATI. ALE DE A. DE S. o competenta de stabilire a contribuțiilor și accesoriilor iar Legea nr.95/2006 nu prevede o procedura de stabilire a contribuției de asigurări sociale de sănătate, nici în mod expres și nici prin trimitere la procedura generala de stabilire a impozitelor și taxelor, competenta care astfel revine organelor fiscale expres indicate în art. 17 al. 5 din OG nr.92/2003 republicata.
Astfel, în opinia subsemnatului reclamant, C. DE A. DE S. A JUD.C. ca organ teritorial al CASEI NATI. ALE DE A. DE S. nu este un organ fiscal și pe cale de consecința nu poate emite în condițiile legii titluri de creanța, având doar competenta conferita prin Legea nr. 95/2006 în materia executării silite pentru neplata contribuțiilor către fond.
Acest aspect atrage nulitatea absoluta a actelor administrativ fiscale emise de către parata.
Aspecte de nelegalitate ce țin de modul de emitere și conținutul actelor atacate:
Apreciez ca Decizia de impune re din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2007-2009 este nelegala și înțeleg sa o contest, solicitând în principal anularea iar în subsidiar recalcularea debitului, din următoarele considerente:
In esența, țin sa precizez și următoarele:
Caracterul nedatorat al sumelor, rezultă cu precădere din caracterul ne datorat al însăși debitului principal.
Astfel cum am arătat și la punctul 1.1., subsemnatul nu am și nu a avut niciodată calitatea de asigurat față de C. de A. de S. C., nu a încheiat niciodată cu parata un contract de asigurare, motiv pentru care consider că nu am datorat niciodată sumele pretinse atât cu titlu de debit principal, cât și, pe cale de consecință, nici sumele pretinse cu titlu de dobânzi și penalizări de întârziere.
În al doilea rând, recurentul consideră că sumele solicitate cu titlu de sume accesorii au caracter de plată nedatorată și raportat la scadența de plată a acestora, raportat la dispozițiile Legii 95/2006 și a OG 92/2003.
Conform dispozițiilor arte 261 din Legea 95/2006 angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
În cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurii instituite de Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare și OG nr.92/2003 și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.
Potrivit art. 35 din Ordinul CNAS 617/2007, în conformitate cu arte 215 alin.
din Lege și arte 81 din Codul de procedura fiscala, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impune re emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debitele datorate fondului.
Conform dispozițiilor arte 110 alin. 3 din OG 92/2003 republicată, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Conform dispozițiilor art.141 alin.1 din OG nr.ca/aoog, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu, iar potrivit alin.2 din același text de lege titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 7 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția.
Astfel, față de textele lege legale indicate, rezultă faptul că obligațiile de plată a contribuțiilor datorate FNUASS, se calculează trimestrial pentru fiecare an fiscal, prin raportare la veniturile obținute din desfășurarea unei activități independente.
Pentru fiecare obligație de plată născută trimestrial potrivit legii, trebuia emisă, în condițiile art.35 din Ordinul nr.617/2007 și a art.110 din OG 92/2003, un titlu de creanță - respectiv o decizie de impunere, prin care să se individualizeze distinct conform dispozițiilor art-43 din OG 92/2003, creanța și scadența acesteia, iar în caz de nerespectare a scadenței, să se perceapă majorări și penalități de întârziere.
Mai mult decât atât, în baza Protocolului încheiat în anul 2007 între CNAS și ANAF, chiar și în situația în care recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a declara veniturile realizate, CAS C. avea posibilitate a legală și obiectivă încă din anul 2007, să obțină de la ANAF dovada veniturilor pe care le-am realizat, la care să aplice cota legala de contribuție, stabilind astfel creanța trimestrial și să emită de asemenea trimestrial o decizie care să constituie titlu de creanță. Aceasta nu era doar o posibilitate ci chiar o obligația in baza aceluiași protocol, art.5.
Însă C. de A. de S., nu a respectat dispozițiile prevăzute de lege și nu a emis trimestrial titlu de creanță pentru individualizarea obligațiilor de plată a subsemnatului ci, a emis,, o singură Decizie de impune re globală, prin care a stabilit contribuția datorată fondului pentru anii 2007-2009, respectiv Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2007-2009.
În aceste condiții, și în masura în care instanta va inlatura apararile formulate la pct.I și II din motivele actiunii, Decizia de impunere comunicată subsemnatului în data de 12 martie 2012, constituie singurul și primul act administrativ fiscal, titlu de creanță de individualizare a creanței subsemnatei datorată la FNUASS, obligațiile de plată devenind astfel scadente doar de la data comunicării acestei decizii.
Față de aceste considerente, rezultă faptul că nici penalitățile și dobânzile de
întârziere nu au curs potrivit dispozițiilor art.119 și 120 din OG nr.92/2003, decât de la data scadenței stabilită prin titlul de creanță, respectiv ulterior datei de 06 martie 2012, data comunicării titlului de creanță.
Altfel spus, în ceea ce mă privește, se puteau calcula legal dobânzi și penalități de întârziere, pentru cotele de contribuție trimestriale, aferente anilor 2007-2009, doar dacă s-ar fi emis trimestrial de către C.A.S. o decizie de impunere, care să stabilească suma datorată cu titlu de contribuție la FNUASS conform veniturilor realizate și scadența acestora, comunicată subsemnatului conform
dispozițiilor art.44 din OG nr.92/2003 și numai în caz de neconformare la obligația de plată a sumelor astfel stabilite se putea emite după depășirea scadenței, Decizia de impunere a obligațiilor accesorii (dobânzi și penalități de întârziere).
Pe cale de consecință, raportat la motivele arătate, subsemnatul consider că sumele stabilite de către instituția parata prin Deciziile de impunere sunt nedatorate, deoarece potrivit dispozițiilor legale arătate, recurentul nu a depășit scadența de plată a debitului principal aferent sumelor accesorii, astfel că CAS C. nu poate calcula și solicita plata unor penalități de întârziere, deoarece aceste penalități nici nu au început să curgă.
Față de aceste motive solicită să se anuleze Decizia de impunere din oficiu nr.376252/2, ca fiind lovită de nulitate, deoarece sumele solicitate cu titlu de creanțe accesorii nu sunt datorate de către acesta.
Cu privire la modalitatea în care s-a ajuns la emiterea celor doua decizii țin sa fac următoarele precizări:
La data de_ a fost încheiat intre C. Naționala de A. de S. și Agenția Naționala de Administrare Fiscala un Protocol privind furnizarea datelor referitoare la asigurații care realizează venituri din profesii libere, cum este cazul și în ceea ce îl privește pe subsemnatul contestator.
Fata de aceasta împrejurare și în baza textelor de lege sus expuse, rezulta următoarele:
In ceea ce privește obligațiile subsemnatului de plata a contribuțiilor datorate FNUASS, acestea se calculează trimestrial pentru fiecare an fiscal, prin raportare la veniturile obținute din exercitarea profesiei ca persoana fizica autorizata.
Pentru fiecare obligație de plata născuta trimestrial potrivit legii, trebuia emis în condițiile textelor de lege sus citate cate un titlu de creanța-decizie, prin care sa se individualizeze distinct conform disp. art-43 din OG 92/2003 republicata, creanța și scadenta acesteia, scadenta după care în caz de neplata se puteau percepe majorări și penalități de întârziere.
In baza Protocolului sus menționat, chiar în situația în care recurentului nu și-a îndeplinit obligația de a declara veniturile realizate, CAS C. avea posibilitate a legala( chiar obligația) și obiectiva încă din anul 2007 sa obțină de la ANAF dovada veniturilor pe care le-a realizat, la care sa aplice cota legala de contribuție, stabilind astfel creanța trimestrial și sa emită de asemenea trimestrial o decizie care sa constituie titlu de creanța.
In raport de situația ca în privința recurentului, fără a se respecta textele de lege sus citate, s-a emis o Decizie globala prin care s-a stabilit contribuția datorata fondului pentru anii 2007-2009 respectiv Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2007-2009, constituie primul act administrativ fiscal de individualizare a creanței subsemnatului în raport cu FNUASS, rezulta ca penalitățile și dobânzile pot curge potrivit legii (disp. art.110 și 120 din OG 92/2003) de la data scadentei stabilita prin titlul de creanța Decizia nr.323620/1/_, conform disp, art. 43 al. 2 lit. b) din OG 92/2003 republicata. Altfel spus, în ceea ce îl privește, se puteau calcula legal dobânzi si penalități de întârziere daca ar fi existat trimestrial o Decizie care sa stabilească suma datorata cu titlu de contribuție la FNUASS conform veniturilor realizate și scadenta acestora, comunicata subsemnatului conform disp. art-44 din OG 92/2003 republicata și numai în caz de neconformare la obligația de plata a sumelor astfel stabilite se putea emite după depășirea scadentei Decizia de stabilire a obligațiilor accesorii, dobânzi și majorări de întârziere.
Pe cale de consecința, apreciază ca în raport de motivele sus invocate Decizia nr. 376252/2/_ contestata este lovita de nulitate absoluta, impunându-se anularea acesteia.
Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS este nelegala și în raport de faptul ca nu întrunește cerințele legii pentru a se constitui intr-un titlu de creanța, fiind emisa și cu încălcarea prevederilor disp. art. 43 din OG 92/2003 republicata.
Potrivit art. 43 alin. 2 din OG nr.92/2003, orice act administrativ trebuie să cuprindă următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestați ei și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului.
Decizia contestată de subsemnatul, cuprinde dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate în mod global pentru perioada de referință 2007-2009 prin aplicarea unei cote diferențiate a dobânzii (în funcție de cuantumul acesteia la datele de_ și_ date la care au intervenit modificările legislative) și respectiva unei cote diferențiate a penalităților de 5% și respectiv 10%, fără a se indica suma concretă la care au fost calculate și data de la care s-au calculat în raport de scadența diferențiată trimestrial de plată a contribuției și față de regularizările intervenite de la un an la altul după închiderea anului fiscal, împrejurare care face practic imposibilă verificarea modului de calcul și eventuala regularizare sau rectificare.
În acest context, apreciez că practic lipsește obiectul actului administrativ fiscal, împrejurare care atrage nulitatea acestuia, respectiv nulitatea Deciziei de impunere nr. 212890/2, conform dispozițiilor art. 46 din OG nr. 92/2003.
În subsidiar, recurentul solicit anularea Deciziei de impunere din oficiu nr.376252/2 din_ și raportat la cuantumul penalităților, cu consecința recalculării acestora cu respectarea dispozițiilor Legii nr.95/2006 și a OG 92/2003.
Prin întâmpinarea înregistrată la16 aprilie 2013 pârâta C. DE A. DE S. A J. C.
a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea ca legală și temeinică sentința civilă atacată.
În motivare susține că este adevărat ca în conformitate cu arte 208, alin 3, lit. a, asiguratul poate să-și aleagă liber casa de asigurări, nefiind obligat sa se asigure la "casa de asigurări de sănătate a județului", dar este obligat sa facă dovada ca este asigurat la o alta casa de asigurări de sănătate și sa plătească contribuția la fondul de sănătate.
Calitatea de asigurat și obligația de plata a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesara o manifestare de voința a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
Potrivit prevederilor art. 211, alin. (1) ) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii romani cu domiciliul în tara, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporara sau au domiciliul în România și fac dovada plații contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În aceasta calitate, persoana în cauza încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație". Prin urmare, persoana asigurată are obligația plății contribuției la FNUASS asupra veniturilor realizate, indiferent dacă a încheiat sau nu contractul de asigurare. Contractul de asigurare are ca scop asigurarea serviciilor medicale în caz de îmbolnăvire, puse la dispoziție de furnizorii de servicii medicale aflați în relații contractuale cu casele de sănătate.
În consecință creanțele datorate la FNUASS nu rezultă din raporturi juridice contractuale, ci din calitatea de asigurat conferită de lege. Prin urmare, reclamantul nu face parte din categoria persoanelor (străine).menționate la art. 214 din Legea
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pentru care asigurarea este facultativă, în cazul reclamantei, în calitate de cetățean român cu domiciliul în România asigurarea socială de sănătate este obligatorie. Statutul de persoană asigurată nu este condiționat de încheierea unui contract .de asigurare, ci de cele două condiții obligatorii, și anume:
cetățean român cu domiciliul în România;
dovada contribuției la FNUASS asupra veniturilor realizate.
Urmare celor precizate mai sus, în condițiile în care, prin efectul legii o persoană este asigurată în sistemul asigurărilor sociale din România și realizează venituri impozabile, are obligația contribuției la FNUASS asupra acestor venituri.
Potrivit prevederilor alin (3) al art . 208, din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii; toți cetățenii români cu domiciliul în România care realizează venituri sunt obligați să contribuie conform legii la FNUASS, iar unul din principiile fundamentale îl constituie participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Prin definirea termenului de contribuție, potrivit prevederilor art. 2, pct. 19 din Legea 500/2002 privind Legea Finanțelor P. e, se înțelege - " ... prelevarea obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații; Urmare celor precizate mai sus, legea nu prevede excepții de la asigurările sociale de sănătate pentru nici o categorie de persoane.
Referitor la competenta CAS C. de a emite acte administrative fiscale, în speța decizii de impunere, menționează ca au fost invocate excepții de nelegalitate al art. 35 din Ordinul 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, fiind toate respinse.
În acest sens, menționează DECIZIA nr. 3.8.18 a INALTEI CURTI DE JUSTITIE și C. TIE din 27 septembrie 2010 pe care o depune în susținere. Potrivit prevederilor art. 32, alin. (1) și (2)din Codul de Procedură Fiscală, "Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală. În cazul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili altă competență specială de administrare". Prin urmare, atâta timp cât potrivit prevederilor art. 215, alin (3) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, există obligația depunerii la casele de asigurări de sănătate a declarațiilor privind obligațiile față de fondul de sănătate, iar potrivit art. 216 din același act normativ colectarea contribuțiilor datorate fondului de sănătate se realizează de către casele de sănătate, administrarea fondului de sănătate datorat de persoanele fizice care realizează venituri impozabile se
realizează prin casele de sănătate .
În privința unor aspecte de nelegalitate ce țin de modul de emitere al deciziilor emise de CAS C. arată instanței prevederile art.81 Cod procedură fiscală care stipulează" Contribuabilii, precum și asociațiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Ari 82 al C.pr. fise, prevede de asemenea că plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în a:nul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii.
De asemenea arte 8 din Ordinul nr.617/2007 ,pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândire a calității de asigurat,respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea: măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul
național unic de asigurări sociale de sănătate, specifică" contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru".
O altă obligație a contribuabililor care realizează venituri din activități independente, este, conform art.83 C.pr.fisc, este de a depune o declarație privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal.
Având în vedere aceste prevederi, plata contribuțiilor de asigurare sociale de sănătate se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual.
Astfel, în baza declarației de venit estimat, declarației de venit realizat, organul fiscal emite decizie de impunere pentru ,plăti anticipate în care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată. Regularizarea contribuțiilor de sănătate sunt necesare, la fel ca și regularizarea impozitului pe venit, pentru a stabili diferențele dintre impozitul impus ca urmare a declarației de venit estimat și impozitul impus ca urmare a
declarației de venit realizat.
" Nicăieri ,în prevederile legale nu este prevăzută obligativitatea casei de a emite decizii trimestriale, însă plata trimestrială a contribuției la FNUASS este prevăzută în mod expres, conform celor mai sus expuse.
Cu privire la faptul că nu s-au emis decizii de impunere în mod anual, invocă prevederile art.91 alin.(1) care stipulează:" dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în" termen de 5 ani," ,astfel că deciziile au fost emise cu respectarea termenului de prescripție.
Așa cum a mai arătat, reclamantul avea obligația ca persoana care realizează venituri din activități independente dea depune la CAS C. declarații privind obligațiile față de fond, în conformitate cu art. 215 la alin. 3.
După semnarea Protocolului încheiat intre CNAS și ANAF cu nr. P5282/26.l_ 6/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de . proprietate intelectuala, din dividende, etc., menționat - la art. 35 al Ordinului nr.617 /2007, CAS C. a fost abilitata sa emită Decizii de impunere privind obligațiile de plata la FNUASS, în baza informațiilor primite.
Reclamantul fiind identificat în baza de date primita de la ANAF, ca persoana
.care a realizat venituri din profesii libere, în termenul de prescripție a creanțelor fiscale, la data de_, CAS C. a emis Decizie de impunere din oficiu pentru" stabilirea contribuției datorate la FNUASS, cu nr. de înregistrare 222195/1 și Decizie de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS, cu nr. de înregistrare 222195/2 aferente perioadei: 2007 - 2009.
Cu privire la legalitatea dobânzilor și penalităților datorate arată Art. 208 alin.(3) A. le sociale" de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar.
Art.. 259 alin. 7, li t. b) arata ca asigurații sunt obligați sa achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada.
In conformitate cu art. 91 din Codul de procedura fiscala dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie-în termen de 5 ani.
Potrivit alin. 2 termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în-care s-a născut creanța
fiscală. .
Cat privește modalitatea de stabilire a majorărilor de întârziere aferente la obligațiile fiscale neachitate, atât prin Legea nr. 95/2006 cat și prin normele metodologice aprobate s-au stabilite termene de plata a contribuției la FNUASS de catre persoanele care realizează venituri din activitati independente. Astfel potrivit art. 257 alin 5 din Legea nr. 96/2006 coroborat cu art. 8 din Norme, plata contribuției curente se efectuează trimestrial, termenele de scadenta fiind pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru iar în ceea ce privește plata contribuției din regularizarea anuala se calculează și se achita accesorii numai din cea de-a 61-a zi de la comunicarea de catre organele fiscale a deciziei de impunere anuala.
Referitor la susținerea nulității actelor administrative emise de CAS C., arată următoarele:
deciziile de impunere emise de CAS C. respectă toate prevederile impuse de art. 43, alin. (2) din Codul de Procedură Fiscală 92/2003, referitoare la: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data de la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt și temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune conte stația.
Creanțele au fost stabilite pe fiecare an în parte, cuprinzând termenele scadente pentru fiecare creanță în parte, venitul net realizat, cote procentuale de stabilire a contribuției pe fiecare perioadă în parte;
potrivit prevederilor art. 46 din Codul de Procedură Fiscală 92/2003, nulitatea actului administrativ fiscal poate fi invocată numai în "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută - la art.43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia, Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."
Urmare celor precizate mai sus, atâta timp cât nu lipsesc nici unul din elementele care să determine nulitatea actelor administrative fiscale emise de CAS
, nulitatea nu poate fi invocată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului sunt nefondate.
În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea obligației principală, Curtea reține că aceasta rezultă din aplicarea art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
Art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Este real că potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 36 lit. a ) din Legea nr. 95/2006 asiguratul are dreptul de opțiune la una dintre casele de asigurări autorizate să funcționeze pe piața asigurărilor de sănătate, dar tot astfel are și obligația corelativă de a face dovada că a dobândit calitatea de asigurat al uneia din aceste case și să plătească contribuția aferentă.
Obligația de asigurare trebuie, e adevărat, materializată într-un contract, dar obligația de încheia un astfel de contract aparține contribuabilului. Altfel spus, acesta nu se poate prevala în propriul beneficiu de inexistența încheierii unui contract de asigurare pentru a fi exonerat de la plata acestor contribuții. A accepta o atare interpretare ar însemna să validăm comportamentul esențial nelegal al contribuabilului, ceea ce ar contraveni principiului de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria sa culpă pentru a dobândi un drept sau o situația avantajoasă.
În ceea ce privește critica privind lipsa abilitării pârâtei de a emite acte administrativ fiscale, trebuie notat că în practica judiciară de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS s-a decis constant că structurile la nivel de case teritoriale au competenta de a emite titluri de creanță fiscală.
Astfel, prin Decizia nr. 3878 din 27 septembrie 2010 pronunțată de ÎCCJ- Secția de contencios administrativ și fiscal s-a decis cu valoare de principiu, chiar dacă printr-o decizie de speță, că: "Sunt legale prevederile art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al președintelui Casei Naționale de A. de S., prevederi în temeiul cărora Casei de A. de S. îi este recunoscută abilitarea legală de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu, în baza căruia se poate declanșa urmărirea silită.
Aceste prevederi respectă atât cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căreia a fost emis Ordinul nr. 617/2007, cât și cadrul legal general, atâta timp cât, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. de
S., în competențele atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
";
3.În ce privește accesoriile, Curtea constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, până la_, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele
C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Principala motivare, care ar determina înlăturarea obligației de plată a accesoriilor dar și a obligației principale, a fost dată de coroborarea lipsei culpei reclamantului cu privire la neplata contribuției, cu prevederea art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale";.
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului. Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin. (2)
lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s-ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Trebuie notat că sistemul de asigurări sociale de sănătate ca și ori alt sistem contributiv din România se bazează pe principiul declarativ, altfel spus organul fiscal stabilește taxele ori contribuțiile pe baza declarațiilor înregistrate de celălalt subiect al raportului juridic de drept material fiscal.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații"; de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Scadența obligației privind plata contribuției la fondul de sănătate nu este condiționată de existența concretă a declarației, termenele fiind stabilite de Legea nr. 95/2006, numai executarea silită fiind condiționată de existența unui titlu executoriu, anume decizia de impunere, ceea ce în cauză s-a împlinit.
În ceea ce privește competența caselor de asigurări de sănătate de a emite acte administrativ fiscale, în speță decizii de impunere, pentru recuperarea creanțelor cu titlu de contribuții principale și accesorii la fondul de sănătate, se reține că temeiul legal recte art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 a fost supus examinării în mai multe rânduri pe calea excepției de nelegalitate, fiind pentru prima dată pronunțată decizia nr. 3878 din_ pronunțată de ÎCCJ - SCAF în sos. Nr._ prin care s-a statuat că acest text este în conformitate cu prevederile legale de nivel superior și astfel din interpretarea sa rezultă că structurile teritoriale ale Casei naționale de asigurări de sănătate pot emite astfel de decizii de impunere.
Față de toate considerentele de fapt și de drept, reținând că motivele de recurs nu sunt fondate și că altele nu au fost puse în discuție din oficiu conform art. 306 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, Curtea va respinge ca atare recursul reținând incidența art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 din C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. D. M. împotriva sentinței civile nr. 12218 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. -F. B.
