Decizia civilă nr. 706/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 706/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. B.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă A. A.
, împotriva sentinței civile nr. 2459 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. de A. de S. M., având ca obiect anularea deciziei nr.133/534 din_ emisă de pârâta C. de A. de S. M. .
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta- reclamantă A. A. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei pentru
recurs și timbru judiciar de 0,15 lei pentru fond și un înscris intitulat "precizări"; la motivele de recurs.
Intimata- pârâtă C. de A. de S. M. a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
De asemenea, constată că înscrisul intitulat "precizări"; depus la dosar de către recurentă a fost comunicat pe fax (nr.02622. ) la data de_ intimatei, precum și faptul că în întâmpinare se face referire la aspectele din aceste precizări.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2459/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. A., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M.
.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M., reclamanta A. A. a solicitat anularea deciziei nr. 133/534 din_ emisă de pârâta C. de A. de S.
M. .
În motivarea cererii reclamanta a arătat următoarele:
În această perioadă 2005-2008 a fost studentă și angajată pe o perioadă de un an (_ -_ ) la firma SC Nostrale Impex SRL.
Față de motivele contestației pe care le susține așa cum au fost formulate, cu privire la calculului penalităților menționează individualizarea obligației de plată cu titlu de majorări de întârziere conform OG 92/2003 republicată și adoptată la zi, se poate realiza numai atunci când a emis o Decizie, calculul privind accesoriile, titlul de creanță care produce efecte doar de la data comunicării către asigurat.
În speța de față, condițiile în care intimata, în virtutea rolului activ conform art. 17 alin.5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală completată și modificată la zi, ar fi respectat condițiile și termenele de plată, adică înștiințarea contribuabilului asupra obligațiilor de plată ce îi revin la emiterea deciziilor de imputare pentru probarea acestora depune înscrisuri în probațiune, totodată arată faptul că i s-au calculat debite așa cum reiese din înscrisuri.
În prezenta situație actele cu caracter administrativ fiscale cu caracter de creanță nefiind comunicate decât la data de_, rezultă că reclamanta nu datorează aceste majorări și penalități.
Reclamanta arată faptul că potrivit dispozițiilor legale privind legislația în vigoare și potrivit contestației înaintate Casei de A. de S. M. ,
intimata nu are puterea conform Codului de procedură fiscală de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii.
Privind persoanele fizice care au obligații de plată proprii, obligații fiscale principale și obligațiile accesorii nu pot fi stabilite în mod legal decât prin decizii de impunere emise de organul fiscal, fapt arătat și menționat în contestația înaintată în temeiul menționat mai sus, "organul fiscal"; este în înțelesul cel prevăzut la art. 17 alin. 5 Cod procedură fiscală/ind. ANAF, precum și compartimentul de specialitate ale autorităților adm. P. e locale.
Față de contestația înaintată și la care intimata nu a răspuns la cele contestate conform cererii și motivelor decât parțial și neconform cu principiile de drept izvorâte din Codul de procedură fiscală, reclamanta subliniază doar interpretarea corectă a dispozițiilor prin care subliniază că CNASS și casele teritoriale nu au în prezent competența de a stabili contribuția de asigurări
sociale de sănătate și majorările de întârziere a acestora. Competența revenindu-i în temeiul art. 42, organului fiscal indicat expres în prevederile art. 17 alin. 5 Cod procedură fiscală.
Pârâta C. de A. de S. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
T. a mai reținut că prin decizia de impunere nr. 4134/534/_, emisă de pârâtă, s-a stabilit în sarcina reclamantei o contribuție la Fondul Național Unic de A. Sociale de S., pe perioada_ -_, în cuantum total de 11.222,57 lei, din care debit principal în sumă de 7.237 lei, 2.911,12 lei majorări de întârziere și penalități de 1.074,45 lei (filele 8-15).
Prin decizia nr. 133/534/_ s-a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere (filele 17-20).
Acțiunea formulată de reclamantă a fost considerată neîntemeiată, contribuția de asigurări sociale de sănătate având ca bază legală Legea nr. 95/2006 reprezintă una din contribuțiile sociale obligatorii pe care angajații le datorează.
Prevederile art. 208 din Legea nr. 95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care desfășoară activități independente. În conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea 95/2006, reclamanta realizează venituri impozabile din desfășurarea unor activități independente (în concret activitate de intermediere pe baza unui contract de comision) care se supun impozitului pe venit și are obligația plății unei contribuții lunare către Fondul Național Unic de A. Sociale de S. stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate din activitatea desfășurată.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile.
Stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă de către organul fiscal ca urmare a inspecției fiscale.
Chiar dacă reclamanta nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care au reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acesteia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art. 217 din Legea nr. 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia. Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului
"nemo censetur ignorare legem";. Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare. Prin urmare, nu se poate admite că reclamanta ar putea fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, iar calitatea de asigurat se dobândește în baza legii, independent de orice formalitate. Curgerea accesoriilor nu este condiționată nici de aplicarea unor sancțiuni contravenționale și nici de îndeplinirea vreunei obligații de informare.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceste obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem și anume, principiul solidarității (decizia CC 705/_, 1011/_ ). Curtea Constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din Legea nr. 95/2006 se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției. Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din Legea nr. 95/2006, Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de
întârziere aferente în condițiile O.G. nr. 92/2003.
În fine, nu are relevanță că reclamanta a realizat și venituri din salarii câtă vreme, potrivit art. 257 alin. 3 din Legea nr.95/2006, contribuția se aplică atât veniturilor din salarii cât și veniturilor din activități independente.
De asemenea, la emiterea deciziei de impunere pârâta a ținut cont că reclamanta a avut calitatea de studentă până în luna iulie 2008 (fila 36), fiind persoană exceptată de la plata contribuției (art. 213 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 95/2006).
În raport de toate aceste considerente, T. a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și modificarea în totalitate a sentinței atacate.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că își susține în totalitate cererea așa cum a fost formulată.
Prin decizia de impunere comunicată la data de_ s-a dispus în mod netemeinic că și nelegal obligarea reclamantei la plata reprezentând debit, cât și dobânzi și penalități de întârziere aferente perioadei_ -_ .
Susține recurenta că pârâta C. de A. de S. M., așa cum a formulat și în petitul inițial, nu are competențele de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii către FNUASS.
In cazul persoanelor fizice care au obligații de plata proprii, obligațiile de plata fiscale, principale si accesorii nu pot fi stabilite, in mod legal, decât prin decizii de impunere emise de organele fiscale in înțelesul Legii prevăzute la art. 17, a;in. 5 Cod Proc. Fiscala. Aceasta este regula.
Recurenta mai solicită ca instanța să țină cont la soluționarea acestui recurs de prevederile art. 621 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 CNAS aproba normele privind desfășurarea activității de executare silita a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea venitului se face de ANAF.
Iar in alin. 4 prevede ca in cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului sus menționat masurile si formele de executare se face potrivit Legii 571/2003, O.G. nr. 92/2003 si normele aprobate prin ordin al Președintelui CNAS cu avizul Consiliului de administrație.
Din modalitatea de redactare a prevederilor art. 261 din Legea 95/2006 nu rezulta concluzia ca legiuitorul ar fi dat dreptul sau sa i se confere CNAS si organelor din subordinea sa, dreptul de a stabili contribuția la asigurările sociale de sănătate. De unde deriva interpretarea corecta a acestor dispoziții care îndreptățește la următoarea concluzie:
CNAS si Casele Teritoriale nu au competența de a stabili contribuția la asigurările de sănătate, aceasta revenindu-i, in temeiul art. 42 alin. 1 din Normele Metodologice, Organelor Fiscale indicate expres in art. 17. alin. 5 Cod Procedura Fiscala.
Pentru motivele sus menționate, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cat si motivele recursului înaintat, ținând cont de cele doua capete de cerere formulate.
În data de_, recurenta A. A. a depus la dosarul cauzei scriptul intitulat "Precizări"; (f. 7), cu referire la capătul de cerere privind dobânzile si penalitățile, ca fiind nelegale si netemeinice atâta timp cât acestea au fost aplicate retroactiv începând cu_ .
Potrivit dispozițiilor legale așa cum au fost formulare atât in petitul inițial cat si in petitul înaintat in temeiul si potrivit legii de organizare judecătoreasca in speța de fața Curții de Apel C., acestea nu sunt legale si temeinice.
Recurenta arată că nu poate plăti dobânzi si penalități de întârziere retroactiv atâta timp cât nu a cunoscut debitul așa cum reiese din procesul verbal încheiat la_ .
Totodată, solicită instanței să analizeze prezenta precizare și prin faptul privitor la neînștiințarea reclamantei referitor la debitul datorat de unde sa derive ca penalitățile si dobânzile nu pot curge arata vreme cat nu a fost niciodată înștiințata si pusa în întârziere. Celelalte motive le menține așa cum au fost formulate.
Recurenta mai menționează faptul ca nu a avut încheiat contract si nu a beneficiat in toata aceasta perioada de servicii medicale din subordinea Casei de
A. de S. M. .
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C. de A. de S. M. a solicitat respingerea recursului recurentei-reclamante ca neîntemeiat si nefondat și menținerea in totalitate a sentinței atacate, motivat pe faptul că în fapt, din baza de date comunicata de către ANAF conform unui protocol încheiat intre CNAS si ANAF, rezulta ca reclamanta a realizat venituri impozabile in perioada_ -_ din contracte de agent sau de comision, care in sensul art.46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal reprezintă venituri din activități independente.
In aceasta calitate, potrivit legislației in vigoare privind asigurările sociale de sănătate, reclamanta avea obligația declarării si plății contribuției la FNUASS.
Prevederile legale care ii impuneau obligațiile mai sus menționate sunt art. 215 si art. 257 alin.2 lit. b) din Legea nr. 95 /2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Întrucât reclamanta nu si-a respectat obligațiile de declarare si plata a contribuției la FNUASS i s-a comunicat înștiințarea pentru depunerea declarațiilor nr. 26281186/_ .
Comunicarea înștiințării s-a realizat prin posta, cu confirmare de primire, conform art.44 alin.2 lit. c) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, la data de_ .
In urma prezentării reclamantei la instituția pârâtă si depunând deciziile de impunere emise de către organele din subordinea ANAF, acesteia i s-a întocmit raportul de control nr. 1073/_, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 4134/534/_, prin care s-a stabilit o obligație de plata in cuantum de 11.222,57 lei, din care 7.237 lei debit, 2.911,12 lei majorări de întârziere si 1.074,45 lei penalități.
Împotriva deciziei de impunere a fost introdusa contestație administrativa, soluționata in sensul respingerii acesteia prin decizia de soluționare a contestației nr. 133/534/_ .
Axa cum a reținut si instanța de fond, la întocmirea raportului de control si la emiterea deciziei de impunere s-a ținut cont ca reclamanta a avut calitatea de studenta pana in luna iulie 2008 (fila 36), fiind persoana exceptata de la plata contribuției (art.213 alin.l lit.a) din Legea nr. 95 / 2006).
Susținerea reclamantei referitoare la necompetenta caselor de asigurari de sănătate de a emite decizii de impunere este infirmata de jurisprudența Curții de Apel C. si a Înaltei Curți de C. și Justiție, care au respins excepțiile de
nelegalitate ale dispozițiilor art.35 din Normele metodologice aprobate in Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (dosar nr._ si 6303/l00/20l0/al).
In ceea ce privește încheierea contractului de asigurare intimata arată ca exista o practica unitara a instanțelor de judecata in sensul ca încheierea acestui contract are doar valoare administrativa, de luare in evidenta, iar obligația de plata la fond este una de natura fiscala, legala, si nu de natura contractuala.
Referitor la stabilirea obligațiilor accesorii sunt incidente dispozițiile art.257 alin.5 art.216 si art.261 din Legea nr. 95 / 2006, precum si art.7 alin. 1 lit.a), art.8 alin.l, 4 si 5 din Normele metodologice aprobate in Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 617 / 2007, coroborat cu art.119 si urm din OG nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala.
Întrucât termenele de plata ale contribuției la fond sunt stabilite prin lege, accesoriile curg de la aceste date de scadenta ale contribuției si nu de la comunicarea deciziei de impunere.
F. a de cele de mai sus, intimata solicită respingerea recursului recurentei- reclamante ca neîntemeiat si nefondat si menținerea in totalitate a sentinței civile recurate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Din baza de date comunicata de către ANAF către CNAS a rezultat ca reclamanta a realizat venituri impozabile in perioada_ -_ din contracte de agent sau de comision, care in sensul art.46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal reprezintă venituri din activități independente.
Întrucât reclamanta nu a declarat aceste venituri pentru plata contribuției la FNUASS i s-a comunicat înștiințarea pentru depunerea declarațiilor iar în urma prezentării reclamantei la instituția pârâtă si depunând deciziile de impunere emise de către organele din subordinea ANAF, acesteia i s-a întocmit raportul de control nr. 1073/_, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 4134/534/_, prin care s-a stabilit o obligație de plata in cuantum de 11.222,57 lei, din care 7.237 lei debit, 2.911,12 lei majorări de întârziere si 1.074,45 lei penalități.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 prevede obligația contribuabililor de a se asigura). Din această perspectivă, contribuția de asigurări sociale se datorează în considerarea materiei impozabile și nu a unor chestiuni legate de contribuabil, cum este încheierea formală a unui contract de asigurare, cum greșit pretinde reclamanta recurentă. Calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 259 alin. 7 lit. b din Legea nr. 95/2006 persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completările ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă. Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura și constituie, totodată, temeiul legal pentru perceperea de accesorii, textul adresând prin el însuși și susținerile reclamantei privind accesoriile.
Art. 257 alin. 3 din Legea nr.95/2006 prevede în mod expres că persoanele care realizează în același timp venituri din salarii și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit au obligația plății contribuției asupra tuturor acestor venituri. Față de acest aspect, apărarea reclamantei recurente vizând existența deja a unui raport de asigurare derivând din contractul său de muncă devine fără relevanță.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. A. împotriva sentinței civile nr. 2459 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE A. M. S. L. R. M. B. | JUDECĂTORI |
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.S.
G.
M. V. -G.
