Decizia civilă nr. 483/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 483/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I. JUDEȚEAN DE P. B. -
N.
împotriva Sentinței civile nr. 12357/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimatul C. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Recursul a fost reținut în pronunțare la data de 12 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_ și_, încheierile de ședință de la aceste date fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 12357/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petentul C. I., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDEȚEAN B. -N., Serviciul P. i Rutiere și, în consecință a fost anulat procesul - verbal seria CP nr. 1542532 întocmit la data de_ de către intimat și sancțiunile aplicate în temeiul său.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 102 alin. (3) litera "e" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de_ la ora 18,33 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17 în localitatea Tureac, cu viteza de 111 km/h pe un sector de drum cu limita maximă de viteză de 60 km/h, fapta fiind constatată cu cinemometru! radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ .
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului - verbal atacat, a constatat că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța a reținut că procesul - verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul
- verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil. Potrivit art.121 alin 2 din Regulamentul aprobat prin HG nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, iar conform art.181 alin 1 din același act normativ "în situația în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității
conducătorului de vehicul";.
În consecința, în cazul în care depășirea vitezei a fost constatata cu un aparat radar, este necesar ca procesul verbal de constatare a contravenției sa fie încheiat potrivit modelului prevăzut de anexa 1D, care cuprinde o rubrica speciala, privind modalitatea de înregistrare, precum si aparatul utilizat, sau in cazul in care s-a folosit un alt model trebuie sa se indice seria aparatului Radar cu care s-a făcut înregistrarea.
Întrucât in procesul verbal contestat nu au fost trecute seria si numărul aparatului radar pentru ca instanța sa aibă posibilitatea de a efectua verificări, cu privire la faptul daca acesta reprezintă un mijloc tehnic certificat, sancțiunea care intervine este nulitatea a procesului verbal de contravenție, deoarece aceasta împrejurare este de natura sa cauzeze o vătămare intimatului-petent, care nu poate fi înlăturata astfel decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției, având în vedere necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil.
În speța pendinte, starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată prin probatoriul administrat, respectiv din procesul verbal încheiat la data de_ (f. 42), cu ocazia vizionării înregistrării video a faptei contravenționale pretins săvârșită de petent, instanța a constatat că la momentul 18:33:05, autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, rula pe aceeași direcție de mers pe banda unu de mers, fără a fi indicată viteza de deplasare a acestuia, iar la momentul 18:33:06, autoturismul dispare din imagine, astfel că apare o neconcordanță între momentul comiterii contravenției reținut de către agentul constatator și ceea ce reiese din elementul probator, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesul - verbal seria CP nr. 1542532 întocmit la data de_ de către intimat și sancțiunile aplicate în temeiul său.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I. de P. al J. B. -N.
, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că sentința civilă recurată este lipsită de temei și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimatul C. I. a fost sancționat contravențional pentru conducerea autovehiculului cu numărul de înmatriculare BN-lO-ART pe DN 17, în localitatea Tureac, cu viteza de 111 km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autospeciala poliției rutiere cu numărul de înmatriculare_ . Fapta a fost săvârșită în data de_ la ora 18:32 și a fost încadrată la art. 102 alin. (3) litera ,.e" din OUG nr. 195/2002 republicată, fiind depășită cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe acel sector de drum, care este de 60 km/h.
Prin sentința civilă recurată instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reținând că lipsa mențiunilor privind seria și numărul aparatului radar ar atrage nulitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și că înregistrarea video ar răsturna starea de fapt reținută de agentul constatator întrucât la ora 18:33:05 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ apare în înregistrare fără a fi indicată viteza de deplasare.
Cu privire la presupusa nulitate dată de nemenționarea seriei și numărului cinemometrului radar instanța de fond a aplicat greșit legea întrucât art. 109 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată dispune ca în cazul în care contravenția se constată cu un mijloc tehnic, să se facă mențiune în acest sens, fără a dispune consemnarea seriei și numărului mijlocului tehnic. Nicio normă legală nu prevede obligația consemnării seriei și numărului mijlocului tehnic și nici sancțiunea nulității în cazul neconsemnării acestor date. Concluzia instanței de fond că în lipsa mențiunilor privind seria și numărul procesului-verbal nu se poate verifica dacă mijlocul tehnic era legal utilizat este, de asemenea, eronată. Menționarea numărului de înmatriculare a autovehiculului pe care este montat cinemometrul permite identificarea aparatului și efectuarea de verificări cu privire la legalitatea utilizării sale, întrucât numărul de înmatriculare este consemnat și în buletinul de verificare metrologică depus în copie la dosar.
Concluzia instanței de fond că starea de fapt reținută de agentul constatator nu ar fi reală pentru că la ora 18:33:05 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ apare în înregistrare fără a fi menționată viteza este neîntemeiată. înregistrarea video, vizionată de instanță, conține mai multe cadre în care autoturismul condus de intimatul C. I. a rulat cu viteza de 111 km/h, cadre care nu pot fi anulate de faptul că după măsurarea vitezei fasciculul radar a fost oprit pentru a da operatorului posibilitatea de a focaliza camera video pentru a obține lizibilitatea numărului de înmatriculare. Astfel înregistrarea video, din care am extras un număr de patru imagini edificatoare, dovedește că la ora 18:32:55 autoturismul de culoare albă marca Volkswagen a efectuat manevra de depășire a altui autovehicul și a rulat în interiorul localității cu viteza de 110 km/h, indicată în imagine la litera "T" (foto 1). La ora 18:32:57 autoturismul rulează cu viteza de 111 km/h (foto 2) jar la ora 18:33:01 cu viteza de 110 km/h (foto 3), viteza maximă atinsă anterior de vehiculul țintă fiind indicată la litera ,.L" La ora 18:33:05 autovehiculul țintă se alia în decelerare, încetinind pentru că persoana aliată la volan a observat autovehiculul poliției rutiere, numărul de înmatriculare este lizibil iar la litera ,,L" este indicat viteza maximă atinsă anterior de autovehiculul țintă, care este de 111 km/h. Operatorul radar, finalizând operațiunea de măsurare a vitezei, a oprit fasciculul radar și a focalizat camera video pentru a se înregistra numărul de înmatriculare a autovehiculului. Oprirea măsurării nu anulează măsurătoarea tăcută anterior și nu induce nici un dubiu. Înregistrarea
video este continuă, autovehiculul țintă nu dispare din cadru între momentul indicării vitezei maxime și momentul lizibilității numărului de înmatriculare, făcând dovada că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ este cel care a fost înregistrai rulând cu viteza de 111km/h, De altfel, celălalt autovehicul care apare în înregistrare a fost depășit de autovehiculul condus de intimatul C. I., având în mod evident o viteză inferioară vitezei autovehiculului care a efectuat depășirea.
Instanța de fond a aplicat greșit legea, reținând un motiv de nulitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției care nu este prevăzut de nicio dispoziție legală și a selectat din proba video doar momentele ulterioare măsurării vitezei, ignorând fără nici un temei măsurarea vitezei care apare cu acuratețe în înregistrare.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 și ari. 3041V V. C proc. civ.
Intimatul C. I. a depus la dosar "concluzii";,
prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivare s-a arătat că nu reiese cu certitudine caracterul cert al așa-zisei fapte pentru care a fost sancționat petentul.
In procesul verbal este menționat faptul ca ar circulat cu 111 km/h, dar din înregistrarea video nu reiese, cu certitudine, ca auto condus de petent ar fi circulat cu acea viteza aceeași valoare
Se menționează faptul că în zona respectivă, limita de viteza maximă este de 60 km/h in localitate. In aceasta situație nu reiese cu certitudine că ar fi depășit cu mai mult de 50 de km/h limita maximă de viteză, chiar dacă ar fi fost depistat în localitate.
Conform art. 102 pct.3 lit. e) din OUG 195/2002, "depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic".
Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de apucare a OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia."
De asemenea, potrivit prevederilor pct. 4.2 din Norme, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați, potrivit pct. 4.3, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate iar potrivit pct. 4.4 măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1.-4.3. din norme, precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare, dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Petentul a contestat realitatea celor consemnate de agent în procesul-verb al și a j solicitat ca organul constatator să facă proba celor consemnate. Agentul de politie nu i-a prezentat petentului probele solicitate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a
art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la "acuzațiile în materie penală", a statuat următoarele:
Distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56);
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi. calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi. aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției.
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă.
In ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală.
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție.
Recent chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Anghel împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
In speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general iar amenda aplicată nu are scop reparator ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, reiese cu certitudine faptul că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, astfel ca beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
In plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a-1 informa pe petent, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii si cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
In privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, instanța nu-1 poate analiza ca probă în prezenta procedură.
Este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare" instanța nu poate fi convinsă de vinovăția "acuzatului", dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Mai mult, potrivit pct.3.1.1. din Norma de Metrologice Legala NML021-05 referitoare la aparatele de măsurare a vitezei de circulație, erorile tolerate pentru măsurarea vitezei, in condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai in regim staționar, este de ± 3 % din valoarea convențional adevărata pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h.
In aceste condiții, nu reiese cu certitudine faptul ca subsemnatul as fi circulat cu viteza mai mare de 110 km/h, din moment ce aparatele radar au tolerant admisa de ± 3 % din valoarea adevărata, in situația noastră cu ± 3,3 km/h.
In drept, s-au invocat dispozițiile O.G. 2/_ privind regimul contravențiilor, art.3.1.1 din Norma de Metrologice Legala NML021-05, art. 102 (2), 102 (3), 108 (1) lit.d) si 111 din OUG 195/2002 si art. 189 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304lC.pr.civ, tribunalul constată următoarele:
Intimatul petent, C. I., a fost sancționat contravențional pentru conducerea autovehiculului cu numărul de înmatriculare BN-lO-ART pe DN 17, în localitatea Tureac, cu viteza de 111 km/h măsurată cu cinemometrul radar montat pe autospeciala poliției rutiere cu numărul de înmatriculare_, faptă săvârșită în data de_ la ora 18:32 și încadrată la art. 102 alin. (3) litera ,.e" din OUG nr. 195/2002 republicată, deoarece acesta a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe acel sector de drum, care este de 60 km/h.
Instanța de fond a reținut că lipsa mențiunilor privind seria și numărul aparatului radar ar atrage nulitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și că înregistrarea video ar răsturna starea de fapt reținută de agentul constatator întrucât la ora 18:33:05 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ apare în înregistrare fără a fi indicată viteza de deplasare.
Tribunalul constată că art. 109 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată dispune că, în cazul în care contravenția se constată cu un mijloc tehnic, să se facă mențiune în acest sens, fără a dispune obligativitatea consemnării seriei și numărului mijlocului tehnic. Concluzia instanței de fond în sensul că, în lipsa mențiunilor privind seria și numărul procesului-verbal nu se poate verifica dacă mijlocul tehnic era legal utilizat este eronată. Menționarea numărului de înmatriculare a autovehiculului pe care este montat cinemometrul permite identificarea aparatului și efectuarea de verificări cu privire la legalitatea utilizării sale, întrucât numărul de înmatriculare este consemnat și în buletinul de verificare metrologică depus în copie la dosar.
Concluzia instanței de fond că starea de fapt reținută de agentul constatator nu ar fi reală pentru că la ora 18:33:05 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ apare în înregistrare fără a fi menționată viteza este neîntemeiată.
Astfel, cum corect susține recurentul, înregistrarea video, vizionată de instanță, conține mai multe cadre în care autoturismul condus de intimatul C. I. a rulat cu viteza de 111 km/h, în interiorul localității. Înregistrarea video este continuă, autovehiculul țintă nu dispare din cadru între momentul indicării vitezei maxime și momentul lizibilității numărului de înmatriculare, făcând dovada că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ este cel care a fost înregistrai rulând cu viteza de 111km/h.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în baza art. 304 pct. 9 și art.3l2 C.pr.civ., va admite recursul declarat în cauză, modificând sentința atacată, în sensul că va respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul C. I. împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 1542532/_ întocmit de intimatul I. de P. Județean B. -N.
.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul I. | DE P. JUDEȚEAN B. | -N. , | |
Serviciul P. i Rutiere, cu sediul în B., str. N. | B. | , nr. 1-3, jud. B. -N. | împotriva |
sentinței civile nr. 12357/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul C. I. , domiciliat în B., str. Dr. C. M., nr. 4, jud. B. -N., împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 1542532/_ întocmit de intimatul I. de P. Județean B. -
N.
.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
B. L. T. M. | A. P. | L. | D. | E. M. D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /2 ex Jud. fond: VV
