Decizia civilă nr. 336/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 336/R
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat I. DE P. AL J. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 10827 din_ a Judecătoriei B. M., în contradictoriu cu intimatul-petent T. M. CORBNEL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 10827 din 16 Noiembrie 2012 a Judecătoriei B. M. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de către petentul T.
M. C. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL J. M. .
A fost anulat în parte procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 1783833/_ în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 48 din OUG nr. 195/2002, sancționată în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, iar petentul a fost exonerat de la plata amenzii în cuantum de 630 lei aplicată pentru această faptă și s-a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
Totodată a fost înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei aplicată petentului, prin același proces-verbal, pentru fapta prevăzută de art.
147 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare OUG 195/2002, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr. 1783833/_ petentului i s-a aplicat o sanctiune de 9 puncte amendă, în cuantum de 630 lei, precum și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, pentru încălcarea dispozitiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002 și 6 puncte amendă, în cuantum de 420 lei, în temeiul art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, pentru încălcarea
art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002, reținându-se că la data de_, ora 19:08, în Cărbunari, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h (+53), abatere filmată pe HD XNA2 și nu avea asupra sa permisul de conducere.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.
Analizând modul de intocmire a procesului-verbal sub aspectul legalității, instanta constată că acesta respectă dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât acesta contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator, iar petentul nu a invocat motive de nulitate relativă.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție relativă însă, care poate fi răsturnată prin proba contrară.
În același sens, instanța are în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. împotriva României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contraventională. Curtea Europeană a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat în aceasta cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă.
Potrivit art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă), precum și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanta reține că, în cazul contraventiei constând în depășirea limitei legale de viteză, dovada săvârșirii faptei nu se poate realiza doar prin procesul- verbal de contraventie, întrucât aceasta faptă nu poate fi constatată prin
propriile simțuri de către agentul de politie, ci este necesar un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.
În speță, din înregistrarea-video depusă la dosar de către intimat (CD atașat dosarului la fila 11) rezultă că autoturismul având numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 77 km/h și nu 103 km/h, cum s-a reținut prin procesul-verbal. Această faptă întrunește elementele constitutive ale unei alte contravenții, cu un regim sancționator diferit, legiuitorul nelăsând instanței de judecată posibilitatea să schimbe încadrarea juridică și să stabilească o altă sancțiune, ci a instituit numai un control asupra legalității și temeiniciei procesului verbal.
Astfel, în privința acestei fapte, instanta apreciază că intimatul nu a făcut dovada că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h, urmând să anuleze în parte procesul-verbal de contravenție în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 48 din OUG nr. 195/2002 și sancționată în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, să exonereze pe petent de plata amenzii în cuantum de 630 lei și să înlăture sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
Potrivit art. 147 pct. 1 din Regulamentul de Aplicare OUG 195/2002, conducatorul de autovehicul este obligat sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de inmatriculare sau de inregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare. Conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă) nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2. Potrivit art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate petentului pentru această faptă, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 5 al. 5, art. 7 și art. 21 al. 3 din
O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului, prevăzută de art. 147 pct. 1 din R.O.U.G. nr. 195/2002, prezintă un pericol social redus atâta timp cât petentul a avut asupra sa restul actelor enumerate în cuprinsul normei juridice, acestea fiind în conformitate cu prevederile legale. De asemenea, instanța apreciază că siguranța participanților la trafic nu a fost periclitată prin acest fapt, mai ales că situația pe care înscrisul o prezintă poate fi verificată de agenți în baza de date, atingerea valorii sociale protejate fiind minimă. Pentru acestea, instanța apreciază că raportat la această faptă este suficientă și proporțională aplicarea unui avertisment, scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale putând fi atins și astfel. Totodată, instanța va atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată de petent, va anula în parte procesul-verbal de contravenție în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 48 din OUG nr. 195/2002, va exonera pe petent de plata amenzii în cuantum de 630 lei, va înlătura sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule și va înlocui cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 420 lei, aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 pct. 1 din R.O.U.G. nr. 195/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul I. DE P. AL J. M., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în sensul respingerii plângerii și menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție atacat și a măsurilor dispuse prin acesta, ca fiind temeinice și legale.
În motivare, se arată în esență că, în mod nelegal, prima instanță a dispus anularea procesului-verbal de contravenție câte vreme din înregistrarea video a faptei rezultă existența contravenției, iar reindividualizarea sancțiunii pentru cea de-a doua faptă este greșită.
Intimatul, prin reprezentant, solicită respingerea recursului, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Depășirea limitei de viteză legală se constată cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, politistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după
prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducatorului de vehicul .
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă concludentă, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă valoarea vitezei măsurate, ori, în speță, din înregistrarea faptei rezultă două valori simultane diferite, una statică și una în descreștere, prima instanță luând în considerare, în mod corect, valoarea cea mai mare alăturat simbolului T, ce apare pe înregistrarea produsă de aparatul radar, ce indică viteza cea mai mare astfel înregistrată de 77 km/h, care ulterior, în funcție de deplasarea autovehiculului, scade treptat, deducându-se astfel că această valoare desemnează viteza de deplasare autovehiculul - țintă ce face obiectul înregistrării, și nu valoarea statică de 103 km/h, care nu coincide cu cea mai mare viteză înregistrată în dreptul simbolului T, întrucât acest dubiu, în lipsa altor probe, profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Principiul legalitatii sanctiunii este reglementat de prevederile art 21 alin
(3) din OG nr 2/2001:";Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul
normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
În mod corect prima instanță a considerat că aplicarea unei sanctiuni nelegale conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, instanța fiind investită doar cu verificarea legalității și temeiniciei procesului- verbal de contravenție prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale, fiind inadmisibil ca aceasta să procedeze la încadrarea juridică a faptei în raport cu starea de fapt reținută. Această interpretare respectă principiul legalității răspunderii, nullum judicium sine lege.
Nefiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, în mod corect a fost anulat în parte procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 1783833/_ în ceea ce privește această faptă.
Pe de altă parte, sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001 .
În urma probatoriului administrat în cauză instanța de fond, raportat la criteriile menționate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravențională aplicată pentru faptul că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, încalcă principiul proporționalității, reglementat de legiuitor în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și scopul sancționator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment respectă principiul amintit anterior și realizează în totalitate scopul regimului sancționator.
Au fost avute în vedere de către prima instanță circumstanțele atenuante raportate la împrejurările concrete, atâta timp cât petentul a avut asupra sa restul actelor enumerate în art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002, dar și posibilitatea verificării facile de către agenții de poliție a permisului de conducere, în baza de date proprie.
Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice
În consecință, în mod corect instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată având în vedere dispozițiile art.7 și 21 din OG nr. 2/2001
În condițiile în care starea de fapt a fost corect stabilită de instanța fondului care a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză,
tribunalul, în temeiul prevederilor art. 312, C pr. civilă va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. DE P. AL J.
, cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 37, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10827 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. H.
M.
P.
C.
G.
G. ier,
H.
Red. C.G. / Tred. C.G.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND D. Ș.
