Decizia civilă nr. 522/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 522/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător A. A. M. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A
F. P. A J. C. ÎN NUME P. ȘI ÎNR. ADMINISTRAȚIEI
P. A M. G., împotriva sentinței civile nr. 4658/_ și 9223/_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul L. I. și A. F. P. A M.
PRIN D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M.
D. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător A. A. M., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat, avocat Dumitrașcu Cosmin, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
D. G. a F. P. C. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr._ și a sentinței 9233/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul_ solicitând modificarea sentinței în întregime în conformitate cu art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ. și respingerea acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamant.
Recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea deciziei deoarece suma reprezintă cheltuielile care concură la stabilirea impozitului pe venit, astfel suma în cuantum de 3963,72 lei în realitate 3063,2 lei reprezintă suma cheltuielilor acceptate ca deductibile și care alături de veniturile și celelalte cheltuieli nedeductibile reprezintă baza de calcul a impozitului pe venit și nu impozitul stabilit suplimentar prin actul de control contestat. Potrivit art.21 C.fiscal, pentru a putea fi deductibile la calculul profitului impozabil, cheltuielile efectuate trebuiau să fie efectuate în scopul realizării veniturilor, iar potrivi art.43 C.fiscal, cota de impozit este de 16% și se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe venitul din activități independente. Reclamantul trebuia să facă dovada punerii la dispoziția cabinetului de avocatură a spațiului în discuție, însă contractul de comodat nu a fost prezentat nici echipei de control și nici organului de soluționare a contestației deși acesta trebuia să existe la data efectuării operațiunii.
Se mai susține că dispoziția instanței nu poate fi pusă în aplicare întrucât o sumă anulată trebuie scăzută, respectiv înlăturată din sarcina reclamantei și în mod greșit neînțelegând fenomentul fiscal și apreciind că nu este necesară lămurirea acestui aspect, s-a dispus anularea actului de control până la limita sumei în cuantum de 3963,72 lei, sumă care a fost avută în vedere la cuantumul calculului impozitului pe care reclamantul le are de achitat la bugetul de stat. Cuantumul total al sumei în discuție care a făcut obiectul acțiunii în contencios este de 832 lei întrucât prin decizia 81/2008 a fost admisă contestația pentru suma de 92 lei.
În privința cheltuielilor de judecată, se critică faptul că nu s-a avut în vedere cuantumul acestor cheltuieli care se ridică la cuantumul litigiului dedus judecății.
Intimatul L. I. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor în fapt a recursului din_ completat cu motivele din_ a D. G. a F. P. C. în nume propriu și în reprezentarea A.
P. G., arătând că a făcut contestație împotriva actului de control_ și a solicitat să se constate că toate cheltuielile enumerate în documentul cumulativ pentru anii 2002-2006 reprezintă cheltuieli deductibile fiind efectuate în interesul profesiei.
Acestea sunt și concluziile expertizei, motiv pentru care decizia 81/2008 trebuia anulată deoarece este greșită, având la bază un cuantum greșit pe baza căruia s-au stabilit obligațiile fiscale. În mod greșit se susține că nu s-ar fi prezentat dovada punerii la dispoziția spațiului cu ocazia
inspecției fiscale cu atât mai mult cu cât cabinetul spațiului de funcționare a fost avizat de Baroul Cluj încă de la înființare.
În ceea ce privește recursul împotriva sentinței 9233/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj acesta este nefondat pentru că recurentele au formulat o cerere prin care au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței cu toate că nu erau îndeplinite condițiile de admitere a unei astfel de cereri pentru că decizia anulată are la bază un cuantum greșit, respectiv s-au luat în calcul valori greșite care reprezentau cheltuieli deductibile.
Asupra recursurilor, Curtea va reține următoarele:
Prin deciziile de impunere emise de către A. F. P. a municipiului G. s-a stabilit în sarcina reclamantului pe perioada 2002- 2006 o diferență de impozit pe venit de 924 lei. Reclamantul L. I. a contestat raportul de inspecție fiscală nr.95437 din_ care a avut ca obiect verificarea perioadei_ -_, solicitând analizarea detailată a
documentelor fiscale respinse ca și cheltuieli nedeductibile, arătând că reprezintă bunuri și servicii achitate în interesul desfășurării profesiei.
Ulterior, pentru că organul fiscala a atras atenția reclamantului că pot fi contestate doar deciziile de impunere, acesta a formulat o nouă contestație soluționată prin decizia 81 din_ prin care s-a stabilit diferența de impozit în sumă de 924 lei și i s-a admis ca întemeiată contestația pentru suma de 92 lei, respingându-se ca neîntemeiată contestația pentru suma de 832 lei.
Ca atare, obiectul acțiunii în contencios fiscal este reprezentat de decizia 81 din_ a D. G. a F. P. C. prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziilor de impunere pentru diferența pe venit în sumă de 924 lei.
Potrivit art.206 alin.2 C.proc.fiscală, obiectul contestației administrativ fiscale îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat.
Prin sentința civilă nr.4658 din_ pronunțată în dosarul_ a Tribunalului C. s-a anulat decizia 81/_ pentru suma de 3963,72 lei reprezentând cheltuieli deductibile și deciziile de impunere aferente anilor 2002-2006 emise de A. F. P. G. în limita sumei de 3963,72 lei cu obligarea reclamantului la plata sumei de 780,05 lei cheltuieli de judecată.
Având în vedere aceste aspect, este incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.8 C.proc.civ., și 304 pct.9 C.proc.civ. pentru că potrivit art.218 C.proc.fiscală, obiectul acțiunii în contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației administrativ fiscale care menține actele de impunere pentru suma de 832 lei.
În ceea ce privește suma de 3063,2 lei trecută în mod eronat ca fiind 3963,72 lei, aceasta nu este suma impusă de organul fiscal ci baza de calcul a impozitului pe venit.
D. G. a F. P. C. a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.4658/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă 9223/_, tribunalul apreciind că din cuprinsul dispozitivului și al considerentelor sentinței a cărei lămurire se cere rezultă clar că sumele indicate sunt cele care au fost stabilite ca și impozit de către pârâtă, iar suma pentru care a fost admisă acțiunea este cea pentru care pârâta urmează să o ia în considerare ca și cheltuială deductibilă.
Având în vedere această motivare, Curtea în baza considerentelor mai sus expuse va admite recursul și contra acestei sentințe.
Având în vedere că deciziile de impunere atacate se referă la o sumă totală 924 lei redusă prin decizia 81/2008 la suma de 832 lei. Suma cheltuielilor acceptate ca deductibile și care alături de veniturile și celelalte cheltuieli nedeductibile reprezintă baza de calcul a impozitului pe venit, stă doar la baza calculului acestui impozit nefăcând obiectul actelor administrativ fiscale. În acest sens sunt prevederile art.85 raportat la art.41 din C.proc.fiscală, care arată că prin decizia de impunere se stabilesc impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat, iar bazele de impunere se stabilesc separat doar în condițiile art.89 C.proc.fiscală.
În ceea ce privește cheltuielile respinse ca nedeductibile, ele privesc amenajarea și întreținerea spațiului în care se desfășoară activitatea cabinetului de avocatură.
Aceste cheltuieli au fost respinse ca nedeductibile pe motivul că nu s-a făcut dovada punerii la dispoziția cabinetului a spațiului respectiv situat în
, str.D. V. nr.34, jud.C. .
Reclamantul-intimat a anexat acțiunii un contract de comodat prin care Lenar D. în calitate de comodant acordă comodatarului cabinet individual av.Lenar I. folosința spațiului situat în G., str.D. V. nr.34, pe o durată nedeterminată cu începere de la data de_ .
Cu toate că reclamantul a susținut că acest contract a fost pus la dispoziția organelor fiscale din actele dosarului rezultă că organul fiscal a solicitat comunicarea dovezilor pe care se sprijină contestația și că între actele depuse nu se regăsește și contractul de comodat la care reclamantul a făcut referire doar o dată cu acțiunea. În răspunsul adresat D. G. a
P. C. la data de 21 mai 2008, reclamantul a anexat o schiță după spațiul aprobat și vizat de Baroul Cluj din care rezultă suprafața cabinetului și a garanului.
Ca atare, prin decizia 81 din_ D. G. a F. P. C. a arătat că motivul pentru care aceste cheltuieli nu sunt deductibile îl constituie chiar faptul că nu s-a făcut dovada punerii spațiului la dispoziția cabinetului de avocatură, neregăsindu-se niciun contract de închiriere din care să rezulte forma sub care a fost pus la dispoziție și suprafața spațiului și expertul contabil arată în raportul său că a găsit contractul de comodat depus la dosarul_ în momentul începerii efectuării expertizei contabile judiciare.
Curtea va aprecia că proba privind punerea la dispoziția cabinetului de avocatură prin contractul de comodat a fost făcută de reclamant doar o dată cu introducerea acțiunii în contencios fiscal. Cu toate că organul fiscal a solicitat informații dorind să administreze toate mijloacele de probă prevăzute de art.49 C.proc.fiscală, reclamantul nu a prezentat contractul de comodat și acesta a fost motivul respingerii contestației administrativ fiscale pentru diferența de 832 lei.
Chiar dacă în cursul judecății pot fi administrate probe, ele trebuie să tindă la dovedirea încălcării unor aspecte formale sau faptice de care organul fiscal putea să își dea seama la momentul emiterii actului administrativ fiscal pentru că, cauzele nulitații trebuie să fie anterioare sau concomitente emiterii actului a cărui nulitate se cere.
Ori, la data emiterii actelor organul fiscal a conturat în mod corect situația de fapt fiscală și a apreciat ca nedeductibile aceste cheltuieli tocmai pentru că acest contract de comodat nu a fost prezentat pentru a fi socotit ca probă, situație în care cheltuielile puteau fi considerate ca deductibile.
În acest sens, s-a făcut aplicarea art.21 din Codul fiscal, întrucât nefiind depus contractul de comodat, cheltuielile efectuate nu au putut fi considerate ca fiind efectuate în scopul realizării veniturilor, fiind făcută o corectă aplicare a prev.art.43 C.fiscal, în ceea ce privește impozitul pe venitul impozabil.
Așadar, Curtea reținând motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., rap.la prev.art.312 C.proc.civ., va admite recursurile împotriva sentinței civile 4658/2011 și a sentinței 9233/2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dos._ și va modifica aceste hotărâri îns ensul că va respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamant împotriva D.
a F. P. C. și A. F. P. G. și va respinge cererea de lămurire formulată de D. G. a F. P. C. a dispozitivului sentinței 4658/2011 a Tribunalului C., ca fiind rămasă fără obiect.
Având în vedere soluția pronunțată în recurs care a determinat respingerea acțiunii reclamantului în conformitate cu prev.art.274 C.proc.civ.va respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâta D. | G. | a F. P. | |
C. | în nume propriu și în numele A. F. | P. | G., împotriva |
sentinței civile nr. 4658/_ și 9223/_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge acțiunea extinsă formulată de reclamantul Lenar I., împotriva pârâtelor D. G. a F. P. C. și A. F. P. G. și respinge cererea de lămurire a dispozitivului ca rămasă fră obiect.
Respinge cererea intimatului reclamant Lenar I. pentru cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
R. R. D. | L. | U. | A. | A. M. |
GREFIER
M. T.
red.RRD/AC 2 ex. - _
