Decizia civilă nr. 9882/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9882/2013
Ședința publică din data de18 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. AL H.
JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de pârâta D. G. a F.
P. C. împotriva sentinței civile nr.7439 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimatul C. A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal Decizia de impunere nr. 236/2010 emisă de DGFP C. -obligații fiscale suplimentare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă pentru intimat, în reprezentarea intereselor acestuia, avocat Aurel Bujiță, lipsă fiind reprezentantul recurentei pârâte.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că prezentul recurs se află la al II-lea termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că în data de_ intimatul depune la dosar în copie conformă cu originalul certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 1. din data de_, act la care se face referire în raportul de expertiză (f.19) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului, avocat Aurel Bujiță solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare pe care arată că o susține în integralitate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu chitanța depusă la dosar (f.21).
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.7439 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta P. C. A., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a Județului C. , și în consecință: s-a dispus anularea Deciziei nr.236/_ emisă de D.G.F.P. C. și pe cale de consecință anularea în parte a deciziei de impunere nr.16086/1/_, a deciziei de impunere16086/2/_ și a raportului de inspecție fiscală nr.16086/_, acte administrativ fiscale, cu privire la următoarele sume:
- Pentru anul 2005 - impozit pe venit net anual stabilit suplimentar in sumă de 181 lei și obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar, aferente impozitului în sumă de 228 lei; pentru perioada 2006-2008; - 10.330 lei impozit pe venit net stabili suplimentar ; 4.752 lei, obligații fiscale accesorii aferente impozitului pe venit stabilit suplimentar, TVA și obligații fiscale accesorii
aferente TVA stabilită suplimentar, stabilită suplimentar pentru perioada_ -_ ; 5503 lei, obligații fiscale accesorii aferentă TVA stabilită suplimentar, accesorii calculate pentru perioada_ -_ .
A fost obligată pârâta la plata sumei de 4688,3 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta P. C. A. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a Județului C., a solicitat anularea Deciziei nr.236/_, a Deciziei de impunere nr.16086/2/_ și a Raportului de inspecție fiscală nr.16086/_, acte administrativ-fiscale emise de pârâtă, pentru suma totală de 36.090 lei pentru perioada 2005-2008, reprezentând impozit pe venit net, TVA stabilită suplimentar și obligații fiscale accesorii, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia de impunere 16086/1/_ s-a stabilit în sarcina reclamantului, pentru anul 2005, impozit pe venit net anual stabilit suplimentar în sumă de 181 lei ; obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar, aferente impozitului în sumă de 228 lei ; pentru anul 2006 s-a stabilit impozit pe venit net anual stabilit suplimentar în sumă de 2553 lei; obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar, aferente impozitului în sumă de 2.275 lei ; pentru anul 2007 s-a stabilit impozit pe venit net anual stabilit suplimentar în sumă de 17.435 lei; obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar, aferente impozitului în sumă de
lei ; pentru anul 2008 s-a stabilit impozit pe venit net anual stabilit suplimentar în sumă de 5.375 lei; obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar, aferente impozitului în sumă de 1.887 lei .
Prin Decizia de impunere 16086/2/_ s-a stabilit TVA suplimentar în sumă de 15.096 lei, majorări de întârziere TVA stabilite suplimentar în sumă de 5.880 lei.
Prin Decizia nr. 236/_ emisă de pârâtă a fost respinsă contestația reclamantei formulată împotriva acestor decizii.
În raport de apărările formulate în cadrul acțiunii, instanța a reținut faptul că PFA C. A. nu datorează sumele stabilite suplimentar pe anul 2005 deoarece nu s-a identificat în avizul de inspecție fiscală vreuna din situațiile prevăzute la art. 98 al. 3 C. pr. fiscală. Astfel, reclamanta nu intră în categoria marilor contribuabili și, prin urmare, inspecția fiscală putea fi realizată doar pe ultimii 3 ani, adică pe anii 2007, 2008 și 2009, nu începând cu anul 2005, cum a procedat organul de inspecție fiscală. Se arată în cuprinsul raportului de expertiză faptul că organul de control nu a făcut nicio mențiune cu privire la niciunul din motivele care ar fi determinat extinderea inspecției fiscale. Mai mult, se arată în expertiză faptul că reclamanta deținea un certificat de atestare fiscală care confirma că acesta avea achitate la zi toate obligațiile fiscale.
Apoi, s-a considerat că, în raport de expertiza efectuată în cauză, că reclamanta nu datorează următoarele sume stabilite suplimentar - 10.330 lei și 4752 lei, 15.096 lei, TVA stabilit suplimentar pe perioada_ -_ și 5.503 lei, majorări de întârziere aferente TVA, calculate pe perioada_ -_ .
Aceasta deoarece potrivit OMFP 1040/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în cazul PFA, pct 4 cap II A, punctul 6 cap II A, pct 7 cap II A, pct 13 cap II B, există o anumită formularistică în materie de ținere și conducere a evidenței contabile pentru PFA, iar dispozițiile art. 21 al. 4 lit f C fiscal nu se aplică reclamantei
deoarece acest articol se referă la impozitul pe profit, impozit care nu este aplicabil reclamantei, acesteia aplicându-i-se impozitul pe venit.
Apoi, conform punctului 13 cap II B din același act normativ ,în mod greșit organul fiscal nu a considerat documente justificative -facturi, bonuri fiscale, bonuri de combustibil pe considerentul că nu existau foi de parcurs, în condițiile în care nu există o dispoziție legală care să prevadă o atare obligativitate pentru persoanele fizice. (pag 4 din rap. de expertiză)
De asemenea, conform OMFP 1040/2004, cheltuielile cu amortizarea fiscală sunt deductibile fiscal dacă sunt respectate regulile de la art. 24 titlul II C fiscal. Astfel, deși organul de control invocă art. 24 al. 11 lit h care menționează că cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice, totuși textul de lege nu face precizarea că acesta trebuie să fie primul autoturism achiziționat . Ca urmare, reclamanta are dreptul să deducă cheltuieli cu amortizarea unuia dintre cele trei autoturisme, conform expertizei, astfel: pentru anul 2006 și ianuarie 2007 cheltuielile cu amortizarea efectuate pentru SKODA, pentru februarie -iunie 2007 cheltuieli cu amortizarea efectuate pentru Peugeot 107; pentru iulie 2007-dec 2008 cheltuieli cu amortizarea efectuate pentru Land Rover .
Sunt cheltuieli deductibile integral următoarele cheltuieli realizate de reclamanta: cheltuielile cu primele de asigurare care sunt efectuate pentru active corporale în patrimoniul afacerii, cheltuielile cu dobânzile pentru contractele de leasing financiar, cheltuielile cu reviziile, taxele auto, taxele somație leasing, taxele notificare. Aceasta deoarece autoturismele au fost utilizate în scopul realizării obiectului de activitate PFA C. A. .
În concluzie, tribunalul a constatat că sunt cheltuieli deductibile: cheltuielile cu combustibilul (pe baza bonului fiscal și a proceselor verbale de recepție a lucrărilor), cheltuielile cu cazarea (pe baza facturii de cazare), cheltuielile cu amortizarea unui singur autoturism într-o perioadă, cheltuielile cu primele de asigurare (pentru toate autoturismele, aceste cheltuieli nefiind limitate la un singur autoturism), cheltuielile cu dobânzile la contractele de leasing, (pentru toate autoturismele, aceste cheltuielile nefiind limitate la un singur autoturism), cheltuielile cu reviziile, taxele auto, taxele somație leasing, taxe notificare aferente autoturismelor care au fost utilizate pentru desfășurarea activității și care sunt aferente contractelor de leasing și nu se încadrează la cheltuieli nedeductibile.
Cheltuielile nedeductibile, așa cum și organul de control a consemnat în raportul de inspecție fiscală, sunt: avans leasing, rata de leasing, asigurarea de viață, valoarea notebook-ului dedus peste valoarea de amortizare anuală, valoare ochelari.
TVA aferentă cheltuielilor deductibile reprezintă TVA ce poate fi dedusă de reclamantă și ca urmare aceasta nu datorează TVA suplimentar.
TVA aferentă cheltuielilor nedeductibile reprezintă TVA ce nu poate fi dedusă de reclamantă și ca urmare aceasta datorează TVA suplimentar.
Raportat la obiectivul nr.2 din raportul de expertiză, privind precizarea dacă în raport de dispozițiile legale aplicabile, de documentele deținute de reclamantă și cele care urmează să fie depuse de pârâtă la dosar sunt sau nu corect stabilite obligațiile fiscale suplimentare cuprinse în decizia de impunere nr.16086/1/_ și decizia de impunere nr.16086/2/_, precum și raportul de inspecție fiscală, expertiza contabilă stabilește că nu sunt stabilite corect obligațiile fiscale suplimentare cuprinse în decizia de impunere nr.16086/1/_ și decizia de impunere nr.16086/2/_, precum și raportul de inspecție fiscală.
Raportat la obiectivul nr.3, privind precizarea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite suplimentar și care nu sunt datorate de către reclamantă, precum și a motivelor pentru care acestea nu sunt datorate, s-a apreciat în cadrul expertizei că obligațiile fiscale suplimentare cuprinse în decizia de impunere nr. 16086/1/_ și decizia 16086/2/_ nu sunt datorate de reclamantă și ca urmare a avut în vedere calculul cuantumului acestora și motivele pentru care acestea nu sunt datorate.
În ceea ce privește suplimentul la raportul de expertiză contabilă privind obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă, s-a constatat că se mențin concluziile formulate în raportul de expertiză contabilă în sensul că obligațiile fiscale suplimentare nu sunt stabilite corect în deciziile de impunere emise de pârâtă, precum și in raportul de inspecție fiscală.
Totodată, au fost menținute concluziile din raportul de expertiză contabilă, în sensul că reclamanta nu datorează următoarele obligații fiscale: 10.330 lei diferență impozit pe venit pentru perioada 2006-2008; 4752 lei accesorii impozit pe venit pentru perioada 2006-2008; 15096 lei diferență TVA pentru perioada 2006-2008; 5053 lei accesorii TVA pentru perioada 2008-2009.
De asemenea, se constată că reclamanta datorează următoarele sume: 15214 lei diferență impozit pe venit pentru perioada_ -2008); 8809 lei accesorii impozit pe venit pentru perioada_ -2008); - 0 lei diferență TVA pentru perioada 2008-2009; 377 lei accesorii TVA pentru perioada 2008-2009.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și va dispune anularea Deciziei nr.236/_ emisă de D.G.F.P. C. și pe cale de consecință dispune anularea în parte a deciziei de impunere nr.16086/1/_, a deciziei de impunere 16086/2/_ și a raportului de inspecție fiscală nr.16086/_, acte administrativ fiscale, cu privire la următoarele sume:
Pentru anul 2005 impozit pe venit net anual stabilit suplimentar in sumă de 181 lei și obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar, aferente impozitului în sumă de 228 lei;
pentru perioada 2006-2008: 10.330 lei impozit pe venit net stabili suplimentar ; 4.752 lei, obligații fiscale accesorii aferente impozitului pe venit stabilit suplimentar, - TVA și obligații fiscale accesorii aferente TVA stabilită suplimentar, stabilită suplimentar pentru perioada_ -_ ; 5503 lei, obligații fiscale accesorii aferentă TVA stabilită suplimentar, calculate pentru perioada_ -_ .
În baza art.274 C.pr.civ., tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 4688,3 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a Județului C., solicitând admiterea recursului cu consecința modificarii hotărârii in temeiul prevederilor art.304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, in sensul respingerii in totalitate a acțiunii in contencios fiscal formulata de către reclamanta precum si a cheltuielilor de judecata ocazionate de către aceasta.
În motivele de recurs se arată că prin sentința criticata instanța de fond admite in parte acțiunea formulata de reclamanta dispunând exonerarea de la plata obligațiilor suplimentare stabilite de activitatea de I. Fiscala intr-un cuantum total de 35.231 lei in baza concluziilor raportului de expertiza contabila administrat in cauza.
Consideră că soluția instanței de fond este rezultatul unei analize superficiale a problemelor de natura fiscala care s-au ridicat in speța.
Astfel, in cuprinsul considerentelor hotărârii instanței de fond nu se regăsesc asa cum prevăd in mod expres dispozițiile art.261 din Codul de procedura civila "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței" asupra capetelor din cererea de chemare in judecata cu care a fost investita spre soluționare.
Menționează că din cuprinsul hotărârii criticate rezulta fara putința de tăgada faptul ca instanța de fond nu si-a format o convingere proprie asupra problemelor de fapt si de drept cu care a fost investita.
Procedând in aceasta maniera instanța de fond a inlaturat in mod nejustificat constatările cuprinse in actele de control precum si dispozițiile legale care au aplicabilitate in cauza.
Asa cum s-a menționat in fata instanței de fond precum si in cuprinsul răspunsului la obiectiunile formulate de echipa de inspecție fiscala evidenta contabila este condusa in partida simpla, conform Legii 82/1991 republicata privind legea contabilității si prevederilor OMFP Nr. 1040 din 8 iulie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Subliniază ca, la întrebarea nr.1 din Nota explicativa data de P.F.A C. A. din data de_, echipa de inspecție fiscala solicitata ordinele de deplasare sau foile de parcurs întocmite de P.F.A C. A., contribuabilul nu le-a putut pune la dispoziție invocând faptul ca: "activitatea de baza este inspecția șantierelor (90%) unde nu sunt ștampile, șantierele sunt in orașe, sate sau intre localități, nu la sediile firmelor."
Echipa de inspecție fiscala a considerat ca deplasările sunt specifice activității desfășurate de dl. C., astfel incat, conf. pct. 4, cap. II A documentele justificative: foi de parcurs sau ordine de deplasare sunt formulare ce trebuie completate de către contribubil.
Bonurile de combustibil, identificate de organul de control cu ocazia verificării, nu prezintă decât documente care justifica achiziția carburanților, insa nu justifica consumul acestora, respectiv scopul pentru care au fost consumați aceștia.
Întrucât reclamantul a inregistrat pe cheltuieli sumele reprezentând consumul de combustibili, acesta avea obligația sa respecte prevederile art. 48, alin. 4, lit. a) Cod fiscal, unde pentru deducerea cheltuielior se impune justificarea prin documente.
Simpla prezentare a unor documente de achiziție a combustibililor, nu înseamnă obligatoriu si justificarea consumului acestor combustibili, in interesul activității pentru care a fost autorizat.
Bonurile de combustibil identificate de organul de control cu ocazia verificării sunt: in anul 2005, 27 bonuri fiscale, in valoare de 2.075 lei; in anul 2006, 24 bonuri fiscale, in valoare de 2.142 lei; in anul 2007, 18 bonuri fiscale, in valoare de 1.049 lei; in anul 2008, 67 bonuri fiscale, in valoare de 7.103 lei.
Potrivit anexei 2 la OMFP 1850/2004, (pentru perioada verificata cuprinsa intre anii 2005 - 2007) si OMFP 3512/2008, (începând cu data de_ ), privind registrele si formularele financiar - contabile, ce cuprinde NOMENCLATORUL, modelele si normele de întocmire si utilizare a registrelor si formularelor financiar - contabil, comune pe economie, care nu au regim special de inseriere si numerotare, in vigoare pentru perioada supusa verificării, la poziția 26 se regăsește formularul Ordin de deplasare (delegație) cod 14-5-4.
Din cuprinsul actului normativ, cu privire la forma, conținutul, circulația si arhivarea documentului, se retine ca: " 1. servește ca: dispoziție către persoana
delegată să efectueze deplasarea;[...] document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmește într-un exemplar, pentru fiecare deplasare, de persoana care urmează a efectua deplasarea, precum și pentru justificarea avansurilor acordate în vederea procurării de valori materiale în numerar. Circulă: la persoana care efectuează deplasarea; la persoanele autorizate de la unitatea unde s-a efectuat deplasarea să confirme sosirea și plecarea persoanei delegate;[...]Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul: numele, prenumele și funcția persoanei delegate; scopul, destinația și durata deplasării; ștampila unității; semnătura conducătorului unității; data (ziua, luna, anul, ora) sosirii și plecării în/din delegație; ștampila unității; semnătura conducătorului unității; ziua și ora plecării; ziua și ora sosirii; data depunerii decontului; penalizări calculate; avans spre decontare; cheltuieli efectuate: felul actului și emitentul, numărul și data actului, suma;
Documentul ordin de deplasare conține rubrici in care se menționează persoana delegata, data si locul deplasării, (se inscrie una din societățile pentru care susține ca ar fi prestat serviciile sale), scopul pentru care se efectuează deplasarea (este delegat pentru), confirmarea deplasării, prin aplicarea semnăturii si ștampilei de către persoanele autorizate ale societății unde s-a efectuat deplasarea.
In cuprinsul documentului, se regăsește si rubrica pentru justificarea cheltuielilor efectuate in scopul deplasării, reclamantul având posibilitatea sa inscrie numărul documentului care justifica efectuarea de cheltuieli cu cazarea, a bonului fiscal prin care s-au achiziționat carburanții, etc.
De asemenea, in vederea justificării cheltuielilor cu combustibulul, reclamantul avea obligația sa întocmească formularul Foaie de parcurs, formular prevăzut de OMFP nr. 1892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților acestora.
Justificarea prin documente a cheltuielilor, diferențiază persoana fizica autorizata, ce are calitatea de subiect intr-un raport juridic fiscal si căreia i s-a atribuit cod de inregistrare fiscala, cum este cazul intimatului-reclamant, de o alta persoana fizica care nu are aceasta calitate.
Având in vedere conținutul formularului Foaie de parcurs, care presupune completarea datelor privind distanta parcursa de la un punct de lucru la altul, sau de la o localitate la alta, acest formular se constituie drept un document deosebit de util in justificarea consumului de carburanți.
Indiferent de documentul pe care il utilizează, daca reclamantul avea la îndemâna orice alt document care sa justifice consumul cantităților de combustibil achizitioante, (in funcție de distantele parcurse si de capacitatea de consum a autovehicolului la 100 km), pentru înregistrarea pe cheltuieli a carburanților si acceptarea ca deductibile a acestora, acesta trebuia sa se regăsească alături de celelalte documente din cursul lunii si sa fie pus la dispoziția organelor de control.
Învederează instanței forta pe care o are un document justificativ, dupa cum precizează in cuprinsul sau art. 64 al OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care stipulează in mod expres următoarele: "SECȚIUNEA a 6-a sarcina probei art. 64. Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere."
Apreciază că soluția instanței de fond este greșita întrucât reclamantul nu a prezintat documente pentru justificarea cheltuielilor cu
deplasările (cheltuieli cu combustibilul si cazarea), acestea nu îndeplinesc condițiile pentru a fi acceptate la deducere.
Referitor la cheltuielile ocazionate de achiziționarea in leasing a doua autoturisme, in cadrul acestora se cuprind: ratele de leasing achitate de reclamant, primele de asigurare, precum si alte costuri legate de exploaterea lor (taxa de înmatriculare, revizii auto, etc).
La intrebarea nr. 2 din Nota explicativa data de P.F.A C. A. din data de_ privind faptul ca deține in patrimoniu 3 autovehicule: Skoda Fabia achiziționată in_, Peugeot 107 achiziționat in_ si Land Rover achiziționat in_, toate achiziționate in leasing financiar pe persoana fizica autorizata, acesta menționează faptul ca:
Skoda Fabia a fost luată în regim de leasing in data de_ fiind utilizată până in_, cand contractul a fost sistat prin actul adițional 8.420/_, soția sa plătind anticipat 4.138,57 euro .
Peugeot 107 a fost achiziționat in_, dar din cauza unor probleme din fabricație a necesitat mai multe intervenții, stand in service in perioada de garanție. In mai 2008 a fost grav avariat, dar reparat la sfirsitul lunii octombrie 2008 cind a fost posibilă plata la zi a asigurării .
Land Rover-ul a fost luat in leasing financiar in_ si livrat in_ . pentru justificarea acestei achiziții sunt relevante contractele cu Atomis, Elco, Miti Instal, Sander, Constim, Hydrotech, care sunt pentru rețele apa, canalizare, rețele electrice de înalta tensiune si joasa, in zone inaccesibile cu alte mașini decit de teren 4x4". (Anexa 1, copie Nota explicativa).
Organele de inspecție fiscala au considerat aceasta suma ca nedeductibila fiscal la calculul impozitului pe venit, deoarece pana la data achiziției prin leasing financiar a celor doua autoturisme, si anume Peugeot
107 si Land Rover, reclamantul mai avea in patrimoniu un autoturism Skoda Fabia, achiziționat tot prin leasing financiar.
Astfel, considerând ca activitatea desfășurata de P. C. A., nu justifica achiziția ultimelor 2 autoturisme, organul de inspecție fiscala a concluzionat ca sumele înregistrate de reclamant reprezintă cheltuieli pentru achiziția de bunuri folosite pentru uzul personal la contribuabilului, prevăzute la art. 48., alin. 7, lit. a), Cod fiscal:
Art. 48 privind reguli generale de stabilire a venitului net anual din activități independente, determinat pe baza contabilității in partida simpla [...] (7) stabilește că nu sunt cheltuieli deductibile sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei.
Intimatul a susținut ca prin natura activității pe care o desfășoară, aceasta presupune deplasări, adesea pe drumuri de calitate proasta ceea ce a impus achiziția autoturismului Land Rover, iar pentru alte drumuri un Peugeot 107 si au fost utilizate in scopul realizării obiectului sau de activitate.
Asa cum a arătat in fata instanței de fond faptul ca baza contractelor de prestări servicii prezentate de contribuabil in cadrul inspecției fiscala, întocmirea acestor documente justificative este esențiala in vederea deducerii juste a combustibilului, având in vedere si faptul ca in contractul încheiat cu SC Constim SRL (contract redactat in limba engleza), clientul (SC Constim SRL) are obligația sa puna la dispoziția PFA C. vehiculele pentru desfășurarea activității in locul desfășurării activității, va rambursa costul combustibilului la un consum de 7,5 litri/100 km, urmând a se emite un raport in fiecare luna cu privire la combustibilul consumat (acest lucru este prevăzut la pct. 11 al
contractului Service Agreement for the Provision of Construction Management Services nr. 20/_ ).
Art. 48 din Legea 571/2003 reguli generale de stabilire a venitului net anual din activități independente, determinat pe baza contabilității în partidă simplă prevede că (1) venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu excepția prevederilor art. 49 și 50. (4). Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt: a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;c) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II. după caz. Conform art. 24 mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative; b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului; c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an. Conform alin. (11) amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune; h) numai pentru autoturismele folosite în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).
Art. 21 alin. (1) din Legea 571/2003 stipulează că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
i) amortizarea, în limita prevăzută la art. 24: n) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
Din cuprinsul textelor legale prezentate mai sus rezulta ca amortizarea precum si alte cheltuieli de întreținere si reparații sunt deductibile fiscal la calculul venitului net din activități independente la cel mult un singur autoturism.
Restul cheltuielilor cu dobânda si primele de asigurare, taxele de înmatriculare si reviziile auto, pentru celelalte doua autoturisme, reclamantul nu face dovada ca aceste cheltuieli au fost efectuate in cadrul activității desfășurate in scopul realizării venitului. Pentru inspesctia șantierelor pentru care avea încheiate contracte de prestări servicii, reclamantul avea la dispoziție autoturismul Skoda Fabia, achiziționat in anul 2006.
Activitatea desfășurata de intimat nu este o activitate de transport persoane, si nu justifica înregistrarea unor cheltuieli suplimentare (dobânzi si prime de asigurare), aferente unor autoturisme pentru care asa cum am arătat mai sus nu poate face dovada participării lor la realizarea de venituri si anume la realizarea obiectului de activitate.
Cu privire la TVA, expertul a considerat că în privința cheltuielilor cu combustibilul, cazarea, cheltuielile cu ultimele doua mașini, ca sunt deductibile la impozitul pe venit.
In cuprinsul raportului de expertiza se retine ca pentru deducerea TVA este suficienta doar existenta bonului fiscal sau a facturii de cazare, de rate leasing,
taxe auto, revizii, etc. fara a fi necesara justificarea cheltuielilor privind deplasarea (combustibil, cazare).
Menționează că Tribunalul Cluj impartaseste optica expertului desi in cuprinsul obiectiunilor s-a subliniat ca echipa de inspecție fiscala isi menține punctul de vedere exprimat la Obiectivul 1 cu privire la obligația de a intocmi si completa foi de parcurs si ordine de deplasare si punctul de vedere ca cheltuielile privind parcul de autoturisme ar fi limitate la doar un autoturism, având in vedere ca contribuabilul nu a avut angajați care sa conducă un alt autoturism decât titularul PFA.
Referitor la faptul ca inspecția fiscala trebuia sa se intinda pe perioada 2006 -2008 pentru impozitul pe venit si pe perioada 2008 si 2009 pentru TVA, având in vedere ca ultimul decont de TVA din 2009 avea ca termen de depunere_, iar controlul s-a definivat in_ relevă următoarele:
In cuprinsul Raportului de inspecție fiscala se precizează la "Capitolul I: date despre inspecția fiscală 1. f) perioada supusa controlului:_ -_ privind impozitul pe venit,_ -_ privind taxa pe valoarea adăugata; g)Perioada efectuării controlului:_ -_ . Conform evidentelor prezentate, persoana fizica autorizata este înregistrata ca fiind plătitor in scopuri de TVA prin depășirea plafonului din data de_ . Contribuabilul a depășit plafonul TVA in cursul lunii noiembrie 2007, având obligația ca incepand cu luna ianuarie 2008 sa fie plătitor in scopuri de TVA si nu incepand cu martie 2008 asa cum contribuabilul a fost înregistrat. Facturile emise in cursul lunii ianuarie 2008 au fost emise fara TVA. Echipa de control a stabilit 595 lei suplimentar TVA colectata aferent trim. I 2008."
Cu privire la perioada controlului privind TVA pentru perioada 2008 - 2009, precizează ca termenul de depunere al decontului de TVA pentru trimestrul IV 2009 este_, nu_, asa cum eronat menționează expertul contabil. Privitor la perioada supusa inspecției fiscale: potrivit art. 98, alin. 3, Cod de procedura fiscala: la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscala se efectuează asupra creanțelor născute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, daca este identificata cel puțin una dintre următoarele situații: a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorare bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declarații fiscale in interiorul termenului de prescripție; c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.
Prin urmare, daca se identifica cel puțin una din situațiile prevăzute la lit. a), lit. b) sau lit. c) a art. 98, alin. (3) din OG 92/2003, inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, respectiv 5 ani.
Anticipat efectuării inspecției fiscale, in baza procedurilor stabilite prin Ordin al Președintelui ANAF, organele de inspecție fiscala desfășoară anumite activități de analiza documentara in ce privește contribuabilul ce urmează a fi supus inspecției fiscale. In cadrul acestei analize documentare, una din componente o reprezintă analiza declarațiilor fiscale depuse de contribuabil, ce reprezintă o sursa de informații asupra comportamentului fiscal al contribuabilului ce urmează a fi verificat.
Având in vedere cele mai sus menționate precum si faptul ca persoana fizica autorizata C. A. a fost înființata la data de_, verificând comportamentul fiscal al acestuia in privința depunerii declarațiilor privind impozitul pe venit, s-a constatat ca pana la momentul inspecției fiscale,
efectuate in perioada_ -_, acesta nu a depus la organul fiscal declarația 200 aferenta anului 2005.
Totodată, verificandu-se obligațiile de plata ale intimatului s-a constatat ca nu si-a îndeplinit obligațiile de plata a impozitului pe venit, fata de bugetul statului.
In cuprinsul expetizei se menționează ca la data controlului, intimatul-reclamant deținea un certificat de atestare fiscala, care confirma ca acesta avea achitate la zi toate obligațiile fiscale sunt infirmate de Situația analitica debite si plați solduri.
Având in vedere ca in interiorul termenului de prescripție de 5 ani (s-a constatat ca PFA C. A. se afla in situațiile prevăzute la art. 98, alin. 3, lit. b) si c) Cod de procedura fiscala, organul de inspecție fiscala a procedat in mod legal cand a hotărât extinderea perioadei verificate pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
Cat privește susținerea ca la emiterea avizului de inspecție fiscala si la efectuarea inspecției fiscale, organul de control nu a făcut nici o mențiune cu privire la niciunul din motivele care ar fi determinat exinderea inspecției fiscale, pe perioada de 5 ani in loc de 3 ani, se retine ca avizul de inspecție fiscala nr. 661/PF1/_, comunicat contribuabilului la data de_, conține toate elementele prevăzute la art. 101, alin. 2 al Codului de procedura fiscala, nici un element in plus sau in minus.
Astfel, potrivit art. 101, alin. (2) al OG 92/2003 republicata privind Codul de procedura fiscala: "Avizul de inspecție fiscala va cuprinde:a) temeiul juridic al inspecției fiscale;b) data de incepere a inspecției fiscale;c) obligațiile
fiscale si perioada ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de incepere a inspecției fiscale. Amânarea datei de incepere a inspectieie fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate."
Analizând modelul si conținutul formularului "Aviz de inspecție fiscala", reglementat prin Anexa 1.a la OMFP nr. 1304/2004 se retine ca: " [...] Inspecția fiscala se va desfășura cu respectarea prevederilor Codului fiscal, Codului de procedura fiscala si a altor reglementari legale in materie, precum si a prevederilor Codului etic al inspectorului de control fiscal.
Avizul de inspecție fiscala a fost emis in baza titlului VII, art. 98 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata."
Conform prevederilor stipulate în anexa 1.b la OMFP nr. 1304/2004 avizul de I. fiscala reprezintă documentul prin care organele de inspecție fiscala înștiințează contribuabilul in legătura cu inspecția fiscala care urmează sa se efectueze la acesta. In avizul de inspecție se vor nominaliza impozitele, taxele, contribuțiile si alte venituri ale bugetului general consolidat care fac obiectul inspecției, precum si perioada supusa controlului pentru fiecare tip de impozit, taxa, contribuție si alte venituri ale bugetului general consolidat.
Se intocmeste de către organele de inspecție fiscala si se transmite contribuabilului, care urmează a face obiectul unei inspecții fiscale generale sau parțiale, inainte cu 30 de zile pentru marii contribuabili si cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili, de începerea efectuării acesteia. [...]
Avizul de inspecție fiscala se intocmeste de echipa care va efectua inspecția fiscala, se avizează de șeful de serviciu coordonator al echipei si se semnează de conducătorul activității de inspecție fiscala sau de alta persoana împuternicita in acest sens. [...]"
Din analiza prevederilor legale nu rezulta obligația organelor de inspecție fiscala, de a face referire in cuprinsul avizului de inspecție fiscala,
la justificarea motivelor pentru extinderea inspecției fiscale pe perioada de prescripție.
Avizul de inspecție fiscala este un formular, prevăzut de OG 92/2003, formular a cărui caracteristici de tipărire, difuzare, utilizare si păstrare a formularului sunt prevăzute la anexa 1.c a OMFP nr. 1304/2004 unde la pct. 6 -
8 se precizează ca: se utilizează: de către organele fiscale pentru înștiințarea contribuabilului de începerea inspecției fiscale; se intocmeste in 3 exemplare, de organul de fiscal de inspecție fiscala; circula; exemplarul 1 la contribuabil; exemplarul 2 la organul fiscal care va efectua inspecția fiscala; exemplarul 3 la organul fiscal cu atribuții de gestiune a declarațiilor si a dosarului fiscal in a cărui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabiluliu."
In cadrul acestui formular tipizat având codul 14.13.07.18, organul de inspecție fiscala poate sa faca mențiuni numai in rubricatura prevăzuta de respectivul formular.
Prin urmare, numai acolo unde rubricile prevăd posibilitatea de completare, organele de inspecție fiscala pot înscrie mențiuni.
In ce privește temeiul legal al inspecției fiscal, acesta este prevăzut prin insusi conținutul formularului aviz de inspecție fiscala, unde se precizează cat se poate de clar ca: " prezentul Aviz de I. fiscala a fost emis in baza titlului VII, art. 98 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata", text care nu mai lasa loc nici unei alte interpretări.
Daca legiuitorul ar fi avut intenția sa distingă, in cuprinsul formularului cu codul 14.13.07.18, alineatul si litera de la art. 98 in care se va incadra contribuabilul ce urmează a fi verificat, atunci cu siguranța ca respectivul formular trebuia sa conțină rubricatura corespunzătoare unei asemenea justificări, rubricatura in care organele de inspecție fiscala sa aiba posibilitatea sa faca mențiunile respective. întrucât legiuitorul nu face o asemenea distincție in cuprinsul avizului de inspecție fiscala, nici organul de inspecție fiscala nu o poate face.
Pentru motivele arătate mai sus, opinia expertului contabil impartasita de instanța de fond, ca la emiterea avizului de inspecție fiscala organul de control nu a făcut nici o mențiune cu privire la niciunul din motivele care ar fi determinat extinderea inspecției fiscale, este nejustificata, motiv pentru care extinderea inspecției fiscale pentru anul 2005, s-a efectuat in mod legal.
Nu in ultimul rand arată ca critică hotărârea instanței de fond si sub aspectul stabilirii cheltuielilor de judecata, acestea fiind intr-un cuantum exagerat prin raportare la faptul ca acțiunea a fost admisa numai in parte, la obiectul si complexitatea cauzei, motiv pentru care in conformitate cu prevederile art.274 alin.3 din Codul de procedura civila va rugam sa-l reduceți intr-un cuantum pe care il veti aprecia ca rezonabil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, P. F. A. C. A., solicită respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței recurate ca fiind temeinica si legala; cu cheltuieli de judecata in conformitate cu dispozițiile art. 274 din Codul de procedura civila de la 1865
.
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
La data de_ reclamantei intimate i s-a comunicat decizia de impunere nr. 16086/1/_, privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plata, de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activității independente in mod individual, decizia de impunere nr. 16086/2/_, privind obligațiile fiscale suplimentare de plata -T.V.A- stabilite de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activități independente in mod individual, ambele emise de D.G.F.P. C. ,precum si raportul de inspecție fiscala
nr. 16086/_ intocmit de organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. Fiscala-Serviciul de I. Fiscala Persoane Fizice.
La emiterea Deciziei de impunere nr. 16086/1/15.06.201 privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plata, de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activității independente in mod individual, inspectorii au supus verificări activitatea desfășurata de P.F.A C. A. pe perioada 2005-2008.
La emiterea Deciziei de impunere nr. 16086/2/_, privind obligațiile fiscale suplimentare de plata-T.V.A-stabilite de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară activități independente in mod individual, perioada supusa inspecției fiscale a fost_ -_ .
In data de_, intimata a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 16086/1/_, a deciziei de impunere nr. 16086/2/_ si a raportului de inspecție fiscala nr. 16086/_, acte emise de D.GF.P.C., prin care a solicitat anularea actelor administrativ fiscale cu privire la următoarele sume:
Decizia de impunere nr. 16086/1/_: a). pentru anul 2005: impozit pe venit net anual stabilit suplimentar in suma de 181 lei; obligați fiscale accesori stabilite suplimentar aferente impozitului in suma de 228 lei;b).pentru anul 2006: -impozit pe venit net anual stabilit suplimentar in suma de 2.553 lei; - obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar aferente impozitului in suma de
lei;c).pentru anul 2007: -impozit pe venit net anual stabilit suplimentar in suma de 17.435 lei; obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar aferente impozitului in suma de 9.171 lei; d). pentru anul 2008:-impozit pe venit net anual stabilit suplimentar in suma de 5.375lei; -obligații fiscale accesorii stabilite suplimentar aferente impozitului in suma de 1.887lei;
Decizia de impunere nr. 16086/2/_ -T.V.A stabilit suplimentar in suma de 15.096 lei; - majorări de întârziere T.V.A stabilite suplimentar in suma de 5.880 lei.
Contestația a fost înregistrata la D. G. a F. P. a jud. C. sub nr.25635/_ .
Prin Decizia nr. 236 /_ contestația a fost respinsă ca nemotivata pentru suma de 28.816 lei si ca neîntemeiata pentru suma de 31.265 lei.
Împotriva deciziei nr. 236/_ si a deciziilor de impunere intimata reclamantă a formulat acțiune in contencios administrativ înregistrata in dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Aceasta a fost soluționata in sensul admiterii in parte cu consecința anularii in parte a deciziei nr. 236/_ si implicit a deciziei de impunere nr. 16.086/1/_ pentru suma de 35.231 lei.
Împotriva sentinței civile nr._ D. generala a F. publice a județului C. a formulat recurs invocând motivele de nelegalitate evocate de art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila de la 1865.
In ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de către recurenta, reglementat de art. 304 pct. 8 din Codul de procedura civila de la 1865 ("Interpretând greșit actul dedus judecații, instanța a schimbat natura ori intelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia."), acesta nu este aplicabil in speța.
Între recurenta si P. C. A. nu exista încheiata nicio convenție astfel incat invocarea acestui motiv de recurs este nefondată
Recurenta susține ca in considerentele hotărârii instanței de fond nu se regăsesc asa cum prevăd in mod expres dispozițiile art. 261 din Codul de procedura civila de la 1865 "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței" asupra capetelor din cererea de chemare in judecata cu care a fost investita spre soluționare.
Hotărârea ce constituie obiect al prezentului recurs evocă clar rațiunile ei, ea cuprinde elementele silogismului judiciar, arată premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv. Curtea reține că există o analiză clară, omogenă din perspectiva dreptului material și în ceea ce privește legitimitatea demersului inițiat de reclamant . Pentru aceste motive apărarea recurentei referitoare la caracterul arbitrar al hotărârii recurate nu va fi validată.
Conform art.48 alin. 4 lit a din Codul Fiscal condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt ca acestea să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului și să fie justificate prin documente.
Potrivit art. 49 din Codul de procedura fiscala pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, in condițiile legii, trebuie să administreze mijloace de proba, putând proceda la: a)solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane;b) solicitarea de expertize; c) folosirea inscrisurilor; d) efectuarea de cercetări la fata locului. Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de forța lor doveditoare recunoscuta de lege".
Potrivit art. 64 din Codul de procedura fiscala documentele justificativă si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate de asemenea in considerare.
În speță, caracterul deductibil a cheltuielilor determinate de achiziționarea combustibilului este dovedit de bonuri fiscale, procesele verbale încheiate la locurile de deplasare în interes strict profesional (punctele de lucru din Mediaș, Petroșani, Deva) si consemnările din cartea service auto. Cartea service auto a autovehiculului auto Land Rover si Peugeot cuprinde următoarele date:
Autovehiculul Land Rover la data livrării autovehiculul, avea 0 Km rulaj. De la acest moment si pana in anul 2009 a parcurs: in anul 2007 -24.000 km; in anul 2008 -41.700 km; in anul 2009 - 42.803 km. Consumul mediu de carburant(motorina) pe care îl are acest autovehicul este de 7,5/100 Km.
Raportat la km parcurși cu autovehiculul Land Rover rezulta ca: in anul 2007-acesta a avut un consum de 1.920 I: in anul 2008-3.336 I; in anul 2009- 3424 I. in total 8680 litri carburant.
Autovehiculul Peugeout: la data_ avea un kilometraj de 9.887; La data de_ -avea un kilometraj de 20.500; la data de_ -avea un kilometraj de 22.440. Consumul mediu de carburant(benzina) pe care il are acest autovehicul este de 7,51/100 Km.
Raportat la km care parcurși rezulta ca acesta a consumat următoarele cantități de carburant: -in anul 2007 - 460,43 I benzina; -in anul 2008 - 638 I benzina; -in anul 2009 -1519.15 I benzina, in total 2617,58 I carburant (benzina). Deși nu figurează expressis verbis între cheltuielile deductibile fiscal -
care sunt enumerate exemplificativ, există cheltuieli care sunt deductibile fiscal datorită legăturii lor cu activitatea operatorului economic. Aceste cheltuieli reprezintă componenta esențială și permanentă a costurilor curente de producție și servicii.
În doctrină se distinge între actul anormal de gestiune care constă în punerea în sarcina unei întreprinderi a unei cheltuieli sau pierderi, pe de o parte, și actul anormal de gestiune care privează întreprinderea de un venit, fără ca aceste operațiuni să fie justificate de interesul unei exploatări comerciale normale.
Administrația fiscală nu a probat în speță că reclamanta a săvârșit acte anormale de gestiune atunci când a angajat cheltuielile pentru care nu s-a admis deductibilitatea fiscală.
Toate deciziile cu repercusiuni fiscale trebuie luate doar în scopul realizării obiectivului pentru care "întreprinderea"; fost constituită . Orice diminuare a activului net, ca urmare a acestor operațiuni, ar trebui să aibă în compensare o contrapartidă materială sau nematerială
.
Reclamanta a fost însă în măsură să justifice prin înscrisurile și contractele de colaborare invocate că angajarea cheltuielilor are legătură cu o exploatare normală și a avut în compensare o contrapartidă
.
Prin urmare, în mod greșit organul fiscal a stabilit că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal
.
Referitor la cheltuielile ocazionate de achiziționarea in leasing a doua autoturisme în mod corect a statuat prima instanță că reclamanta are dreptul sa deducă cheltuielile cu amortizarea unuia din cele trei autoturisme, conform expertizei, astfel: pentru anul 2006 si ianuarie 2007 cheltuielile cu amortizarea efectuate pentru SKODA, pentru februarie-iunie 2007 cheltuielile cu amortizarea efectuate pentru Peugeot 107; pentru iulie 2007- decembrie 2008 cheltuielile cu amortizarea efectuate pentru Land Rover.
Sunt de asemenea cheltuieli deductibile integral următoarele cheltuieli realizate de reclamanta: cheltuielile cu primele de asigurare care sunt efectuate pentru active corporale in patrimoniul afacerii, cheltuielile cu dobânzile pentru contractele de leasing financiar, cheltuielile cu reviziile, taxele auto, taxe somație leasing, taxele notificare întrucât autoturismele au fost utilizate in scopul realizării obiectului de activitate PFA C. A. .
In data de_ a fost încheiat contractul de leasing nr. 32607,pentru autoturismul marca Peugeot 107, inregistrat in evidenta P.F.A C. A. la valoarea de 27.777 lei.
La_ a fost perfectat contractul de leasing nr. 33744 pentru autoturismul marca Land Rover.
Aceste autoturisme au fost utilizate in scopul realizării obiectului de activitate al P.F.A C. A. asigurând deplasarea pe șantierele situate in diverse localități.
Dovada efectuării deplasărilor s-a realizat cu multiple documente încheiate la șantierele de lucrări situate in localitate ori in afara localității la fiecare deplasare fiind întocmite documente care au legătura cu realizarea obiectului de activitate al P.F.A C. A. .
Pentru efectuarea deplasărilor au fost utilizate in funcție de calitatea drumului unul din cele doua autoturisme.
Potrivit art. 48 alin. 5 lit. l sunt cheltuieli deductibile limitat: cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operațional, respectiv cheltuielile cu amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operațiunile de leasing și societățile de leasing".
Articolul 49 din anexa 1 la O.M.F.P nr. 1040/2004 prevede ca cheltuielile cu amortizarea pentru bunuri se admit la deducere, în conformitate cu reglementările din titlul II din Codul fiscal.Sunt amortizabile, în conformitate cu prevederile legale, numai bunurile înregistrate.
Conform mențiunilor existente în registrul de inventar autoturismul Skoda Fabia a fost achiziționat la data de_ fiind înstrăinat la_ urmare a încheierii contractului nr. 20572/2007 . La data de_, prin contractul de leasing nr.32607 a fost achiziționat autoturismul Peugeot 107, iar la data de_ prin contractul de leasing nr.33744 a achiziționat autoturismul Land Rover.
Din compararea datelor ce reies din Registrul de inventar se poate observa ca la data achiziționării autoturismului marca Pegeout 107 si anume_ reclamanta mai avea in proprietate autoturismul marca Skoda Fabia,autoturism a cărui pret de achiziționare a fost dedus .Prin urmare, cheltuielile realizate cu al doilea autoturism nu puteau fi deduse.
La momentul achiziționării autoturismului marca Land Rover si anume in_ reclamanta deținea autoturismul marca Pegeout 107, primul autoturism achiziționat ( Skoda Fabia) fiind deja vândut.
În raport de starea de fapt evocată erau îndeplinite condițiile referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea prevăzute in Titlul II din Codul fiscal art 24 alin 11 lit h. si art 21 alin 3 lit.i si lit. n care prevăd că amortizarea fiscala se calculează după cum urmează:_,lit.h. numai pentru autoturisme folosite in condițiile prevăzute de art.21 alin.3 lit.n.
In ce privește restul cheltuielilor si anume, dobânda leasing (in valoare de
1.171 lei), primele de asigurare (in cuantum de 7.143 lei), taxa de inmatriculare (in valoare de 3.505) si reviziile auto (in cuantum de 213) tribunalul in mod corect a apreciat ca si aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal deoarece toate acestea au fost efectuate in scopul realizării veniturilor.
Autoritatiile administrativ fiscale pentru anul 2007 nu au acordat dreptul de deducere fiscala pentru suma de 35.440 lei si in mod nelegal si nejustificat au mărit baza de impozitare, calculând un venit suplimentar de 5671 lei si majorări de întârziere in cuantum de 3243 lei.
Pentru anul 2008 organele administrativ fiscale in mod netemeinic, nejustificat si nelegal nu au acordat dreptul de deducere pentru suma de 59.386 lei.
La anexa 12 pentru anul 2008 privind cheltuielile neductibile întocmita de organele de inspecție fiscala.acestea stabilesc ca nedeductibila suma de 33.595 lei, suma cu care se corectează venitul net anual impozabil. Astfel s-a stabilit un impozit pe venit suplimentar de 5375 lei, pornind de la venitul net evidențiat in decizia privind venitul realizat din activități independente.
Daca se coroborează rezultatul inspecției fiscale cu situația cheltuielilor din anexa 2 pentru care organele fiscale,in mod eronat nu au acordat drept de deducere,rezulta faptul ca, venitul net anual impozabil pentru anul 2008 devine negativ (46.523-59.386—12.863 lei).
In consecința pe anul 2008 nu se datorează impozit pe venit si prin urmare diferența de impozit calculata de autoritățile fiscale in suma de 5375 lei si majorările in cuantm de 1887 lei sunt nejustificate.
Referitor la Decizia de impunere nr. 16086/2/_ privind T.V.A. curtea reține potrivit legislației fiscale persoanele fizice nu au obligația sa întocmeasca foi de parcurs .Conform dispozițiilor cuprinse la pct. 38 din Normele de aplicare ale Codului-fiscal, dispoziții care fac referire la art. 48 alin. 4 din Codul fiscal "....cheltuielile de delegare, detașare si deplasare sunt deductibile, caracterul deductibil al acestora nefiind condiționat de necesitatea completării ordinului de deplasare sau a foii de parcurs. Ca urmare, bonurile fiscale de combustibil si facturile de cazare si procesele-verbale de predare-primire incheiate la șantierele de lucrări aveau valoare de documente justificative .
În mod corect instanța de fond a reținut ca inspecția fiscala a fost efectuata cu încalcarea dispozițiilor art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, respectiv pentru o perioada mai mare decât cea prevăzuta de lege, împrejurare care determina atat anularea inspecției fiscale cat si anularea obligațiilor stabilite cu incalcarea dispozițiilor art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala.
Reclamanta invocă nulitatea actelor administrative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 98 alin 3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare.
Art.98 din 00 nr.92/2003, care reglementează perioada supusă inspecției fiscale, menționează la alin. 3 faptul că în cazul contribuabililor mici și mijlocii, inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Prin excepție, inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale (perioada de 5 ani reglementata la art.91 din OG nr.92/2003) dacă sunt identificate cel puțin una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de textul legii. Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este
identificată cel puțin una dintre următoarele situații: a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție; nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat. Reclamanta nu face parte din categoria marilor contribuabili.
Referitor la excepția nulității actelor administrative atacate pentru încălcarea prevederilor art. 98 alin 3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, recurenta susține, în esență, faptul că, controlul fiscal a fost extins peste perioada de 3 ani prevăzută de lege deoarece organul fiscal a identificat anumite indicii din cele prevăzute de art. 98 alin 3, indicii pe care nu le-a comunicat contribuabilului pentru că normele în vigoare nu reglementează această obligație.
Apărările invocate de recurentă nu sunt pertinente.
Prin urmare starea de fapt evocată nu se încadrează la niciuna din situațiile reglementate de art. 98 alin 3 din Codul de procedură fiscală.
In aceste condiții obligațiile fiscale reprezentând impozitul pe venit net anual, stabilit suplimentar pentru anii 2005-2006, precum si majorările de întârziere calculate pentru perioada anterior menționata sunt nelegale.
Prin decizia nr. 236/_ D. G. a F. P. a județului C. susține ca extinderea inspecției fiscale s-a făcut in mod legal si anume in virtutea art. 98 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, care prevede ca "la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termendlui de prescripție;c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 alin 2 din OG 92/2003, certificatul de atestare fiscală cuprinde creanțele fiscale exigibile existente în sold și neachitate până la data eliberării certificatului (Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenta pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile; existente în sold în ultima zi a
lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referință, și neachitate până la data eliberării acestuia. Art. 1 din Ordinul M. ui F. P. nr. 752/2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice și fizice, a certificatului de obligații bugetare, precum și a modelului și conținutului acestora prevede că certificatul "atestă modul de îndeplinire a obligațiilor de plată la buget a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ... " .Art. 6 alin (1) din același act normativ stipulează că organul fiscal, înainte de eliberarea certificatului, va consulta evidențele proprii privind situația fiscală a contribuabilului.
Certificatul fiscal depus în probațiune atestă împrejurarea că în perioada de referință reclamanta nu figura cu datorii în evidențele fiscale. De asemenea, Curtea reține că declarația nr.204 a fost depusă de reclamantă încă din data de_ .
Atât timp cât s-au eliberat certificate de atestare fiscală, în care nu s-au consemnat datorii fiscale sau întârzieri la plata acestora și declarația nr.204 era depusă nu se poate susține că la data emiterii avizului ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 98 alin (3) din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, organele fiscale au făcut aplicarea excepției de la regula instituită prin art. 98 alin 3 teza 1, extinzând controlul peste perioada de 3 ani
prevăzută de lege fără a aviza reclamanta despre aplicarea acestei excepții și fără a motiva în drept extinderea controlului, în condițiile în care art. 101 alin (2) din_ stipulează că avizul de inspecție fiscală trebuie să cuprindă temeiul juridic al inspecției (lit.a), obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi suspuse inspecției fiscale (lit.c), prevederi ce includ și necesitatea de a cuprinde situațiile de excepție de la regulă, care pot fi comunicate și pe parcursul efectuării inspecției fiscale așa cum prevede art. 102 alin (3) Cod procedură fiscală.
Apărarea pârâtelor conform căreia organul fiscal nu a comunicat motivele extinderii controlului deoarece art. 101 alin 2 din_ precizează expres elementele pe care trebuie să le cuprindă avizul, organul de inspecție neputând adăuga alte elemente, nu poate fi acceptată deoarece art. 101 alin 2 prevede că avizul de inspecție fiscală trebuie să cuprindă temeiul juridic al inspecției care în situația în care se aprecia că se impune extinderea controlului, ar fi cuprins automat și implicit și motivele acestei extinderi, cu menționarea a cel puțin uneia din cele trei situații prevăzute la art. 98 alin (3) teza finală din Codul de procedură fiscală. Nimic nu împiedica organul fiscal ca, după emiterea avizului pentru verificarea perioadei legale de 3 ani, în cazul identificării uneia dintre situațiile prevăzute de art. 98 alin (3) Cod procedură "......., fiscală, la începerea inspecției fiscale să emită un aviz de extindere, în conformitate cu prevederile art. 102 alin (3) lit.c din 00 nr. 92/2003. Prin urmare, extinderea inspecției fiscale trebuie comunicată contribuabilului afară de situația în care este vorba de un control inopinat ori încrucișat (art. 102 alin 4 lit.a din_ ) această ultimă condiție nefiind îndeplinită în speță.
Comunicând persoanei supusă controlului temeiul de drept al extinderii controlului, precum și perioada acestuia, implicit se realizează o comunicare a motivelor, pentru că acestea rezultă din lege.
În baza acestor considerente se va reține, concluzionând, că extinderea perioadei de control s-a realizat fără a fi probată vreuna din situațiile derogatorii de la excepția instituită prin dispozițiile art.98 alin 3 teza 1 din Codul de procedură fiscală, fără încunoștințarea contribuabilului prin avizare cel puțin în timpul controlului, asupra temeiurilor extinderii și a perioadei acesteia, ceea ce justifică anularea măsurilor dispuse care i-au pricinuit societății reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât în acest mod.
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanța, Curtea apreciaza ca acesta corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constind in formularea cererii prealabile ,redactarea si sustinerea actiunii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C.pro.civ curtea va respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.7439 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va menține în întregime.
Culpa procesuală a recurentei fiind dovedită,în temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ instanța va obligă recurenta să plătească intimatului PFA C. A. suma de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.7439 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului PFA C. A. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. | AL H. | M. | B. | M. | I. I. D. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. A.
