Decizia civilă nr. 54/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 54/R/2013
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. R.
Judecător L. -A. C. Judecător R. M. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent SC D. & D.
S. împotriva sentinței civile nr.893 din_ pronunțată de Judecătoria Huedin privind și pe intimat I. T. DE M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei SC
D. & DS, av.Negru P. L. cu împuternicire avocațială depusă la dosar și reprezentantul intimatului I. T. de M. C., consilier juridic D. Crăciunescu, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța în temeiul art.1591alin.4
Cod procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză; recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei susține recursul formulat în cauză, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, respectiv exonerarea societăți de la plata sancțiunii amenzii de
10.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție seria CJ nr.0. încheiat în data de_ ; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat în cauză de către recurenta SC D. & DS, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Huedin ca fiind legală și temeinică, în mod corect prima instanță a reținut că societatea se face vinovată de săvârșirea unei fapte contravenționale grave, și a respins plângerea formulată de către petentă și a menținut ca legal și temeinic procesul verbal de constatare a contravențiilor și de aplicarea a sancțiunilor seria CJ nr.0. întocmit la data de_ .
T. UL
Prin sentința civilă nr.893 din_ pronunțată de Judecătoria Huedin, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta SC D. & D.
S., cu sediul în com. Mănăstireni, sat B. u, nr. 258, jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. C., cu sediul în C. -N., str. G. C., nr. 2, jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 0. întocmit de intimat la data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 0. întocmit de intimat la data de_ (f. 3-4) petenta SC D. & DS a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată, constând în aceea că în baza documentelor prezentate la control s-a constatat că angajatorul a primit la muncă în perioada_ -_ pe numitul Pușcașu D., fără a-i încheia în formă scrisă contractul individual de muncă.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de agenții constatatori și reprezentantul legal al societății petente, fără obiecțiuni.
În termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 petenta a formulat plângere contravențională solicitând în principal anularea procesului- verbal de contravenție, iar în subsidiar reducerea cuantumului amenzii aplicate..
Verificând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție instanța constată că acesta cuprinde toate elementele menționate de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție instanța fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost corect descrisă, menționându- se toate împrejurările care au condus la sancționarea acesteia.
Din diagramele tahograf depuse la dosar de către intimată (f. 12-17) rezultă fără dubiu că acestea au fost completate de Pușcașu D. în calitate de lucrător al societății petente, în perioada indicată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat. De altfel, petenta a recunoscut că persoana în cauză a efectuat cele două curse, în calitate de conducător auto, însoțit fiind de administratorul societății.
Susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale nu pot fi primite, petenta neaducând vreo dovadă contrarie celei reținute în procesul- verbal de contravenție. Declarația numitului Pușcașu D. nu face decât să confirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, textele legale invocate în apărare de către petentă nu sunt aplicabile situației date, în sensul că informarea salariatului care urmează să presteze muncă în străinătate asupra condițiilor de muncă concrete reprezintă o obligație a angajatorului, în realizarea căreia nu se impune organizarea unei activități prealabile de exploatare, astfel cum de altfel în mod corect a apreciat intimatul prin întâmpinarea depusă la dosar.
Astfel, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are
obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice, iar potrivit alin. 2 obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.
În ceea ce privește dispozițiile art. 18 alin. 1 lit. a și f din Legea nr. 53/2003, republicată, invocate de petentă, se referă tot la obligațiile angajatorului de informare a persoanei selectate în vederea angajării.
Potrivit art. 6 alin. 1-3 din Legea 53/2003 - Codul Muncii contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e) din același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat că actul sancționator contestat este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție".
În legătură cu modul de aplicare al sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului.
Instanța a avut în vedere că prin art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicată a fost corectă. De altfel, în cererea subsidiară petenta a solicitat reducerea cuantumului amenzii, care însă a fost aplicată în limita minimă prevăzută de actul sancționator. Raportat la gradul de
pericol social al faptei săvârșite instanța apreciază că nu poate fi aplicată în speță sancțiunea avertismentului, ținând cont și orientarea agentului constatator spre minimul sancțiunii. În această ordine de idei instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentei este gravă prin consecințele pe care le generează în societate, respectiv lipsa oricărei protecții sociale a angajatului, precum și evaziunea fiscală aflată la cote îngrijorătoare în România. În condițiile crizei economice profunde de care amintește petenta în precizarea plângerii angajații, aflați oricum pe o poziție inegală cu cea a angajatorului, sunt siliți să accepte să muncească fără a semna contracte individuale de muncă.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art. 34 din Legea 180/2002, instanța a respins plângerea formulată de petentă și a menținut ca temeinic și legal procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor seria CJ nr. 0. întocmit de intimat la data de_ .
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal petenta SC D. & DS solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile recurate în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal cu avertismentul.
În motivarea recursului declarat s-a arătat în esență că soluția instanței de fond față de cererea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment, în sensul respingerii acestuia, pentru argumentele invocate, nu poate fi acceptată. Astfel, s-a arătat că față de mijloacele de probă administrate în fața instanței de fond, constând în înscrisuri, rezultă cu prisosință circumstanțele personale ce susțin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Intimatul ITM C. nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele :
Prin sentința civilă recurată instanța de fond în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, apreciind plângerea contravențională formulată ca nefondată atât sub aspectul criticilor legate de nelegalitatea procesului-verbal cât și raportat la cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Critica adusă sentinței civile de către recurentă, legată exclusiv de neînlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, nu poate fi reținută.
Potrivit art.21 al.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Or, în acord cu prima instanță, față de criteriile de mai sus prev. de art.21 al.3 din OG nr.2/2001, raportat la starea de fapt din procesul verbal, gravitatea faptei contravenționale reținute, consecințele acesteia și atitudinea procesuală manifestată de către petentă, tribunalul apreciază că în cauză s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat astfel că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu aceea a avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul constată că sentința civilă este legală și temeinică astfel că va respinge recursul formulat și va menține sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta SC D. & DS cu sediul în Mănăstireni, B., nr.258, jud.C., împotriva Sentinței civile nr.893 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, A. R. | Judecător, L. -A. C. | Judecător, R. M. |
Grefier, L. B. |
Red.R.M./C.B.
2 ex./_
Jud. fond: S. JENI M.
