Decizia civilă nr. 595/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 595/2013
Ședința publică din data de 7 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P.
JUDECĂTOR: L. | D. | E. |
GREFIER: M. | D. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul SC U. T. SA B. împotriva sentinței civile nr. 11547/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU C. ÎN TRANSPORTUL R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Recursul a fost reținut în pronunțare la data de 24 octombrie 2013, încheierea de ședință de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 31 octombrie 2013 și 7 noiembrie 2013, pentru când,
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 11547/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. U. T. S.A., împotriva procesului-verbal de contravenție seria I. nr. 0057958 din_, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU C. ÎN TRANSPORTUL R. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pin procesul-verbal seria I. nr. 0057958 din_, petenta a fost sancționată, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) teza a 2-a din OG nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de
4.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele aduse de OG nr. 21/2009, ce constă în nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Verificând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța a ținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, astfel că instanța va respinge cererea de anulare a procesului-verbal.
Susținerile petentei în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. (7) sau cele ale art. 19 din OG nr. 2/2001, chiar reale de-ar fi, nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, sancțiunea nerespectării acestor prevederi fiind nulitatea relativă ce este atrasă numai în măsura în care se face dovada că în acest fel petentei i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Cum o asemenea dovadă nu a fost făcută, petenta putând formula orice fel de obiecțiuni pe calea plângerii adresate instanței, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal pe aceste considerente.
Referitor la competența agenților constatatori și modul de compunere a echipelor de control, instanța a apreciat că susținerile petentei în sensul nerespectării de intimat a prevederilor legale în materie sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 4 lit. g) din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene nr. 561/2006, intrat în vigoare la_, "perioadă de repaus zilnic"; reprezintă partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o
"perioadă de repaus zilnic normală"; sau o "perioadă de repaus zilnic redusă";, definite astfel:
-"perioadă de repaus zilnic normală";: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
-"perioadă de repaus zilnic redusă";: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;
În același sens, sunt și prevederile art. 7-8 din Regulamentul menționat, potrivit cărora
,,După o perioadă de patru ore și jumătate de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă. O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între
două perioade de repaus săptămânal. Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal. Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel puțin:
două perioade de repaus săptămânal normale sau
o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore.
Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție. O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă. Orice perioadă de repaus luată în compensație pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore. În cazul în care un conducător solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic și perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiția ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare și să fie în staționare. O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.";
Cum petenta nu a respectat dispozițiile legale menționate transpuse în OG nr. 37/2007, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută în sarcina petetei săvârșirea faptei respective.
Susținerile petentei în sensul că șoferul a avut 4 sau 5 zile libere înainte de plecarea în cursă și că acesta nu a depășit perioada de lucru efectivă, nu sunt de natură a o exonera de răspundere contravențională, prevederile legale fiind clare în privința timpilor de odihnă ai unui conducător auto, petenta nedovedind că starea de fapt expusă în procesul-verbal atacat ar fi fost eronată.
În acest context, instanța a remarcat că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție nu este doar un "act de acuzare";, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Textul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Însă, fără a stabili vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat Prin urmare, sarcina probei este inversată prin mecanismul de funcționare al prezumției simple (art. 1203 Cod civil), astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia a fost stabilită prezumția. Pe cale de consecință, această modalitate nu se referă la aplicarea în procedura contravențională a prevederilor art. 1.169 Cod civil, care ar presupune că actul sancționator face dovada vinovăției persoanei sancționate înainte de administrarea oricărei probe. Dar nici nu se poate ignora faptul că reprezentantul intimatului a relevat o stare de fapt, constatată ex propriis sensibus, stare de fapt ce nu a fost combătută pe tărâm probator de petentă, context în care se va prezuma că starea de fapt consemnată de agentul constatator este și cea reală, neexistând nici un motiv pentru a se ajunge la o concluzie contrară.
În concluzie, sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată în mod corect societății comerciale care exploata și folosea autovehiculul, obiect al plângerii fiind fapta petentei care nu și-a îndeplinit obligația legală prin organele sale de conducere, în sensul că nu a asigurat respectarea perioadei zilnice de odihnă zilnică cu două ore sau mai mult, indiferent de persoana care a condus. Prevederile legale incidente în cauză și enumerate anterior impun obligația de a fi respectată perioada de odihnă zilnică așa cum este ea definită la art. 4 lit. g) din Regument, neexistând nicio situație (n.red. cum ar fi, spre exemplu, faptul că șoferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau împrejurarea că per ansamblu nu s-a depășit programul normal de lucru al conducătorului auto) care să constituie excepție de la această obligație. Pe cale de consecință, instanța constată că petenta a încălcat oligația legală ce derivă din prevederile legale menționate anterior.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a constatat că aplicarea amenzii de
lei reprezintă chiar minimul legal, petenta având chiar posibilitatea de a achita doar 2.000 lei dacă achita amenda în 48 de ore, situație în care instanța a apreciat că organul constatator a aplicat sancțiunea în concordanță cu circumstanțele în care s-a produs fapta.
Față de cele expuse, instanța a considerat că plângerea contravențională este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a respins-o și pe cale de consecință, a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC U. T. SA
, solicitând admiterea recursului.
În motivare s-a arătat că instanța de fond la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de prevederile art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificările ulterioare, care prevede: " 4) C. în trafic se efectuează de către echipaje formate din cel puțin 2 inspectori, în funcție de tematica și complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie atestai potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (6) "
Se consideră că instanța de fond nu a examinat condițiile de legalitate a îndeplinirii actului de control, respectiv daca controlul in trafic a fost efectuat de un echipaj, format din cel puțin 2 inspectori. Din actul de control nu rezulta îndeplinirea condiției imperative prevăzuta de art.7 alin. 4 din actul mai sus citat. In acest context consideram ca actul de control este nul de drept. Activitatea de control în trafic nerespectând dispozițiile minime legale a organizării activității de control la nivelul I.S.C.T.R.
Din actele de control, Formularul de Control in trafic seria LS nr. 0005665 si Procesul Verbal seria I. nr.0057958, nu rezulta ca la data si locul efectuării controlului în trafic, la fata locului au fost doi inspectori I. . Bineînțeles ca accepta ca veridic raportul de control cu vehiculele controlate ca fiind un act intern al I., totuși acel act încheiat se consideră că nu îi este opozabil, nefiind încheiat în fața recurentei sau a conducătorului auto, acestuia fiindu-i înmânat Formularul de Control în trafic seria LS nr. 0005665, la sediul Societății fiind comunicat PV seria I. nr.0057958.
La verificarea pe fond a modului de încheiere a Procesului Verbal de constatare si sancționare a contravenției/regularitatea acestuia instanța de fond constata ca procesul verbal este temeinic și legal. Ori instanța art. 19 alin (1) din OG 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor prevede: (l)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Ori prima pagina a procesului verbal nu poartă nici o semnătura a agentului constatator.
Sancțiunea lipsei semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 alin 1 din OG 2/2001, care prevede: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu"
Ori in speța dedusa judecății se poate constata cu ușurința lipsa semnăturii agentului constatator de pe pagina 1 a procesului verbal seria I. nr. 0057958
O a treia critica referitoare la sentința civilă atacată privește competenta/atributul I. de a efectua controlul si a aplica sancțiuni in temeiul Ordonanței 37/2007, un alt aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Ordonanța 37din 7 august 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora - face parte din legislația sociala - iar activitatea de control este reglementata de Art. 4 din același act normativ, respectiv: (l)C. respectării prevederilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85, ale Acordului AETR și ale prezentei ordonanțe se va desfășura atât în trafic, cât și la sediile întreprinderilor și operatorilor de transport rutier. (2)C. în trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul Autorității R. e Române - A.R.R. și/sau de către polițiști rutieri.
este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal: a) condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere; b)siguranța transporturilor rutiere și protecția mediului; c)starea tehnică a vehiculelor rutiere; d)masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime autorizate; e)tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform Ordonanței 26/2011 privind înființarea I. ui de S. pentru C. în Transportul R.
Se consideră ca aplicarea sancțiunilor in temeiul ordonanței 37/2007 de către I.S.C.T.R. este abuziva, având in vedere următoarele: După intrarea in vigoare a Ordonanței 26/2011, au fost modificate o serie de acte normative legi speciale, atribuțiile I. fiind clar determinate.
Ulterior a fost modificata Hotărârea Guvernului 38/2008 - privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier prin HOTĂRÂRE nr. 1289 din 27 decembrie 2011 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul rutier prin care s-a stabilit competenta de control pe acest act normativ, HG 38/2008, in sarcina I. .
În data de_ pe sit-ul Ministerului Transporturilor a fost publicat un proiect de Ordonanța de modificarea Ordonanței 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, care prevede printre altele: " controlul in trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul I. ui de S. pentru C. în Transportul R. - I. și/sau de către polițiștii rutieri".
Fapt ce duce la concluzia că autoritatea cu atribuții de reglementare, la modificarea legislației in transporturile rutiere si a legislației adiacente (legislație drumuri, legislație socială, etc.) nu a avut in vedere si modificarea Ordonanței 37/2007.
Mai mult consideră așa cum s-a arătat și în plângerea împotriva procesului verbal ce a făcut obiectul dosarului_ in care s-a pronunțat sentința civilă nr. 11547/2012 de către Judecătoria Bistrița, că sancțiunea contravențională a fost aplicată de o instituție care nu avea dreptul de a efectua control și de a aplica sancțiuni in baza OG 37/2007 (lege specială). Preluarea atribuțiilor de la o instituție la alta făcându-se in limita atribuțiilor conferite de actul normativ de înființare, respectiv de Ordonanța 26/2011 sau prin modificarea normelor speciale.
In consecință reiterează faptul că în virtutea celor prezentate procesul verbal seria I. nr.0057958 îndeplinește condițiile de anulabilitate: fiind încheiat de o instituție fără atribut de control si sancționare pe Ordonanța 37/2007, lipsind semnătura agentului constatator de pe fiecare pagina a procesului verbal seria I. nr.0057958.
C. in trafic a fost efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul 995/2011.
Pe fondul cauzei se precizează că S.C. U. T. S.A. efectuează transport de persoane - transport ocazional, raportat la prevederile art. 6 din Regulamentul 561/2006 consideră că fapta sancționată nu prezintă un grad de pericol social care să ducă la periclitarea siguranței traficului sau a pasagerului în sensul că domnul Stan Ion a fost liber 4-5 zile înainte de plecarea în cursa, mai mult timpul de lucru nu a fost depășit, fapt ce ar putea duce eventual la o surmenare și un grad de pericol social ridicat care sa conducă la aplicarea sancțiunii contravenționale.
In consecința se solicită anularea in tot a sentinței civilă atacată si pe cale de consecință să se constate nulitatea procesului verbal seria I. nr.0057958 deoarece este încheiat de o instituție fără atribut de control si sancționare pe Ordonanța 37/2007, lipsește semnătura agentului constatator de pe fiecare pagina a procesului verbal seria I. nr.0057958, deci cu încălcarea prevederilor art. 17 alin.(l) din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
C. in trafic a fost efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul 995/2011.
In cazul in care se consideră că nu se impune anularea procesului verbal seria I. nr.0057958, se solicită preschimbarea sancțiunii contravenționale în avertisment, după analizarea in concret a gradului de pericol social al faptei.
Intimatul I. de S. pentru C. în Transportul R. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivare s-a arătat că instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petenta - recurentă prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit si ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petenta - recurentă în apărarea sa.
Fată de susținerile recurentei conform cărora în cadrul procesului verbal și în formularul de control in trafic nu este menționat locul și data efectuării controlului în trafic, arătă că în ambele documente este precizat locul controlului Tiha Bârgăului, DN 17 km. 88+800 D iar data menționată este_ ora 09:12.
Procesul verbal a fost semnat pe fiecare pagina conform OG nr. 2/2001. Formularul de proces verbal utilizat de I.S.C.T.R. este pe format A3 si in consecința, deși are două coloane are o singură pagină, pagină pe care se regăsește semnătura agentului constatator. Faptul că prin copiere, procesul verbal depus la dosarul cauzei, are doua pagini format A4 nu înseamnă că formularul acestuia a fost modificat și că acesta este format din două pagini și nu scris pe două coloane. Pentru cele ce preced, instanța de fond in mod judicios a reținut că această critică de nelegalitate este nefondată.
În ceea ce petitul referitor la faptul că agentul constatator nu are competențe în materia timpilor de conducere si de odihnă, se arată că acesta este nefondat.
Art. 2 alin. (1) din OG nr. 26/2011 prevede "I.S.C.T.R. este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal: condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere; siguranța transporturilor rutiere și protecția mediului; starea tehnică a vehiculelor rutiere; masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime autorizate; tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Art. 7 alin. (1) lit. g din HG nr. 1088/2011 prevede in mod imperativ "în scopul îndeplinirii responsabilităților ce îi revin, I.S.C.T.R. îndeplinește următoarele atribuții:_ g) exercită controlul respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora;"
Pentru cele ce preced conchidem ca I.S.C.T.R. are competenta de control in ceea ce privește perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto.
Mai mult, in conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din OG 26/2011 "(1) Personalul
I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R.
- S.A., precum și personalului împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (1)."
Art. 4 alin. (2) din OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare prevede "C. în trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul Autorității R. e Române A.R.R. și/sau de către polițiști rutieri."
Pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la interpretarea dispozițiilor mai sus reiterate, legiuitorul a considerat oportun sa modifice prin art. II li. a), din HG 995/2011, prevederile art. 2 din OMTI nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, astfel: "(1) C. respectării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 și (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, ale Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR, și ale Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, cu modificările și completările ulterioare, se va desfășura în trafic și la sediile întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și ale operatorilor de transport rutier.
C. în trafic se efectuează de către inspectorii din cadrul I. ui de S. pentru C. în Transportul R. - I.S.C.T.R., denumiți în continuare inspectori, potrivit competențelor ce le revin în baza reglementărilor în vigoare.
C. la sediile întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și operatorilor de transport rutier se efectuează de către inspectori și/sau de către personalul cu atribuții de control din cadrul I. i Muncii - I.M., din subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în limita de competență a acestora.
în cursul exercitării atribuțiilor, inspectorii au dreptul: să efectueze controlul atât în spațiul din vehicul, destinat conducătorului auto, cât și în spațiul din vehicul destinat transportului respectiv; să verifice, să rețină și/sau să copieze orice document ori înregistrare relevantă pentru activitatea de control; să solicite conducătorului auto/întreprinderii de transport rutier în cont propriu/operatorului de transport rutier, după caz, să prezinte de îndată vehiculul spre a fi inspectat într-o locație dotată corespunzător pentru evaluări tehnice amănunțite, dacă există indicii privind intervenții neautorizate asupra tahografului sau privind existența unor mijloace ilegale de manipulare a tahografului care nu pot fi verificate corespunzător în trafic; să efectueze controlul în
timpul programului de lucru atât în spațiile de lucru în care își desfășoară activitatea întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier, unde pot exista informații relevante pentru activitatea de control respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, cât și în vehiculele deținute de aceasta/acesta."
Având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat că I.S.C.T.R are competențe în ceea ce privește constatarea și sancționarea faptelor contravenționale prevăzute de OG nr. 37/2007 și ca atare se solicită respingerea motivației recurentei ca nefondată.
Faptul că la un moment dat a existat un proiect prin care să se armonizeze și dispozițiile OG nr. 37/2007 cu dispozițiile legale mai sus citate, nu înseamnă că; toate acestea sunt lipsite de legitimitate și de eficiență juridică.
Pe fondul cauzei, se arată că agentul constatator a reținut în cadrul procesului verbal faptul că "în urma verificării cu programul tahoscan a înregistrărilor digitale descărcate din cartela tahografica a conducătorului auto STAN I. s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusa cu 4 ore si 5 minute, întrucât în intervalul de 24 de ore început în data de_ ora 5:19, Stan I., conducând autobuzul_, a făcut o pauză neîntreruptă maximă de 4 ore si 55 de minute, în data de_ între orele 15:12-20:07 în loc de minim 9 ore."
În conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. g). din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prin perioada repaus zilnic de odihnă zilnică se înțelege "partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o "perioadă de repaus zilnic normală" sau o
"perioadă de repaus zilnic redusă":
"perioadă de repaus zilnic normală": orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
"perioadă de repaus zilnic redusă": orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;"
După cum se poate observa din dispozițiile mai sus citate, legiuitorul european a stabilit în mod imperativ cum se poate desfășura în condiții de siguranță un transport și modul în care trebuie luat repausul zilnic. în cauza dedusă judecății, conducătorul auto avea trei posibilități, anume, să efectueze o perioada de odihnă zilnica de 11 ore consecutive sau fracționat în două etape, prima de 3 ore si a doua de 9 ore consecutive sau să efectueze o perioada de odihna zilnică redusă de minim 9 ore consecutive dar nu mai mult de 11 ore. Cu excepția acestor trei variante nici o altă variantă nu îndeplinește exigențele legiuitorului european și ca atare, constituie faptă contravențională.
În drept s-au invocat HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul CE nr. 561/2006, Regulamentul CEE nr. 3921/85, Decizia Consiliului CE 230/2007, OG nr. 2/2001, art.304 si urm., art. 115, art. 242 C. pr. civ.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea
atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, pe baza probelor administrate, a stabilit o corecta stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozițiilor legale incidente.
Instanța de fond a calificat corect natura nulităților prin prisma cauzelor de nulitate invocate de recurenta, reținând astfel și sancțiunea legală aplicabilă, și anume, anularea actului, care intervine în condițiile art. 105 C.pr.civ, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sunt nefondate susținerile recurentei vizând lipsa mențiunilor din actul sancționator privind locul si data efectuării controlului in trafic si a nesemnării acestuia pe fiecare pagina de agentul constatator, aceasta prin raportare la conținutul procesului-verbal, locul controlului menționat fiind Tiha Bârgăului, DN 17 km. 88+800 D, iar data menționată este_ ora 09:12.
Procesul verbal a fost semnat pe fiecare pagina, formularul de proces verbal utilizat de
I.S.C.T.R fiind pe format A3 si in consecința, deși are două coloane, are o singură pagină, pagină pe
care se regăsește semnătura agentului constatator, cu mențiunea ca, prin copiere, procesul verbal depus la dosarul cauzei, are doua pagini format A4 .
Criticile recurentei referitoare la necompetenta agentului constatator în materia timpilor de conducere si de odihnă si la componenta echipei de control sunt neîntemeiate, deoarece prin art. II li. a), din HG 995/2011 s-au modificat prevederile art. 2 din OMTI nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, in sensul că: "(1) C. respectării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 și (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, ale Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR, și ale Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, cu modificările și completările ulterioare, se va desfășura în trafic și la sediile întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și ale operatorilor de transport rutier.
C. în trafic se efectuează de către inspectorii din cadrul I. ui de S. pentru C. în Transportul R. - I.S.C.T.R., denumiți în continuare inspectori, potrivit competențelor ce le revin în baza reglementărilor în vigoare
.
C. la sediile întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și operatorilor de transport rutier se efectuează de către inspectori și/sau de către personalul cu atribuții de control din cadrul I. i Muncii - I.M., din subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în limita de competență a acestora.
în cursul exercitării atribuțiilor, inspectorii au dreptul: să efectueze controlul atât în spațiul din vehicul, destinat conducătorului auto, cât și în spațiul din vehicul destinat transportului respectiv; să verifice, să rețină și/sau să copieze orice document ori înregistrare relevantă pentru activitatea de control; să solicite conducătorului auto/întreprinderii de transport rutier în cont propriu/operatorului de transport rutier, după caz, să prezinte de îndată vehiculul spre a fi inspectat într-o locație dotată corespunzător pentru evaluări tehnice amănunțite, dacă există indicii privind intervenții neautorizate asupra tahografului sau privind existența unor mijloace ilegale de manipulare a tahografului care nu pot fi verificate corespunzător în trafic; să efectueze controlul în timpul programului de lucru atât în spațiile de lucru în care își desfășoară activitatea întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier, unde pot exista informații relevante pentru activitatea de control respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, cât și în vehiculele deținute de aceasta/acesta."
Având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat că I.S.C.T.R are competențe în ceea ce privește constatarea și sancționarea faptelor contravenționale prevăzute de OG nr. 37/2007 .
Tribunalul reține că, pe fondul cauzei, prima instanță, în mod justificat a reținut că petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menționate, prevederile legale incidente în cauză și enumerate anterior impunând obligația de a fi respectată perioada de odihnă zilnică așa cum este ea definită la art. 4 lit. g) din Regulament, imprejurarea ca șoferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau împrejurarea că per ansamblu nu s-a depășit programul normal de lucru al conducătorului auto, nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere sau o excepție de la această obligație. Starea de fapt reținută în considerentele sentinței este susținută de dovezile existente la dosar, în speță făcându-se o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul SC U. T. SA B., cu sediul în mun. B., str. I. V. nr. 60, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 11547/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
B. L. T. M. | A. P. | L. D. E. M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /2 ex
Jud. fond:O.C.V
