Decizia civilă nr. 6293/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6293/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta O. E. N., împotriva sentinței civile nr. 13215/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ decizie FNUASS.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de_, reclamanta recurentă a depus la dosar o cerere de amânare a poronunțării pentru încă o săptămână, pentru a putea depune la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13215 din_, pronunțată în dosarul nr. 11941/117/212 al Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta O. E. NATALIA în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE
A J. C. . Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
La data de_ parata a emis Decizia de impunere nr. 37026109/1 pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2012 prin care a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de .2815 lei. La aceeași data, prin Decizia de impunere 37026109/2 s-au stabilit accesorii datorate la FNUASS in perioada 2006-2012 in cuantum de 3.222 lei.
OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1, 2 si 3 prevede:
" (1) Obligația virarii contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.
Prevederile alin. (1) și (2) se aplica și persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente
.
Ulterior Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.
Din conținutul actelor normative arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.
Reclamanta face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă, context în care în mod corect parata C. de A. de S., prin actele contestate, a reținut incidența art.51 din OUG nr.150/2002 a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.
Pe de alta parte, în anul 2008 prin Legea nr. bugetului de stat nr. 388/2007 au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de 5,5 %, legea nefăcând nici o distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).
Or, spre deosebire de Legea bugetului de stat din anul 2008 care a privit cotele de contribuții aferente semestrului al II-lea al anului fiscal 2008, pentru anul fiscal 2009 cotele de contribuții s-au modificat doar în ceea ce-i privește pe angajați.
Cum reclamanta nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obține venituri exclusiv din această activitate acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.
Corecte sunt și reținerile autorității recurente în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art. 82 alin. 2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă încunoștințarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile. Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost
îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat
printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede Legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Ca atare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare Așadar nu se poate reține că reclamantul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci și la plata accesoriilor.
Raportat la considerentele mai sus expuse instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata de reclamanta O. E. N. în contradictoriu cu parata C. de A. de S. a J. C. .
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O. E. N.
, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii privind, anularea deciziilor de impunere nr. 37026109/_ și 37026109/_
, privind stabilirea contribuției datorate la FNUASS și de accesorii datorate la FNUASS în perioada 2007-2011.
În motivarea recursului reclamanta susține că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond i-a respins acțiunea, deoarece a considerat în mod eronat ca fiind o persoană care realizează venituri din activități independente și ar datora sumele de bani conform deciziilor atacate, reprezentând contribuții datorate la DNUASS, din veniturile realizate din cedarea folosirii bunurilor.
În realitate însă, așa cum a dovedit și în fața instanței de fond recurenta are calitate de pensionară, iar în această calitate achită aceste sume.
Într-adevăr art.257 din Legea nr. 95/2006 prevede:
Persoana asigurata are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculată la un salariu de baza minim brut pe țara, lunar;
veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
indemnizațiilor de șomaj;
veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o forma de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor
prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puțin de un salariu de baza minim brut pe țara, lunar;
veniturilor realizate din pensii.
În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
De altfel, conform art.257 alin.2 din Legea nr. 95/2006, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, persoanele cu statut de pensionar, au obligația plății la FNUASS asupra acestor venituri numai pentru cele realizate până la data de_ .
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 mai 2013 pârâta C. DE A. DE S. A J. C.
a solicitat, pe fond respingerea recursului, ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței civile nr.13215/2012.
În motivare susține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicare prevederilor legale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, prevăzute de Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, astfel, potrivit art. 257 alin. 1, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor asigurate fără plata contribuției prevăzute la art.213 alin. (1).
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, contribuția lunară se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
De asemenea, potrivit alin. (3), în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a-e alin (2A1) și la art.213 alin. (2) lit. h ) contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Începând cu data de_, odată cu modificarea alin.2 lit. f, pensionarii cu venituri din chirii, dividente, drepturi de proprietate intelectuală, dobânzi și alte venituri, supuse impozitului pe venit, nu mai au obligația plății la FNUASS.
Recurenta a realizat venituri în perioada 2007-2008 atât din pensie cât și din cedarea folosinței bunurilor, având astfel obligația de a plăti contribuția asupra tuturor acestor venituri până la data de_, fapt recunoscut chiar de către aceasta în cuprinsul recursului.
Faptul că Deciziile de impunere nr.37026109/1 și 12 au fost emise la data 0_ nu are relevanță sub aspectul obligativității plății contribuției la FNUASS, recurenta realizând aceste venituri în timpul când avea obligativitatea plății asupra acestora.
în plus aceste decizii au fost întocmite cu respectarea termenului de prescripție fiscală, în lipsa declarației obligatorii de venit pe care recurenta era obligată să o depună pentru stabilirea obligațiilor la Fond, conform art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Faptul că la ora actuală, asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor se achită contribuția la FNUASS doar dacă acesta este singurul venit, nu are relevanță în speța de față.
Având în vedere toate aceste aspecte, precum și cele menționate în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, pârâta solicită în respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
cu privire la critica conform căreia reclamanta recurentă nu are calitatea de contribuabil la fondul special de asigurări de sănătate și deci nu ar datora aceste contribuții, Curtea observă că instanța de fond în mod corect a stabilit această calitate.
Astfel, Curtea reține că aceasta rezultă din aplicarea art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
Trebuie notat în contextul speței că potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 1 și alin. 2 lit. e și f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății aplicabilă tempus regit actum în perioada de referință a speței, persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate categorie în care se înscrie și veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a)-d), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar și din pensii, venituri care potrivit art. 257 alin. 3 dinb aceeași lege se cumulează pentru a se stabili cota de contribuție.
Ulterior dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. e și f) din Legea nr. 95/2006 au fost modificate prin pct. 53 al art. 53 din OUG nr. 93/2008 cu efect de la data de 1 iulie 2008, veniturile din pensii nemifiind impuse cu această cotă decât dacă depășesc limita impusă de impozitul pe venit.
Așa fiind, se poate conchide că deși reclamanta a deținut calitatea de pensionar aceasta a datorat legal contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru intervalul stabilit de intimată, respectiv perioada 2007-2008, mai preci până la data de 1 iulie 2008.
Astfel fiind primul motiv de recurs nu este fondat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs privind regularitatea emiterii deciziilor de impunere trebuie notat că potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006 termenul de prescriptie a platii contributiei de asigurari sociale de sanatate se stabileste in acelasi mod cu cel prevazut pentru obligatiile fiscale.
În acest context, este de remarcat faptul că potrivit art. 91 alin. 1 din Codul de procedură fiscală aplicabil în cauză prin norma de trimitere conținută de art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006, precitată, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel iar conform alineatului al doilea al aceluiași text legal termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1
ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Din cele ce precedă, rezultă fără echivoc că în materia stabilirii contribuțiilor asigurărilor sociale de sănătate termenul de prescripție este de 5 ani și începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța cu titlu de contribuție.
Or, conform art. 257 alin. 5 lit. c) din Legea nr. 95/2006 contribuția prevăzută pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor se plătește anual.
Aceasta înseamnă că pentru contribuțiile datorate pentru anul 2007 respectiv 2008 termenul de prescripție se împlinește cel mai târziu la data de 1 ianuarie 1013 respectiv 1 ianuarie 2014.
Or, în speță se observă că intimata a stabilit obligația cu titlu de contribuție aferentă perioadei 2007-2008 la data de 6 martie 2013 când a emis cele două decizii de imputare, deci în termenul legal de prescripție.
Așa fiind, și din această perspectivă sentința este legală, motivul de recurs circumscris acestei critici fiind nefondat.
Față de c ele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în speță prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, va reține că sentința este corectă, temeinică, și legală sens în care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de O. E. N. împotriva sentinței civile nr. 13215 din_, pronunțată în dosarul nr. 11941/117/212 al Tribunalului
C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | M. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. -F. B.
