Decizia civilă nr. 643/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 643/2013
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul C. S.A. - C. împotriva Sentinței civile nr.2170/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC N. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, chiar dacă dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost returnată cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă";, față de disp. art. 98 C.pr.civ., nefiind comunicată la dosar vreo altă adresă de către intimată.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin.4 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct. 3 C.pr.civ..
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat.
Tribunalul, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, reține recursul în dezbatere.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.2170/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă ca fiind fondată plângerea contravențională formulată de către petenta SC N. S. împotriva procesului-verbal de contravenție seria R12 nr.0097505, încheiat la data de_, în contradictoriu cu intimata C. - C. DE S. T. R. ȘI I. C. și, în consecință, a fost anulat ca nelegal procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0097505, încheiat la data de_ de către C. DE S. T. R. ȘI I. - C. și sancțiunile aplicate în temeiul său.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ a fost emis procesul-verbal de constatare a contravențiilor atacat, prin care s-a reținut în sarcina petentei că în data de_, ora 06:39, pe DN 17, km. 85+380 m, Tiha Bârgăului, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
În conformitate cu prevederile art.1 din OG nr.2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentei este
prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului - verbal atacat, a constatat că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța a reținut că procesul - verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul
- verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța apreciază că faptele constatate de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil. Verificând, potrivit art.34 al. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr.
2/2001.
Astfel, art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";.
De asemenea, art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului";, dând așadar caracter administrativ proceselor - verbale de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată";.
Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina petentei în format electronic un proces - verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentei în modalitatea prevăzută în Legea nr.455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr.2/2001. Ori, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr.15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.
Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art.34 din OG nr.2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0097505, încheiat la data de_ .
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta C. S.A. - C. ,
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției seria R120097505 îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr.15/2002 coroborat cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin.2 din Ordonanța nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției seria R120097505 îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr.15/2002, coroborat cu O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale S. ului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu
respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Atâta timp cât OG 15/2002 - norma specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementată de OG nr. 2/2001 conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, fiind vorba de o dispoziție speciala care se aplica cu prioritate in raport de dispozițiile generale cuprinse in OG 2/2001, susținerile instanței de fond referitoare la lipsa semnăturii olografe sunt neîntemeiate.
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța trebuie sa constate ca ori de cate ori Legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronica ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat și este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris autentic generat pe suport de hârtie in scopul dovedirii existentei acestuia - cum este cazul procesului verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. (3) Cod proc. civ.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și sub toate aspectele, în considerarea art.304 ind.1 C.pr.civ., constată că recursul declarat de recurentă este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Intimatul C. DE S. T. R. ȘI I. din cadrul C. S.A. a emis procesul-verbal de constatare a contravenției în discuție, prin care petentul intimat a fost sancționată cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost obligat și la plata tarifului de despăgubire.
Actul conțin mențiunea că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și a HG nr. 1259/2001.
Art.4 pct.2 din Legea nr.455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică definește înscrisul în formă electronică ca reprezentând o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar art. 4 pct. 3 din același act normativ prevede că semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Din conținutul prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 455/2011 rezultă că înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, iar cel căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
Aceste dispoziții legale relative la regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică, coroborate cu prevederile de principiu ale 3 din același act normativ, atestă faptul că sfera de aplicabilitate a normelor instituite de Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică se circumscrie raporturilor juridice de drept privat, câtă vreme, conform textului de lege menționat,
"nici o dispoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților";.
Or, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în
materie contravenționale sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul verbal de constatare a contravenție trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Prin urmare, contrar opiniei exprimate de recurentă, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât, emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie, în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.
Această concluzie se impune și din perspectiva respectării tuturor garanțiilor vizând dreptul la apărare de care trebuie să beneficieze persoana față de care se antrenează răspunderea contravențională, în condițiile în care specificul raporturilor de contencios administrativ, cum este și cazul celui care derivă din exercitarea plângerii contravenționale, relevă o poziție de inegalitate în care se află părțile, determinată de prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art.312 alin.1 și alin. 3 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
recurenta C. S.A. - C. | împotriva sentinței civile nr.2170/_ | pronunțată de Judecătoria |
Bistrița în dosarul nr. _ | , pe care o menține în întregime. |
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurenta C. S.A. -C. împotriva sentinței civile nr.2170/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. E. L. | L. | T. | B. | A. P. | M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact DEL/HAV
_ /2 ex Jud. fond. COD
