Decizia civilă nr. 493/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 493/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: I. U. JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: K. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de petent - recurenta SC E. S., împotriva sentinței civile nr. 10172/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU C. ÎN
T. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta SC E.
S., av. O. O., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la f.5, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință. S-a făcut referatul cauzei după care:
Constatând că nu sunt alte cereri, instanța acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și susținute oral. Totodată solicită a se avea în vedere faptul că sentința atacată a fost dată cu încălcarea normelor de competență teritorială, în sensul că instanța competentă de a soluționa cauza era Judecătoria Beclean.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că:
Prin sent.civ.nr.10172/202 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta SC E. S. , în contradictoriu cu intimatul I. de S. Pentru C. în T. ul R. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 00. încheiat la_ de I. de S. pentru C. în T. ul R., s-a constatat că în data de_, pe DN 17, km 28-280, a fost oprit în vederea controlului autotractorul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, condus de șoferul Bularda C. . La verificarea documentelor s-a constatat că petenta nu a transmis Autorității R. e Române, prin completarea unui formular în format electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificarea privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel
mult 15 zile de la apariția modificării, întrucât conducătorul auto Bularda C. nu era înregistrat în baza de date a ARR în momentul controlului, cu toate că era angajatul societății petente din data de_ . Drept urmare, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 pct 18 din HG 69/2012.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, iar petenta nu a invocat prin plângerea contravențională formulată motive de nulitate relativă a procesului- verbal de contravenție atacat, motiv pentru care instanța reține legalitate acestuia.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție instanța reține că, potrivit art. 5 pct. 18 din HG 69/2012, constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității R. e Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării. Potrivit art. 8 alin. 1 din HG 69/2012 contravențiile prevăzute la art. 5 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei iar potrivit alin. 2 lit. a al aceluiași articol sancțiunile se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1 - 5, 7 - 18 și 24 - 26.
Cu toate că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și temeinicie a oricărui act administrativ în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.
Având în vedere cele menționate precum și textul art. 1169 din Codul civil potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța reține faptul că petenta nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal de contravenție atacat, motiv pentru care instanța va reține temeinicia procesului-verbal de contravenție atacat în temeiul prezumției relative de temeinicie.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că intimata a aplicat petentei minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită iar petenta nu a indicat și probat existența unor împrejurări deosebite care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, situație în care instanța apreciază că sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentă ca neîntemeiată.
Impotriva sent.civ.nr.10172/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr._ a declarat recurs SC E. S. în contradictoriu cu I. de S. pentru C. în T. R., solicitând ca în baza disp.art.312 alin.2-3 C.pr.civ. și art.304/1 C.pr.civ. în principal, în temeiul art.304 pct.3 C.pr.civ.,să se caseze hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare și competentă soluționare instanței de fond; iar in subsidiar, în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ., modificarea hotărârii atacate în
întregime, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului pentru următoarele motive:
In fapt, prin procesul verbal seria ISCTR nr.0. întocmit la data de_ de
I. de S. pentru C. în T. R., recurenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev.de art.5 pct.18 din H.G.nr.69/2012, respectiv
"nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității R. e Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării";.
S-a reținut de către agentul constatator că la data de_, în localitatea Beclean, DN 17, km 28-280, a fost supus controlului autotractorul cu nr.de înmatriculare_, condus de șoferul Bularda C., angajat al acesteia la acea dată. Agentul constatator a reținut că deși acesta era angajat din data de_, recurenta nu a transmis ARR în format electronic situația conducătorilor auto angajați.
Sentința atacată a fost dată de instanță cu încălcarea normelor de competentă teritorială exclusivă în materia contravențiilor, instituite de art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
In speță era competentă în soluționarea plângerii contravenționale Judecătoria Beclean deoarece contravenția a fost constatată în circumscripția acestei judecătorii, după cum reiese în mod evident și din procesul verbal atacat.
Deși instanța a procedat la verificarea competenței din oficiu, aceasta nu a observat aspectul arătat anterior, astfel că a soluționat plângerea cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, reglementate de art.159 alin.1 pct.3 coroborate cu art.32 alin.2 din OG nr.2/2001.
In concluzie, apreciază incident cazul de casare prev.de art.304 pct.3 C.pr.civ., astfel că potrivit art.312 alin.6 C.pr.civ., se impune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Beclean.
In situația in care nu împărtășește opinia privitoare la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită să se dispună modificarea sentinței cu consecința admiterii în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea amenzii cu avertisment.
In speță, recurenta a fost sancționată pentru neraportarea în format electronic către ARR a angajarii numitului Bularda C. în postul de șofer. Amenda aplicată a fost in cuantum de 3.000 lei. Instanța de fond, analizând cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, reține că "petenta nu a indicat și probat existența unor împrejurări deosebite";. Instanța nu a procedat la analizarea tuturor elementelor indicate la art.21 alin.3, sancțiunea aplicată în speță trebuia " să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.
Recurentei învederează instanței că în urma controlului efectuat de agenții intimatei aceasta a fost singura neregulă identificată, deși au făcut obiectul controlului respectarea prevederilor în materia transportului rutier cât și a circulației rutiere.
Deși nu neagă fapta săvârșită, dorind să arate că aceasta nu a produs nici o consecință, fiind pur și simplu o scăpare a angajatului care se ocupă de raportările către ARR.
Pe lângă toate acestea solicită să se rețină faptul că recurenta este la prima abatere de acest gen. In acest sens, este convinsă că avertismentul este o măsură suficientă pentru a atrage atenția asupra respectării normelor aplicabile în cauză.
De altfel, chiar aplicarea minimului prevăzut de lege, care în speță este de
3.000 lei, este o amendă cu consecință perturbatoare pentru mersul și așa greoi al recurentei care se luptă nu numai cu un climat economic turbulent, dar și cu nenumăratele modificări legislative care în fine constituie un cumul de factori ce conduc la plata cu tot mai mare dificultate a angajaților.
Intimatul I. de S. pentru C. în T. ul R. - I.S.C.T.R. a formulat întâmpinare (f.9-12) prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond pentru următoarele motive:
Instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petenta-recurentă prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Precizează că pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petenta-recurentă în apărarea sa. Pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca netemeinic.
Față de excepția invocată, arată că petenta-recurentă a adresat plângerea contravențională Judecătoriei Beclean pe care a investit-o cu soluționarea plângerii contravenționale și în fața căreia nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a acesteia. In consecință apreciază că recurenta nu se poate prevala în susținerea neregularității propriului fapt.
Mai arată că fapta contravențională a fost constatată în Beclean pe DN 17 km, 28+250m, și ca atare în deplină concordanță cu prev.art.1 C.pr.civ. coroborat cu art.32 alin.2 din OG 2/2001, instanța de fond a constatat că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză.
Pentru cele ce precede solicită respingerea motivației petentei cu privire la necompetența instanței de fond ca neîntemeiată și pe cale de consecință respingerea primului motiv de recurs ca nefondat.
Invederează instanței ca obligația de a declara situația conducătoruilor auto în baza de date a Autorității R. e Române - A.R.R. a fost instituită pentru prima dată prin OMTI nr.1007/2010 care a fost publicat în Monitorul Oficial nr.28 din_ . După această dată orice modificare a situației conducătorilor auto, respectiv angajare sau desfacere a contractului individual de muncă a conducătorilor auto trebuie transmisă Autorității R. e Române - ARR în termen de maxim 15 zile.
In consecință, încriminarea faptei contravenționale reținute în cadrul procesului verbal nu a fost o împrejurare care să fi luat prin surprindere operatorii de transport, tocmai datorită faptului că obligația exista și înainte de HG 69/2012.
Demn de menționat este și faptul că OMTI nr.980/2011, care a reinstituit obligația operatorilor de transport și întreprinderilor de a declara situația conducătorilor auto în baza de date a Autorității R. e Române - ARR, a fost publicat în Monitorul oficial nr.854 din_ .
Urmare a celor de mai sus, consideră că recurenta-petentă a avut timp suficient de la instituirea obligației și până la data constatării faptei, să-și onoreze obligația prevăzută de norma legală incidentă în speță.
Mai mult decât atât din probatoriul administrat în cauză rezultă fără urmă de tăgadă că prepusul petentei, conductorul auto Bularda C. a început activitatea la data de_ și că petenta nu și-a îndeplinit obligația nici sub imperiul legii vechi care prin art.IV din OMTI nr.1007/2010 impunea obligația operatorilor de transport să-și declare conducătorii angajați până la data de_ .
Față de aceste considerente, se conchide ca soluția instanței de fond este legală și temeinică și ca atare se impune respingerea criticilor de netemeinicie aduse acesteia prin declarația de recurs.
In ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, modul de redactare a actului normativ în care realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Simpla nerespectare a obligației de a transmite Autorității R. e Române situația conducătorilor auto angajați, prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, constituie contravenție, iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda. Întrucât fapta constatată de agentul constatator se circumscrie exact textului legal incriminator, iar petenta-intimată nu a relevat aspecte care ar conduce la concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează fapta contravențională, apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu este oportună.
Se mai învederează instanței că legiuitorul a prevăzut sancțiuni diferite in funcție de gradul de pericol social al faptelor contravenționale încriminate, iar în cazul faptelor contravenționale aflate în categoria "încălcărilor minore"; limitele de sancționare sunt mult reduse față de categoria încălcărilor foarte grave și ca atare individualizarea sancțiunii pornește de la un cuantum mai redus. In consecință nu este justificată aplicarea sancțiunii avertismentului pe acest considerent.
Având în vedere faptul că agentul constatator a dispus sancționarea petentei- recurente cu o amendă îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ, consideră că aceasta este justă raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională reținută în cadrul procesului verbal.
In virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate în prezenta întâmpinare la recurs prezum și în întâmpinarea depusă la instanța de fond, apreciază că plângerea contravențională și declarația de recurs sunt neîntemeiate și nelegale și pe cale de consecință se impune respingerea recursului,m menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond.
In drept, HG nr.69/2012, O.M.T.I. nr.980/2011, O.G. nr.27/2011, O.U.G.
109/2005 cu modif.și compl.ulterioare, O.M.T.C.T. nr.1892/2006, O.M.T.C.T. nr.1007-2010, O.G. nr.2/2001, art.304 și urm., art.115.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Tribunalul, examinând în baza prev.art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Starea de fapt este redată în mod explicit în considerentele sentinței mai sus expuse, motiv pentru care tribunalul consideră că nu este necesar să o reitereze.
În speță s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.
Instanța de fond în mod justificat a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa prevăzută de disp.art.5 pct.18 din H.G.nr.69/2012.
Tribunalul mai reține că în conformitate cu disp.art.159 alin.2 Cod proc.civ.vechi, "Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului";.
Or în cauză această excepție nefiind ridicată în fața primei instanțe ea nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac a recursului.
De asemenea tribunalul apreciază că în cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului deoarece nu se poate considera că recurenta este la prima abatere de acest gen. În acest sens se constată că recurenta nu a încălcat numai actul normativ în prezent în vigoare H.G.nr.69/2012, ci și prevederile actului normativ anterior ce cuprindea reglementări în aceeași materie și anume disp.art.IV. din O.M.T.I. nr.1007/2010 în condițiile în care conducătorul auto
și-a început activitatea în data de 1 aprilie 2011.
Pentru considerentele menționate, tribunalul în baza prev.art.312 alin.1 Cod proc.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC E. S. cu sediul în mun.Bistrița, cartier U. nr.57/A jud.Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru C. în T. ul R. cu sediul în C. N., str.C. C. nr.41, jud.C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | |||
I. P. | I. U. | V. C. | K. | F. |
Ch.C./VF.
2 ex./_ .
Jud.d.fd.J. A.
